Patrichi, Gina
8 martie 1936, București
18 martie 1994, București
Actriță de teatru și film
Gina Patrichi este fiica lui Grigore, laborant la Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii bucureștene, și a Elenei. A avut un frate, Mircea Patrichi, ziarist. Studii liceale la o școală medie de chimie, absolvite la seral, după admiterea la facultate (unde a fost acceptată la vârsta de doar 16 ani, cu condiția să își încheie cât mai repede studiile preuniversitare). Studii superioare la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa Aurei Buzescu, din 1952 până în 1955, când e exmatriculată din motive disciplinare (începuse să frecventeze terasele și grădinile de vară ale Bucureștiului, iar diminețile întârzia la ore). Ratează astfel șansa de a se număra printre absolvenții promoției 1956 a I.A.T.C.-ului, cunoscută ca „promoția de aur” a teatrului românesc, din care au făcut parte actori precum Victor Rebengiuc, George Constantin, Sanda Toma, Amza Pellea, Constantin Rauțchi, Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici, Dumitru Rucăreanu, Silviu Stănculescu ș.a. Colaborează cu câteva trupe de teatru de amatori și cu un magician angajat la Circul de Stat, pe care îl asistă la un număr de magie (lăsându-se „tăiată” în două…). În 1956, e invitată de fostul ei coleg de facultate, regizorul Valeriu Moisescu, să se alăture colectivului nou înființatului Teatru de Stat din Galați. Debut, la teatrul gălățean, în spectacolul cu piesa Nota zero la purtare, de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu (premiera: 21 octombrie 1956). Actriță la Teatrul de Stat din Galați între 1956-1964. Din 1964, devine angajata Teatrului Bulandra, la invitația regizorului Liviu Ciulei, care era directorul instituției în cauză. Joacă aici până în stagiunea 1992-1993, când o boală nemiloasă îi seceră viața la apogeul carierei. În 1988, colaborează cu Teatrul Național din Cluj, unde face ultimul rol pe măsura ei: Cleopatra, în spectacolul cu piesa Antoniu și Cleopatra a lui William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuțiu. Numeroase colaborări, din momentul angajării la București, la teatrul de televiziune și mai cu seamă la Teatrul Național Radiofonic. Cariera cinematografică o începe tot la invitația lui Liviu Ciulei, debutând în regia acestuia în rolul Roza, din Pădurea spânzuraților (1964), ecranizarea romanului omonim al lui Liviu Rebreanu, care i-a adus lui Ciulei Premiul de regie la Cannes. Actrița a fost căsătorită (între 1959-1994) cu avocatul Victor Anagnoste, cu care a avut o fiică, Oana.
***
Fără îndoială, Gina Patrichi a fost una dintre cele mai fascinante actrițe din România postbelică și mai iubite de către public, iar talentul ei cu totul special reușește încă să subjuge prin intermediul înregistrărilor de la radio și televiziune sau al filmului. Gina Patrichi „aduce cu ea aerul întregii școli moderne de teatru românesc”, afirma Liviu Ciulei în 1977, cu ocazia unui telerecital prin care era omagiată arta actriței. Într-adevăr, aceasta practica un joc foarte modern, fără note declamatorii sau dulcege în voce și cu angajarea întregului trup. După rătăcirile din tinerețe, când și-a dezamăgit profesoara de actorie (Aura Buzescu), atrăgându-și exmatricularea din facultate, Gina Patrichi a devenit o profesionistă fanatică, care își dedica aproape tot timpul meseriei și autoperfecționării. (Peste ani, Aura Buzescu avea să îi declare admirația pentru felul cum s-a redresat și pentru progresele făcute.) Antrenamentul vocii și al corpului făceau parte din ritualurile cotidiene ale actriței. Pe această cale, ea a izbutit să își întărească vocea, care la început era „mică” și se pierdea în spațiul sălii de teatru. De altfel, vocea, cu un timbru aparte, inconfundabil, a fost unul dintre cele mai importante atuuri ale Ginei Patrichi, care i-a atras enorm de multe solicitări de colaborare la teatrul radiofonic. Vorbirea actriței era foarte directă și oarecum „mușcată”, casantă, uneori ironică, șuierătoare, alteori visătoare, mângâioasă, ori veselă și gâlgâitoare. Câteva înregistrări o arată pe Gina Patrichi capabilă să atace și partituri muzicale, în genul muzicii ușoare, al șansonetelor și romanțelor de cafenea muzicală, cu aceeași nesmintită forță expresivă (v. spectacolul de teatru radiofonic cu piesa Iată femeia pe care o iubesc a lui Camil Petrescu, în regia lui Cristian Munteanu, sau filmele Procesul alb, din 1965, în regia lui Iulian Mihu, și Rătăcire, din 1978, în regia lui Alexandru Tatos). Alt atu important al acriței erau ochii săi verzi, care, în momentele de încordare a feței, puteau deveni de-a dreptul hipnotici, ca pupilele contractate ale unui șarpe. Trupul ei avea o alură atletică și era capabil de mari performanțe fizice pe scenă, lucru demonstrat cu prisosință în spectacole precum Victimele datoriei (1968), de Eugen Ionescu, în regia lui Crin Teodorescu, Elisabeta I (1974), de Paul Foster, în regia lui Liviu Ciulei (în care actrița parcurgea la un moment dat toată scena în salturi), O lume pe scenă (1984), pe textele mai multor autori, în regia coregrafei Miriam Răducanu (toate trei de la Teatrul Bulandra), sau în Antoniu și Cleopatra (1988), de W. Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuțiu (Teatrul Național din Cluj). Actrița întrupa, prin urmare, idealul modern al actorului „total”, capabil nu doar să rostească expresiv un text pe scenă, ci și să cânte și să deseneze în spațiu cu corpul său. Pe deasupra, ea se mișca cu mare ușurință între registrul grav și cel comic, deși lumea o considera o actriță de dramă.
În prima etapă a carierei, la Teatrul de Stat din Galați, Gina Patrichi a avut ocazia să joace o paletă largă de roluri și să își facă temeinic ucenicia sub îndrumarea unor viitori mari regizori, aflați, la fel ca ea, pe drumul afirmării. E vorba, în primul rând, de Valeriu Moisescu, colegul ei de generație, care i-a oferit șansa să revină în teatru după exmatricularea din facultate, dar și de Vlad Mugur sau Crin Teodorescu. Mizând pe temperamentul ei vulcanic, pe vitalitatea sa clocotitoare, Valeriu Moisescu i-a încredințat câteva importante roluri de comedie: Miţa Baston, din D-ale carnavalului (1957) a lui I. L. Caragiale (rol pe care actrița l-a reluat ulterior sub îndrumarea regizorului Lucian Pintilie), Lucietta, din Gâlcevile din Chioggia (1957) de Carlo Goldoni, sau Zerbinette, în Vicleniile lui Scapin (1959) de Molière. Tot sub îndrumarea lui Valeriu Moisescu, actrița a făcut primul pas spre comedia sentimentală abordând rolul Genei din spectacolul acestuia cu Titanic vals (1958) de Tudor Mușatescu (un rol de „Cenușăreasă”, mai puțin comic decât celelalte din piesă). În regia lui Crin Teodorescu, Gina Patrichi a interpretat-o pe Dona Clara, în spectacolul cu piesa Don Gil de Ciorap Verde (1957) a lui Tirso de Molina. În regia lui Vlad Mugur, cea mai importantă realizare a actriței a fost rolul Valea, din spectacolul cu piesa Poveste din Irkutsk (1962) de Aleksei Nikolaevici Arbuzov. Prima întâlnire a actriței cu un rol din dramaturgia ibseniană, cu care a avut reale afinități, s-a petrecut tot la la Galați, atunci când regizoarea Ariana Kunner Stoica i-a încredințat rolul Norei din spectacolul omonim (1959), după piesa O casă cu păpuși.
Etapa a doua, a marilor creații, a început pentru Gina Patrichi odată cu angajarea la Teatrul Bulandra din București. Actrița nu a intrat însă în acest teatru ca o actriță de provincie timorată, ci a afișat de la început bravura specifică unei veritabile vedete, căreia nu îi e teamă să ocupe centrul scenei și să capteze toate privirile. Ea a debutat aici în rolul Corinei din spectacolul cu piesa Jocul de-a vacanța (premiera: 29 ianuarie 1964) a lui Mihail Sebastian, regizat de același Valeriu Moisescu, care îi veghease primii pași pe scena gălățeană. Criticii au remarcat-o imediat, iar Liviu Ciulei, care preluase direcția Teatrului Bulandra în luna octombrie a anului 1963, a invitat-o să se alăture colectivului acestui teatru. De altfel, atunci când a avut loc premiera Jocului de-a vacanța, Gina Patrichi filma deja, în regia lui Ciulei, primul rol din cariera ei cinematografică – Roza Ianoși, personaj inventat de scenaristul Titus Popovici, care a semnat adaptarea pentru marele ecran a romanului Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu. La Teatrul Bulandra, actrița, care credea cu fanatism în „primatul regiei”, a avut șansa de a lucra cu câțiva dintre cei mai mari regizori români din toate timpurile și de a participa la mișcarea de reteatralizare a teatrului românesc din chiar epicentrul fenomenului (afirmat pe deplin în 1961, odată cu premiera spectacolului cu piesa Cum vă place a lui W. Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei).
După debutul bucureștean foarte promițător în rolul Corinei din Jocul de-a vacanța, Gina Patrichi s-a afirmat în forță cu următoarele două roluri: Kitty Duval, din Clipe de viaţă (1964), de William Saroyan, în care l-a avut ca partener de scenă, printre alții, pe Liviu Ciulei, care era și regizorul spectacolului, și Mița Baston, în spectacolul cu piesa D-ale carnavalului (1966) a lui I.L. Caragiale, în regia lui Lucian Pintilie. În Clipe de viață, actrița juca o femeie de stradă înfrântă de viață, care încearcă să își ascundă candoarea și umilința sub vălul amăgirilor sau prin izbucniri de orgoliu. Felul cum a redat nevroza, crisparea, oscilațiile personajului a dezvăluit faptul că Gina Patrichi era pregătită pentru problematica feminină modernă, în toată complexitatea ei. Rolul Miței Baston, compus sub îndrumarea lui Lucian Pintilie, i-a adus apoi actriței consacrarea deplină. Regizorul a mizat pe dramatismul acesteia, care, cheltuit până la mistuire într-un rol de comedie, potența nemaipomenit de tare efectul comic. Mița Ginei Patrichi (cu formele corpului bombate caraghios cu ajutorul unor bureți ascunși sub haine) se zbuciuma pe scenă și își smulgea părul din cap cu patos de tragediană, pe care o trădau, însă, tonurile și accentele de mahalagioaică. În acest spectacol, în care evoluau mari actori, ca Grigore Vasiliu-Birlic, Toma Caragiu, Rodica Tapalagă, Marin Moraru, Aurel Cioranu, actrița s-a întâlnit totodată prima oară pe scenă cu Octavian Cotescu (Nae Girimea), cu care a făcut ulterior un cuplu redutabil în creațiile maziliene. Se poate afirma că cei doi au creat, practic, stilul de joc adecvat comediilor lui Teodor Mazilu, bazat pe un soi de distanțare față de personaj și de situația jucată, așadar un stil cu totul diferit de patosul reclamat de comedia caragialiană. Au jucat împreună în Acești nebuni fățarnici (1970), în regia lui Emil Mandric (cuplul Silvia-Gogu), iar, la teatrul de televiziune, în sceneta De ochii lumii (1971), în regia lui Cornel Popa. Dacă în rolul Miței Baston, din D-ale carnavalului, Gina Patrichi portretizase o teroristă din gelozie, pasională și explozivă, în rolul Silviei, din Acești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu, actrița i-a dat viață unei teroriste – cu „metodă” – din tandrețe, parcă și mai înspăimântătoare.
Cu Liviu Ciulei, Gina Patrichi a mai colaborat la spectacolele cu piesele Elisabeta I (1974) și Azilul de noapte (1975), de Paul Foster, respectiv Makim Gorki, două montări de facturi complet diferite. În Elisabeta I, regizorul a mizat pe un stil improvizațional de lucru, inspirat din tehnicile teatrului experimental La MaMa din New-York. Convenția teatrală era afișată prin toate mijloacele posibile, dat fiind că subiectul piesei e legat de pregrinările unei trupe de actori din Anglia elisabetană, care dă reprezentații cu scene din viața celebrei regine. Gina Patrichi a avut ocazia să contureze în acest spectacol trei personaje (Actrița care le intepretează pe Vrăjitoarea Pata Sol și pe Caterina de Medicis) și a făcut-o cu o vervă deosebită. În Azilul de noapte, jocul nu mai era unul afișat, cu sforile la vedere, ci, dimpotrivă, regizorul a mizat pe introspecție și pe identificarea actorilor cu rolul, în manieră stanislavskiană. În rolul tinerei prostituate Nastia, chiar dacă de mai scurtă întindere, Gina Patrichi a făcut din nou o creație memorabilă.
În Anunț la mica publicitate (1973), de Natalia Ginsburg, în regia Sandei Manu, spectacol cu mare succes de public, pe un text minor însă, Gina Patrichi s-a confruntat cu un personaj feminin (Tereza) complet la antipodul său, adică aflat într-o totală degringoladă existențială și dependent la modul absolut de un bărbat mai degrabă mediocru. Lupta cu acest rol, în care îi era aproape imposibil să se regăsească și care, după propria mărturisire, i-a displăcut profund, a ajutat-o pe actriță să își definească propriul punct de vedere asupra feminității. Spectacolul Sandei Manu a pregătit-o pentru întâlnirea cu alte două mari regizoare, care aveau să-i marcheze decisiv cariera, în jurul aceleiași tematici a feminității. E vorba de Cătălina Buzoianu și de cineasta Malvina Urșianu. De altfel, actrița pare să se fi simțit mereu foarte bine sub îndrumarea altor femei, cu rezultate notabile în cariera sa artistică. (În afara colaborărilor anterior menționate, se mai cuvin pomenite, în acest sens, cele cu coregrafa Miriam Răducanu, cu regizoarea de filme pentru copii Elisabeta Bostan – la seria inspirată de povestea ursului polar Fram, care i-a prilejuit actriței reîntâlnirea cu o lume pe care o îndrăgea, cea a circului –, sau cu Letiția Popa, regizoarea unui excelent spectacol de televiziune cu piesa Diavolul şi bunul Dumnezeu a lui Jean-Paul Sartre, din 1970, în care actrița a interpretat-o pe Catherine, femeia îndrăgostită cu disperare greu disimulată de tulburatul Goetz, adică tocmai de cel care o transformase cu sila în metresa sa.)
În regia Cătălinei Buzoianu, Gina Patrichi a interpretat-o mai întâi pe Hedda, din spectacolul cu piesa Hedda Gabler (1975) a lui Henrik Ibsen, primul montat de regizoare pe scena Teatrului Bulandra. Confruntarea cu acest personaj s-a dovedit din nou extrem de dificilă, prin prisma aceleiași incompatibilități dintre voluntarismul și bravura de „samurai” (Cătălina Buzoianu) a actriței, pe de o parte, și lașitatea, lipsa de curaj a protagonistei piesei în fața vieții, pe de altă parte. Interpreta o găsea pe Hedda „monstruoasă” și a încercat să o umanizeze, justificând „toate pornirile ei sterpe și rele, destinul ei tragic de a-și găsi mulțumirea numai prin negație” prin absența iubirii, în așa fel că „acțiunile ei distrugătoare, dizolvante, veneau firesc și îi scăpau… ca un scâncet”. Scriitorul Marius Robescu remarca, însă, dimpotrivă, afinitățile actriței cu personajul ibsenian: „Pentru Gina Patrichi, Hedda Gabler pare un rol așteptat de mult. Din punct de vedere expresiv, actrița îi posedă toate datele: fondul dezamăgit, voința dominatoare, mândria umilită, unită cu uimirea înaintea propriilor porniri ce-i rămân neînțelese” (din vol. Autori și spectacole). Atunci când a jucat-o pe Hedda, actrița mai avea la activ trei roluri ibseniene, unul realizat la Teatrul din Galați (Nora), și două la teatrul de televiziune, Doamna Ekdal, în Rața sălbatică (1965) și Rita Allmers, în Micul Eyolf (1972), ultimele în regia lui Petre Sava Băleanu – poate cel mai înzestrat realizator de spectacole de teatru TV din câți a avut România. În rolul Ritei Allmers, excepțional creionat, actrița se dezvăluise deja ca interpretă ideală pentru dificila dramaturgie ibseniană și, în general, pentru dramaturgia nordică (a se vedea – sau, mai bine zis, audia –, în acest sens, și spectacolul radiofonic cu piesa Dansul morții de August Strindberg, în regia lui Titel Constantinescu, din 1978, în care Gina Patrichi a jucat-o pe Alice). De această înzestrare rară (pe care actrița o împărtășea cu Olga Tudorache) a știut să profite și Malvina Urșianu atunci când i-a încredințat Ginei Patrichi rolul Hanei din filmul Trecătoarele iubiri (1974), definitoriu pentru aparițiile sale cinematografice. Masca aspră, colțuroasă, crispată într-un zâmbet de gheață, a actriței, mulată peste o ființă mistuită de focul chinurilor lăuntrice (cauzate de ultragiile iubirii), e o apariție de-a dreptul obsedantă în pelicula Malvinei Urșianu.
Un alt personaj interpretat de Gina Patrichi în regia Cătălinei Buzoianu a fost Reportera din spectacolul Interviu (1976), pe un scenariu construit după o serie de reportaje (cu femei de diverse profesiuni și din diverse straturi sociale) realizate de-a lungul timpului de ziarista Ecaterina Oproiu. În această montare, cu tentă feministă, Gina Patrichi a realizat una dintre cele mai mari creații ale sale, iar ipostaza sa de port-drapel al timidei mișcări de emancipare a femeilor din perioada comunistă s-a cristalizat aici pe deplin. Într-o cronică a spectacolului, Margareta Bărbuță observa faptul că spectacolul era dominat de „cuceritoarea prezență a Ginei Patrichi în rolul Reporterei, de o excepțională putere de sugestie, inteligentă și sensibilă, suplă și viguroasă, transpunându-se firesc în cele mai diverse stări și situații. Momentul pe care l-aș numi al definirii paradoxului femeii (…moale, moale… fetița, băiețelul…) e antologic”. Soluția pentru momentul respectiv, aplaudat întotdeauna la scenă deschisă, fusese găsită chiar de către actriță, care și-a dorit să ilustreze pe sine și prin sine, fără ajutorul obiectelor scenice, condiția scindată a femeii, împărțite între îndatoririle casnice și îndatoririle de femeie-păpușă, obiect al adorației masculine. Rolul creat de Gina Patrichi în Interviu l-a determinat pe Mircea Daneliuc să o distribuie ulterior, într-un rol asemănător, în filmul Proba de microfon (1979), unul dintre cele mai rezistente din perioada comunistă.
Ultimul mare rol făcut de Gina Patrichi în regia Cătălinei Buzoianu a fost Ivona, din spectacolul Dimineața pierdută (1986), după romanul Dimineață pierdută al Gabrielei Adameșteanu. Actrița o juca pe Ivona la maturitate, personaj aflat parcă mereu în pragul imploziei, lucid până la delir, măcinat interior de propriile renunţări sau de elanurile frânte la contactul cu realitatea „de o cruzime insuportabilă” (Gabriela Adameșteanu). Spectacolul se construia (la fel ca romanul), prin tehnica flash-back-ului, în jurul amintirilor depănate de Vica Delcă (Tamara Buciuceanu/Zoe Muscan), fosta croitoreasă a familiei Mironescu, și Ivona, descendenta acesteia. Invocate de vocile celor două, spectrele trecutului se puneau în mişcare, invadau scena, gesticulau, rosteau cuvinte, aproape că o atingeau pe Ivona, care se contamina de prezenţa lor. Un veac din istoria mică, a casei Mironescu-Ioaniu, și din istoria mare, a românilor, învia prin poveștile celor două femei. Diferenţele de educaţie, de maniere, de „clasă” dintre ele, erau, pentru moment, anulate. Apoi, măştile se recompuneau, Ivona îşi recăpăta, parţial, alura rigidă, statuară, „calmul îngheţat” (Sanda Cordoş), sub care se străduia din greu să îşi acopere vulnerabilitatea, iar pe Vica o copleşeau din nou grijile materiale, care o mânaseră în dimineața aceea rece de iarnă să iasă din casă. Gina Patrichi trebuia să treacă cu rapiditate dintr-un plan temporal al spectacolului în altul. O rochie trasă sau scoasă rapid peste cap, la vedere, o legătură de păr prinsă sau desfăcută cu iuțeală, erau singurele transformări fizice de care se folosea actrița pentru a marca aceste treceri. Antologic era momentul în care Ivona și Vica se amețeau cu cognac, ca să își înece amărăciunile răscolite de amintiri. Antologic era și momentul în care Ivona Ginei Patrichi evoca reacția românilor după Dictatul de la Viena. Dar poate cel mai zguduitor moment al spectacolului era cel în care Ivona primea la telefon vestea că infidelul ei soț, acompaniat de o altă femeie, își pierduse viața într-un accident de automobil. Fiinţa Ivonei se năruia dintr-o dată într-un urlet cumplit, pentru bărbatul care o torturase toată viaţa.
Gina Patrichi și Tamara Buciuceanu mai jucaseră în tandem, înainte de Dimineața pierdută, în rolurile celor două surori din Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie (1984), de Jan Otčenasek, în regia lui Valeriu Moisescu. O combinație surprinzătoare, care s-a dovedit, în ambele spectacole, perfect viabilă. În Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie, Gina Patrichi a jucat, extrem de convingător, în contre-emploi: o femeie modestă, cenușie, urâțică, dominată de sora ei cea egoistă și autoritară. Sub efectul transfigurator al iubirii, rățușca cea urâtă își dezvăluia, până la urmă, esența de lebădă.
Colaborarea cu Miriam Răducanu a reprezentat pentru Gina Patrichi mai mult decât un exercițiu de reinventare: ardere și renaștere din propria cenușă. Coregrafa își amintea felul cum a decurs întâlnirea lor: „Gina Patrichi a intrat pe ușa mea și mi-a spus: M-a trimis Beate Fredanov să mă distrugeți, așa că chiar am să vă rog să mă distrugeți, pentru că am ajuns într-un punct mort în teatru. Am atât de mult succes, încât pot să apar pe scenă, să nu fac nimic, să nu spun nici un cuvânt, să nu joc nimic, iar sala să fie fascinată”. Așa s-a născut un spectacol cu totul special, O lume pe scenă (1983), clădit pornind de la improvizații de mișcare, în care actrița a interpretat fragmente de roluri din mai multe piese de teatru, de dramaturgi diferiți (Cehov, Brecht, Shakespeare), folosindu-și toate resursele psihice și fizice de care dispunea. Într-unul dintre momentele spectacolului, actrița juca singură toată scena balconului din Romeo și Julieta.
În rolul Cleopatrei din spectacolul cu piesa Antoniu și Cleopatra, de W. Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuțiu, cea poreclită „Gina-Regina” a fost, cu adevărat, „Regina”, dar și femeia căzută pradă unei pasiuni frenetice. Iubirea crepusculară dintre Cleopatra și Antoniu (jucat de Anton Tauf), proiectată pe un fundal de intrigi politice și conflicte armate, era redată în montarea clujeană cu economie de mijloace, pe o scenă aproape goală. Totul se concentra în jurul celor doi protagoniști. Duetul lor erotic-pasional se desfășura ca un dans în linii sinuoase sau frânte, ca un ceremonial nupțial sau războinic bine pus la punct. Miriam Răducanu a fost consultantul pentru mișcare scenică al spectacolului, iar acest lucru s-a văzut. „Modul în care Cleopatra se răsucește ca o liană pe trupul iubitului ei, ca și felul în care acesta o resimte ca pe o prelungire a propriului său trup, gravitând robit în jurul ei, armonizându-și mișcările într-un balans îmbătător („pe mare, doar pe mare”), sugerează invazia incontrolabilă a patimii care calcinează făpturile, le arde fără zgură. Săltată în brațele iubitului, ca o imensă pisică și ca un sfinx, agățată disperat, stăruitor de el, când, surpat de gelozie, o umilește repetat și o alungă până se frânge el însuși sub greutatea îngăduinței oarbe și a slăbiciunii (…), Cleopatra Ginei Patrichi este tot timpul jumătatea primejdioasă, fatală, a lui Antoniu, perechea lui organică, crescută din el spre negare și distrugere” (Doina Modola).
Ultima apariție scenică a actriței a fost nu într-un spectacol, ci în cadrul Galei UNITER, din 1994, în care i s-a Premiul de excelență pentru întreaga carieră. Actrița a rostit atunci un fragment din celebrul monolog al lui Prospero de la finalul Furtunii shakespeariene („Noi suntem din plămada din care sunt făcute visele/ Și scurta noastră viață o întregește un somn”). Peste mai puțin de două luni, s-a stins.
Anca Hațiegan
Identificator obiect digital: https://www.doi.org/10.47383/DMTR.01.21
Bibliografie
Băleanu, Andrei, Dragnea, Doina, Actorul în căutarea personajului, București, Editura Minerva, 1981
Ichim, Florica, Zlotea, Irina (coord.), Cătălina Buzoianu, magie, abur, vis, I, antologie teatrologică, București, Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, Revista „Teatrul azi” (supliment), Editura Cheiron, 2018
Ciulei, Liviu, Acasă și-n lume, antologie teatrologică de Florica Ichim și Anca Mocanu, I-III, București, Fundația Culturală „Camil Petrescu”, Revista „Teatrul azi” (supliment), 2016
Măniuțiu, Mihai, Cercul de aur, București, Editura Meridiane, 1989
Morariu, Mircea, Carte cu Gina Patrichi, București, Fundația Culturală „Camil Petrescu”, Revista „Teatrul azi” (supliment), 2008
Patrichi, Mircea, Gina Patrichi. Clipe de viață, București, Editura UNITEXT, 1996
Sîrbu, Eva, Actori care nu mai sunt, București, Artprint, 2010
La Teatrul de Stat din Galaţi
Mariana Pleşoianu – Nota zero la purtare de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, regia artistică: Valeriu Moisescu; data premierei: 21 octombrie 1958
Miţa Baston – D-ale carnavalului de lon Luca Caragiale, regia: Valeriu Moisescu; data premierei: 24 februarie 1957
Dona Clara – Don Gil de Ciorap Verde de Tirso de Molina, regia: Crin Teodorescu; data premierei: 22 iunie 1957
Wanda Serafim (preluare de rol: premiera în stagiunea anterioară, 1955-1956) – Gaiţele de Alexandru Kirițescu, regia artistică: Virgil Sacerdoțeanu
Margareta Tudorașcu – Mormolocul de Constantin Sincu și Vasile Nițulescu, regia artistică: Valeriu Moisescu; data premierei: 15 septembrie 1957
Lucietta – Gâlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, regia artistică: Vaieriu Moisescu; data premierei: 12 decembrie 1957
figuraţie specială – Harap-Alb de George Vasilescu după lon Creangă, regia: Corneliu Zdrehuş; data premierei: 18 aprilie 1958
Gena – Titanic Vals de Tudor Muşatescu, regia şi scenografia: Valeriu Moisescu; data premierei: 12 iulie 1958
Varvara – Furtuna de Aleksandr Nikolaevici Ostrovski, regia artistică: Valeriu Moisescu; data premierei: 29 iulie 1958
Juliska – Mireasa desculță de Sűtő Andràs și Hajdú Zoltán, regia artistică: Valeriu Moisescu; data premierei: 15 septembrie 1958
Tatiana – În căutarea fericirii de Viktor Rozov, regia: Ariana Kunner Stoica; data premierei: 20 noiembrie 1958
Miranadolina – Hangiţa de Carlo Goldoni, regia: Corneliu Zdrehuş; data premierei: 21 decembrie 1958
Nora – Nora de Henrik Ibsen, regia: Ariana Kunner Stoica; data premierei: 20 ianuarie 1959
Roza – Speranţa de Herman Heijermans, regia: Corneliu Zdrehuş; data premierei: 20 aprilie 1959
Zerbinette – Vicleniile lui Scapin de Molière, regia: Valeriu Moisescu; data premierei: 16 iunie 1959
Niura – Oraşul visurilor noastre de Aleksei Arbuzov, regia: lon S. Bologa; data premierei: 7 noiembrie 1959
Fany – Micuța Dorrit – dramatizare de Al. Bruckenstein după Charles Dickens, regia Ariana Kunner Stoica; data premierei: 4 decembrie 1959
Anna Walter – Lângă Poarta Brandenburg de Erich Maria Remarque, regia: lon Bologa; data premierei: 9 mai 1960
Alice Moruzi – Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu, regia: lon S. Bologa; data premierei: 17 septembrie 1960
Fifi Androne – Siciliana de Aurel Baranga, regia: Eugen Dovides; data premierei: 15 octombrie 1960
Liubov Şevtova – Tânăra garda, dramatizare de Nikolai Ohlopkov după Aleksandr Fadeev, regia: Vlad Mugur; data premierei: 7 noiembrie 1960
Corifeu (și asistență de regie) – Prometeu încătuşat de Eschil, regia Corneliu Zdrehuș; data premierei: 20 decembrie 1960.
Miss Pope – Celebrul 702 de Alexandru Mirodan, regia Vlad Mugur; data premierei: 14 ianuarie 1961
Caterina – Marele fluviu îşi adună apele de Dan Tărchilă, regia: Ovidiu Georgescu; data premierei: 2 noiembrie 1961
Lyly Gigea – Mi se pare romantic de Radu Cosaşu, regia: Vlad Mugur; data premierei: 16 ianuarie 1962
Valea – Poveste din Irkutsk de Aleksei Nikolaevici Arbuzov, regia: Vlad Mugur; data premierei: 20 februarie 1962
Irina – Balul florilor de Vadim Korostîliov, regia: Gheorghe Jora; data premierei: 28 aprilie 1962
Silvia – Jocul dragostei şi al întâmplării de Marivaux, regia: Ovidiu Georgescu; data premierei: 12 ianuarie 1963
Anunţiata – Umbra de Evgheni Șvarț, regia Gheorghe Jora; data premierei: 17 martie 1963
Fata de stradă – Taina de Horia Stancu, regia: Gheorghe Jora; data premierei: 29 septembrie 1963
La Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“
Corina – Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian, regia artistică: Valeriu Moisescu; data premierei: 29 noiembrie 1963
Kitty Duval – Clipe de viaţă de William Saroyan, regia artistică: Liviu Ciulei; data premierei: 28 decembrie 1964
Mița Baston – D-ale carnavalului de lon Luca Caragiale, regia artistică: Lucian Pintilie; data premierei: 18 noiembrie 1966
Elena Doamna – Luceafărul de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia artistică: Ion Cojar; data premierei: 13 mai 1967
Helena – Priveşte înapoi cu mânie de John Osborne, regia artistică: Andrei Blaier; data premierei: 16 iunie 1967
Clea – Comedie pe întuneric de Peter Shaffer, regia artistică: Valeriu Moisescu; data premierei: 10 ianuarie 1968
Portia – Iuliu Cezar de William Shakespeare, regia artistică: Andrei Şerban; data premierei: 1 martie 1968
O vrăjitoare – Macbeth de William Shakespeare, regia artistică: Liviu Ciulei; data premierei: 10 aprilie 1968
Madeleine – Victimele datoriei de Eugène lonesco, regia artistică: Crin Teodorescu; data premierei: 11 decembrie 1968
Raymonde Chandebise – Puricele în ureche de Georges Feydeau, regia artistică: Emil Mandric; data premierei: 13 decembrie 1968
La Teatrul de Nord din Satu Mare
Angela – Viceversa de Ștefan Haralamb, regia artistică Călin Florian; data premierei: 23 iunie 1969
La Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“
Miss Baby Love Dallas – Harfa de iarbă de Truman Capote, regia artistică: Crin Teodorescu; data premierei: 11 martie 1970
Silvia – Aceşti nebuni fățarnici de Teodor Mazilu, regia artistică: Emil Mandric; data premierei: 18 decembrie 1970
Julia Laccani – Vicarul de Rolf Hochhut, regia artistică: Radu Penciulescu; data premierei: 17 februarie 1972
Tereza – Anunț la mica publicitate de Natalia Ginsburg, regia artistică: Sanda Manu; data premierei: 12 ianuarie 1973
Caterina de Medicis – Elisabeta I de Paul Foster, regia: Liviu Ciulei; data premierei: 22 mai 1974
Nastia – Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia: Liviu Ciulei; data premierei: 20 aprilie 1975
Hedda Tesman – Hedda Gabler de Henrik Ibsen, regia artistică: Cătălina Buzoianu; data premierei: 24 iunie 1975
Reportera – Interviu de Ecaterina Oproiu, regia artistică: Cătălina Buzoianu; data premierei: 18 decembrie 1976
Tatiana – Micii burghezi de Maxim Gorki, regia: loan Taub; data premierei: 10 februarie 1978
Julia – Judecată în noapte de Antonio Buero Vallejo, regia artistică: Tudor Mărăscu; data premierei: 14 februarie 1981
Liubov Gheorghievna – Amintiri de Aleksei Nikolaevici Arbuzov, regia Ion Caramitru; data premierei: 30 aprilie 1982
Fragmente din mai multe roluri – O lume pe scenă, spectacol alcătuit din texte a diferiți autori, regia: Miriam Răducanu; data premierei: 14 martie 1983
Marie Dockalova – Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie de Jan Otčenasek, regia: Valeriu Moisescu; data premierei: 30 iulie 1984
Mara, soţia lui Mircea – lo, Mircea Voievod de Dan Tărchilă, regia: Alexandru Tocilescu; data premierei: 8 noiembrie 1986
Ivona – Dimineaţă pierdută, dramatizare de Cătălina Buzoianu după romanul omonim al Gabrielei Adameşteanu, regia: Cătălina Buzoianu; data premierei: 3 decembrie 1986
La Teatrul Național din Cluj-Napoca
Cleopatra – Antoniu și Cleopatra de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu; data premierei: 26 noiembrie 1988
La Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“
Gertruda (înlocuind-o pe Ileana Predescu) – Hamlet de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu: data premierei: 30 noiembrie 1985, rol preluat din septembrie 1990.
Vera Roussova – Forma mesei de David Edgar, regia: lon Caramitru; data premierei: 8 decembrie 1991
Eleonora – Teatrul comic de Carlo Goldoni, regia artistică: Silviu Purcărete; data premierei: 10 noiembrie 1992
LA TEATRUL RADIOFONIC
- În căutarea adevărului de Eugenia Busuioceanu; regia: Mihai Zirra; 1964
- Joc de societate, prelucrare de Sică Alexandrescu după comedia Papa se lustruieşte; regia: Sică Alexandrescu; 1964
- Revedere de Nicolae Minei; regia: Elena Negreanu; 1965 |
- Învăţătoarea, dramatizare după nuvela omonimă de Ştefan Bănulescu; regia: Cristian Munteanu; 1966
- Şi dacă-i o minciună? de lonel Hristea; regia: Dan Puican; 1967
- Woyzeck de Georg Büchner; regia: George Teodorescu; 1967
- Întâlnire cu moartea de Leo Chapple; regia: Corneliu Dalu; 1968
- Circuitul telefonic de M. Stehlik; regia: Mihai Pascal; 1968
- Viitorul 185 de Leonida Teodorescu; regia: Mihai Pascal, 1968
- Donna alba după Gib Mihăescu; regia: Constantin Moruzan; 1969
- Pleacă berzele, de Ion Minulescu; regia: Mihai Pascal, 1969
- Fântâna cu patru adevăruri de Vasile Rebreanu, regia: P. Stratilat; 1969
- G-4 în pericol de Tudor Negoiță; regia Corneliu Dalu, 1970
- Operațiunea Gambit de Tudor Negoiţă; regia. Corneliu Dat: 1970
- Aeroportul Sofia nu primeşte de Mihai Velicikov; regia: Mihai Pascal, 1970
- Bătrânul de Hortensia Papadat-Bengescu, regia: Constantin Moruzan, 1971
- Aiax de Sofocle, regia Corneliu Dalu, 1971
- Necunoscutul de Leonida Teodorescu, regia Titel Constantinescu 1971
- Astă-seară ne jucăm de Anna László, regia Corneliu Dalu, 1971
- Acceptați retrovizorul de Valeriu Sârbu; regia: Dan Puican; 1971
- Misterioasa convorbire telefonică de Virgil Stoenescu, regia: Dan Puican; 1971
- Soldatul care dispare de Miodrag Bulatovici; regia: Tonko Marcici; 1972
- Contractul fictiv de Dumitru Drăgan; regia: Mihai Pascal; 1972
- Acţiunea se complică de Aurel Codreanu; regia: Dan Puican; 1972
- De la Elisabeta la Nora, scenariu de N. Carandino; regia: Dan Puican; 1973
- Motelul de Leonida Teodorescu; regia: Corneliu Dalu, 1973
- Mi-am cumpărat un bătrân de Aurel Storin; regia: Constantin Moruzan; 1973
- Casa inimilor sfărâmate de G. B. Shaw; regia: Dan Puican; 1973
- Emigrantul din Brisbane de G. Shehade; regia: Mihai Pascal; 1973
- Compresorul de Paul Everac; regia: Dan Puican; 1973
- Această eternă speranță de Constantin Paraschivescu; regia: Mihai Pascal; 1973
- În dulcele amurg de Jerzy Gezymowski; regia: ?; 1974
- Wallenstein de Fr. Schiller; regia: Mihai Pascal; 1974
- Cursa de Braşov de Constantin Munteanu; regia: Dan Puican; 1974
- Mărturisirea de Ştefan Berciu; regia: Mihai Pascal; 1974
- Licuricii de Tudor Muşatescu; regia: Dan Puican; 1975
- lată femeia pe care o iubesc de Camil Petrescu; regia: Cristian Munteanu; 1975
- Dosarul cu Sânziene de Constantin Munteanu; regia: Dan Puican; 1975
- Născuţi în noaptea fierbinte de lon Jivan; regia: Mihai Pascal; 1975
- Subiectul era trandafirii de Frank Gilroy; regia: Dan Micu; 1975
- Casa Bernardei Alba de Lorca; regia: Cristian Munteanu; 1976
- Răsplata de Victoria Ghenova Prangova; regia: Titel Constantinescu; 1977
- Vivat Unirea! de G. Aurelian; regia: Cristian Munteanu; 1977
- Parter şi etaj de Endre Veszi; regia: Dobay Vilmos; 1977
- Cadoul de loan Grigorescu; regia: Cristian Munteanu; 1978
- Ziua mâniei de Emilio Carbalido; regia: Constantin Dinischiotu; 1978
- Nenea şi lumea lui de Paul Everac; regia: Constantin Dinischiotu; 1978
- Pavilionul de pe malul râului de Kuan Han Ching; regia: Cristian Munteanu, 1978
- Drumul încrederii de George Genoiu; regia: Constantin Dinischiotu; 1978
- Gardul cu iederă de Lia Crişan; regia: Constantin Dinischiotu; 1978
- Dansul morții de August Strindberg; regia: Titel Constantinescu; 1978
- Colonia cea nouă de Luigi Pirandello; regia: Titel Constantinescu; 1978
- Fire de poet de Eugene O’Neill; regia: Constantin Dinischiotu; 1978
- Cymbeline de William Shakespeare; regia: Cristian Munteanu; 1978
- Uneori liliacul înfloreşte spre toamnă de Tudor Popescu, regia Constantin Dinischiotu; 1978
- Necunoscuta de Tudor Negoiţă; regia: Dan Puican; 1979
- Nesăţioasa zgârcenie de Hans Sachs; regia: Cristian Munteanu, 1979
- Lanţuri de Allan Laughton Martin; regia: Constantin Dinischiotu; 1979
- Ifigenia la Delphi de Gerhart Hauptmann; regia: Cristian Munteanu, 1979
- Brand de Henrik Ibsen; regia: Cristian Munteanu: 1979
- Singurătate de Maria Terenova; regia: Dan Puican; 1979
- luliu Cezar de William Shakespeare; regia: Titel Constantinescu, 1979
- Din cronici şi legende de Carmen Tudora; regia: Titel Constantinescu; 1979
- Frate mai mare de George Genoiu; regia: Constantin Dinischiotu; 1979
- Compromisuri zadarnice de Kostas Valetas; regia: Constantin Dinischiotu: 1979
- Martin Eden după Jack London; regia: Constantin Dinischiotu; 1979
- Europolis după Jean Bart; regia: Dan Puican; 1980
- Menuetul de G. M. Vlădescu: regia: Constantin Dinischiotu, 1980
- Timp în doi de D.R. Popescu; regia: Nicolae Motric; 1980
- Colonelul Chabert după Honoré de Balzac; regia: Dan Puican; 1980
- Joc dublu de Robert Thomas; regia: Constantin Dinischiotu; 1980
- Funcţionarii de Basar Sabuncu; regia: Cristian Munteanu: 1980
- Fericirea de Mihail Sorbul; regia: Dan Puican; 1980
- A venit o fată de Huszár Sándor; regia: Constantin Dinischiotu: 1980
- Întâlnirea de la ora cinci de Paul Ioachim; regia: Dan Puican; 1980
- Dacă eşti om de Eugenia Busuioceanu; regia: Constantin Dinischiotu: 1981
- Bobâlna de Victor Crăciun; regia: Cristian Munteanu; 1981
- În căutarea viitorului de George Genoiu; regia: Constantin Dinischiotu; 1981
- Trei surori de A. P. Cehov; regia: Dan Puican; 1981
- Enescu de Mihail Davidoglu; regia: Dan Puican; 1981
- Neasemuitul preț al clipelor de Anne Haberck Adameck; regia: Cristian Munteanu; 1981
- Bel-Ami după Guy de Maupassant; regia: Dan Puican; 1981
- Atât de multe Everesturi de Diane Webster; regia: Cristian Munteanu; 1981
- Meşterul Manole de Octavian Goga; regia: Cristian Munteanu; 1981
- Război cu Troia nu se face de Jean Giraudoux; regia: Dan Puican; 1982
- Asociația numită „Noi“ de Radu Mihail; regia: Cristian Munteanu; 1982
- Câteva nopți de martie de Lia Crişan; regia: Constantin Dinischiotu; 1982
- Ecuația cu două necunoscute de Tudor Negoiţă; regia: Dan Puican; 1982
- Omul care… de Horia Lovinescu; regia: Dan Puican; 1982
- Tineri căsătoriţi caută cameră de Mihail Roscin; regia: Dan Puican; 1982
- Calculatorul nu greşeşte de Gordon Dickinson; regia: Dan Puican; 1982
- Între patru ochi de Aleksandr Ghelman; regia: Dan Puican; 1982
- Pescăruşul de A. P. Cehov; regia: Dan Puican; 1982
- Vocea umană de Jean Cocteau; regia: Titel Constantinescu; 1982
- Cu cărțile pe faţă de Antonio Buero Vallejo; regia: Silviu Jicman; 1983
- Crinul de Mousse Boulanger; regia: Cristian Munteanu; 1983
- Echilibru fragil de Edward Albee; regia: Silviu Jicman, 1983
- Oaspetele de la orice oră de Gheorghe Robu; regia: Dan Puican:
- Făuritorii de Imperii de Boris Vian; regia: Cristian Munteanu; 1983
- Hardughia de Mircea Radu lacoban; regia: Cristian Munteanu, 1983
- Castelul de Franz Kafka; regia: Cristian Munteanu; 1983
- Livada de vişini de A. P. Cehov; regia: Dan Puican; 1983
- La Musica de Marguerite Durras; regia: Olimpia Arghir, 1983
- Locul unde nu s-a întâmplat nimic după Mihail Sadoveanu, regia: Cristian Munteanu; 1983
- O sărbătoare princiară de Theodor Mazilu; regia: Cristian Munteanu: 1983
- Cabana de Leonida Teodorescu; regia: Titel Constantinescu; 1984
- Viata este prea scurtă de André Roussin, regia Titel Constantinescu, 1984
- Încăpățânarea unui oarecare om de rând de Nelu Ionescu, regia Cristian Munteanu, 1984
- Patima fără sfârşit de Horia Lovinescu, regia: Cristian Munteanu, 1984
- Michael Kramer de Gerhart Hauptmann, regia Titel Constantinescu, 1984
- Legenda unei vieți de Ștefan Zweig, regia Titel Constantinescu, 1984
- Între cinci și șapte de Nataşa Tanska: regia: Elena Negreanu, 1984
- Somnul rațiunii de Antonio Buero Vallejo; regia: Titel Constantinescu; 1984
- Caracatiţa de Paul Everac; regia: Dan Puican; 1984
- Electra de Sofocle; regia: Cristian Munteanu; 1984
- Măi omule, măi! de Franz Xaver Kroetz; regia: Olimpia Arghir; 1984
- Te iubesc mai mult de Hristache Popescu; regia: Dan Puican; 1984
- Pui de patimă de Costin Buzdugan; regia: Cristian Munteanu; 1984
- Portrete de Petru Vintilă; regia: Silviu Jicman; 1984
- Maria din Mangop de Mircea Dem. Rădulescu; regia: Cristian Munteanu, 1984
- Arca Bunei Speranţe de I. D. Sârbu; regia: Constantin Dinischiotu; 1985
- Vulpile de Lillian Helman; regia: Titel Constantinescu; 1985
- Vedere de pe pod de Arthur Miller; regia: Leonard Popovici; 1985
- Din jale se întrupează Electra de Eugene O’Neill: regia: Cristian Munteanu; 1985
- Vara celei de-a şaptesprezecea păpuşi de Ray Lawler; regia Dan Puican; 1985
- Hercule pe muntele Oeta de Seneca: regia: Titel Constantinescu; 1985
- Inspectorul de poliţie de J. B. Priestley; regia: Dan Puican; 1985
- Mânăstirea din Parma după Stendhal; regia: Dan Puican; 1985
- Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck; regia: Dan Puican; 1985
- Întâlnire la metrou de Eugenia Busuioceanu; regia: Constantin Dinischiotu; 1986
- Pâinea şi sarea de Ştefan Berciu; regia: Dan Puican; 1986
- Orizont deschis (Incognito IV) după Eugen Barbu; regia: Dan Puican; 1986
- 133. Partida cu sacrificii de Paul Everac; regia: Paul Everac; 1986
- Vassa Jeleznova de Maxim Gorki; regia: Cristian Munteanu; 1986
- Drumul spre înalta societate de John Braine; regia: Dan Puican; 1986
- Capriciile Fenisei de Lope de Vega; regia: Dan Puican; 1986
- Hiroşima de Erwin Wickert; regia: Cristian Munteanu; 1986
- Călător fără bagaje de Jean Anoulilh; regia: Dan Puican; 1987
- Cosițele de Mihail Joldea; regia: Titel Constantinescu: 1987
- Odiseea după Homer; regia: Cristian Munteanu; 1987
- Dimineţile unei lumi noi de Alexandru Sever, regia: Eugen Todoran; 1987
- Britannicus de Jean Racine; regia: Titel Constantinescu; 1987
- Lumina Nordului după A. J. Cronin; regia: Val Moldoveanu; 1987
- Poarta Soarelui de lon Gh. Pană şi Traian Stoica; regia: Cristian Munteanu; 1987
- Balaurul după Hortensia Papadat-Bengescu: regia: Cristian Munteanu; 1987
- Serenadă târzie de Aleksei Arbuzov. regia: Cristian Munteanu; 1987
- Eu cel adevărat de Ştefan Berciu: regia: Dan Puican; 1987
- Lotte la Weimar după Thomas Mann: regia: Cristian Munteanu; 1988
- De ziua mamei după Mihail Sadoveanu: regia: Leonard Popovici; 1988
- Doctor fără voie de Moliere; regia: Cristian Munteanu; 1988 |
- Amintiri de Aleksei Arbuzov; regia: Dan Puican; 1988
- Inocența iubirii (Idiotul) după Doistoievski; regia: Cristian Munteanu; 1988
- Dragoste târzie de A. N. Ostrovski; regia: Dan Puican; 1989 |
- O scrisoare abia începută de Walter Hassenclever; regia: Domnița Munteanu, 1989
- Actrițele de Feliks Falk; regia: Slavomir Pietrzykowski şi Dan Puican; 1990
- Cruciada copiilor de Lucian Blaga, regia Titel Constantinescu, 1990
- Un accident banal de Dumitru Drăgan, regia Constantin Dinischiotu, 1990
- Triptic argeșean de Arcadiu Marinescu Nor, regia Cristian Munteanu, 1990
- Suflete albe, suflete negre de Ştefan Berceanu; regia: Cristian Munteanu; 1990
- Biografia unui joc de Max Frisch; regia: Dan Puican; 1990
- Culoarul cu şoareci de Nicolae Breban; regia: Cristian Munteanu; 1990
- Tango de Slavomir Mrožek; regia: Dan Puican; 1991
LA TEATRUL DE TELEVIZIUNE
- Rața sălbatică de Henrik Ibsen; regia: Petre Sava Băleanu; data premierei: 16 ianuarie 1965
- Comoara de lon Slavici; regia: ?; 1965
- Troienele de Euripide; regia: Petre Sava Băleanu; data premierei: 2 aprilie 1967
- Subprefectul de Duiliu Zamfirescu: regia artistică: Letiţia Popa; data premierei: 20 august 1967
- Surorile Boga de Horia Lovinescu; regia artistică: Petre Sava Băleanu; data premierei: 24 decembrie 1967
- Un nasture sau absolutul de Radu Cosaşu; regia artistică: Savel Ştiopul; data premierei: 12 februarie 1970
- Răpirea preafrumoaselor sabine de Leonid Andreev; regia: Adrian Georgescu şi Dan Damian; data premierei: 16 aprilie 1970
- Diavolul şi Bunul Dumnezeu de Jean-Paul Sartre; regia: Letiţia Popa; data premierei: 11 octombrie 1970
- Unul dintre noi de Radu Bădilă, regia Letiția Popa; data premierei: 29 iulie 1971
- Farsa lui Pathelin; regia: Alexandru Tatos; data premierei: 23 septembrie 1971
- Cavalerul tristei figuri, scenariu de Petre Bokor după Miguel de Cervantes; regia: Petre Bokor;
data premierei: 23 noiembrie 1971
- Micul Eyolf de Henrik Ibsen; regia: Petre Sava Băleanu; data premierei: 7 martie 1972
- Pescăruşul de A. P. Cehov: regia: Petre Sava Băleanu; data premierei: 26 martie 1974
- Scrisori apocrife de Constantin Munteanu; regia: Petre Sava Băleanu; data premierei: 18 februarie 1975
- Cadavrul viu de L. N. Tolstoi; regia: Cornel Popa; data premierei: 15 aprilie 1975
- Livada de vişini de A. P. Cehov: regia: Cornel Todea; data premierei: 3 iunie 1975
- Uitarea de Valentin Munteanu; regia: Constantin Dicu; data premierei: 24 februarie 1977
- Egmont de J. W. Goethe: regia: Sorana Coroamă-Stanca; data premierei: 11 octombrie 1977
- Să umplem pământul cu visuri de Dan Tărchilă; regia artistică: Eugen Todoran; data premierei: 27 decembrie 1977
- Valentin şi Valentina de Mihail Roscin; regia: Irina Vrabie; data premierei: 31 octombrie 1978
- În aşteptarea lui Lefty de Clifford Oddets; regia: Cornel Popa; data premierei: 24 aprilie 1979
- Capcana de J. P. Miller. regia artistică: Eugen Todoran; data premierei: 19 februarie 1980
- Stâlpii societăţii de Henrik Ibsen; regia: Dan Necşulea; spectacol difuzat în serial la datele de 29 septembrie, 6 octombrie, 13 octombrie, 20 octombrie 1988.
PREMII:
Premiul de excelență (post mortem), la Gala UNITER, în aprilie 1994
Premiul de excelență acordat de UNITER, 31 ianuarie 1994
Premiul ATM pentru rol principal feminin în spectacolul Antoniu și Cleopatra de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu, 1988
Premiul ACIN pentru rolul Zaza din filmul Pe malul stâng al Dunării albastre, regia Malvina Urșianu, 1983
Premiul de la Costinești pentru rolul Zaza din filmul Pe malul stâng al Dunării albastre, regia Malvina Urșianu, 1983
Producții pentru marele ecran:
Roza – Pădurea spânzuraţilor, regia: Liviu Ciulei, 1964
Ana-Maria – Procesul alb, regia: lulian Mihu, 1965
Neînfricații, regia: lulian Mihu, 1969
Olimpia – Felix şi Otilia, regia: lulian Mihu, 1972
Țuțuleasa – Bariera, regia: Mircea Mureşan, 1972
Vetina Berechet – Dincolo de nisipuri, regia: Radu Gabrea, 1973
Hanna – Trecătoarele iubiri, regia: Malvina Urşianu, 1974
Adriana – Tată de duminică, regia: Mihai Constantinescu, 1974
Margareta – Nu filmăm să ne-amuzăm, regia: Iulian Mihu, 1974
Ioana – Nemuritorii, regia Sergiu Nicolaescu, 1974
Delia – Rătăcire, regia Alexandru Tatos, 1978
Reportera Luiza – Probă de microfon, regia Mircea Daneliuc, 1980
Eliza – Cântec pentru fiul meu, regia: Constantin Dicu, 1980
Lisette – Saltimbancii, regia: Elisabeta Bostan, 1981
Paulette – Un saltimbanc la Polul Nord, regia: Elisabeta Bostan, 1982
Patroana – Liniştea din adâncuri, regia: Malvina Urşianu 1982
Zaza – Pe malul stâng al Dunării albastre, regia: Malvina Urşianu, 1983
Bătrâna vilegiaturistă – Sezonul pescăruşilor, regia: Nicolae Opriţescu, 1985
Zaza – Figuranții, regia: Malvina Urşianu, 1987
Guica – Moromeţii, regia: Stere Gulea, 1988
Aspasia – Hanul dintre dealuri, regia: Cristiana Nicolae, 1988
Producţii pentru micul ecran:
De ochii lumii, regia: Cornel Popa, 1971
Lumini şi umbre, partea I, regia: Andrei Blaier şi Mihai Constantinescu, 1981
Lumini şi umbre, partea a II-a, regia: Andrei Blaier, 1981
Fram, regia: Elisabeta Bostan, 1983
- Documentar Monștrii sacri de Lucia Hossu Longin (conține fragmente de interviu cu actrița): https://www.youtube.com/watch?v=GpTXDuHjiFQ&list=PLKGBsDpXoM2OmHG0H7akR1dSZ5zKBe_JH
- Documentar in memoriam Gina Patrichi la teatrul radiofonic (conține fragmente de interviu): https://www.mixcloud.com/gabrielalin-varzaru/gina-patrichi-05iii1998/
- Discover Romania: Gina Patrichi (@Arhiva TVR): https://www.youtube.com/watch?v=rBWo9Tdrp9k
Caiet program Amintiri de Arbuzov
Caiet program Victimele datoriei de E. Ionescu
- Clipe de viață de William Saroyan (TV): https://www.youtube.com/watch?v=BpPs8RsxHnw
- Micul Eyolf de Henrik Ibsen (TV): https://www.youtube.com/playlist?list=PL192787393B4E0D2A
- Stâlpii societății de Henrik Ibsen (TV): https://www.youtube.com/playlist?list=PL0347CECCCE291114
- Pescărușul de A.P. Cehov (TV): https://www.youtube.com/playlist?list=PLE9F74116A1B7E0AB
- Livada cu vișini de A.P. Cehov (TV): https://www.youtube.com/watch?v=4d_NgwsvQDo
- Diavolul și Bunul Dumnezeu de Jean-Paul Sartre (TV): https://www.youtube.com/watch?v=vR7-erRbTEk
- Troienele de Jean-Paul Sartre, după Euripide (TV): https://www.youtube.com/playlist?list=PL6648768518082D5B
- Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu (spectacol filmat): https://www.youtube.com/playlist?list=PLC27BF3796EEDE658
- Antoniu și Cleopatra de W. Shakespeare (spectacol filmat): https://www.youtube.com/playlist?list=PLA812CEBEB7E8588F
- Cruciada copiilor de Lucian Blaga (radio): https://www.youtube.com/watch?v=rAHRCzv-PXU
- Iată femeia pe care o iubesc de Camil Petrescu (radio): https://www.youtube.com/watch?v=km0GIk37AOM
- Vocea umană de Jean Cocteau (radio): https://www.youtube.com/watch?v=BiY4Wl-5BYA
- Echilibru fragil de Edward Albee (radio): https://www.youtube.com/watch?v=VRJTAugKqxo
- Din jale se întrupează Electra de Eugene O’Neill (radio): https://www.mixcloud.com/teatru-radiofonic/eugene-oneill-din-jale-se-intrupeaza-electra-1985/
- https://adevarul.ro/cultura/arte/special-gina-patrichi-admisa-teatru-16-ani-exmatriculatainainte-de-absolvire-1_5dbb02005163ec427191f66f/index.html
- Pagină dedicată actriței pe Facebook: https://www.facebook.com/Gina-Patrichi-434289185592/ (cu contribuția fiicei Ginei Patrichi, Oana Anagnoste)
- https://fnt.ro/2015/expozi%C8%9Bie-gina-patrichi-la-teatrul-bulandra-foto-lucian-muntean/page/2/
- http://cimec.ro/scripts/teatrenou/detaliu_actori_eng.asp?sq=PATRICHI,%20GINA
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Gina_Patrichi
- https://biblioteca-digitala.ro/?cuvinte=gina+patrichi
- http://www.fanitardini.ro/stiri-evenimente/portret-gina-patrichi-25-de-ani-de-la-disparitia-marii-actrite/
- http://amintiridinteatrulromanesc.blogspot.com/2015/01/gina-patrichi-amintiri.html
- https://www.ziarulmetropolis.ro/gina-patrichi-traiesc-unele-momente-pana-la-paroxism/
- http://www.rador.ro/2019/03/18/portret-gina-patrichi-o-actrita-de-neuitat/
- https://www.agerpres.ro/documentare/2019/03/18/documentar-25-de-ani-de-la-moartea-actritei-gina-patrichi–274955
- https://oltenitainfo.ro/fara-iubire-nu-se-face-nimic-pe-lumea-asta-totul-trebuie-iubit-oamenii-meseria-dreptatea-soarele-marea-piatra-pomul-locul-in-care-traiesti-totul/
- https://www.youtube.com/watch?v=pUfmpYVS9hA&feature=emb_title (evocări și scene din spectacole)