Tudorache, Olga
11.10.1929, Oituz, Bacău, România
18.10.2017, București, România
actriță, Conferențiar Universitar
Olga Tudorache. Femeie, mamă, actriță, pedagog. Articolul de față își propune să surprindă și să cuprindă într-o manieră obiectiv-subiectivă complexitatea personalității care a fost și este Olga Tudorache din cât mai multe puncte de vedere și în cât multe ipostaze. În 11 octombrie 1929, în satul Oituz din județul Bacău se năștea Olga Maria Tudorache, fiica pilotului Eusebiu Tudorache.
Copilăria actriței nu este lipsită însă de evenimente tragice. Părăsește casa bunicului, preotul satului Oituz, la vârsta de un an. Își pierde tatăl la o vârstă fragedă și, odată cu izbucnirea războiului, micuța Olga este nevoită să se adăpostească alături de mama ei la o mănăstire de maici. Câțiva ani mai târziu se va îndrăgosti de un tânăr pilot, însă istoria pare să se repete când tânărul pilot decedează. Pașii destinului o îndreaptă însă spre teatru, astfel că în anul 1951 finalizează studiile Institutului de Teatru din București la clasa Moni Ghelerter și Mărioara Voiculescu, iar în luna septembrie a aceluiași an se angajează la Teatrul Tineretului din București, unde își desfășoară activitatea artistică până în anul 1966 când Teatrul Tineretului fuzionează cu Teatrul Nottara (numit apoi Teatrul Mic). De-a lungul carierei sale își va desfășura activitatea la mai multe teatre din București: Teatrul Mic, Teatrul Foarte Mic, Teatrul Metropolis, Teatrul Odeon și Teatrul Național „I.L.Caragiale” București. Totodată, în anul 1976 își începe cariera pedagogică ca profesor Conferențiar Universitar la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale din București la catedra de actorie. Până în momentul pensionării în anul 1997 și a retragerii efective din învățământ ce are loc în anul 2000, Olga Tudorache va forma șase generații de actori. În anul 1960 se căsătorește cu actorul Cristea Avram cu care trăiește o poveste tumultoasă de dragoste și cu care va avea un băiat, Alexandru Avram, realizarea cea mai mare a actriței, în opinia ei. Cei doi actori se despart însă în anul 1965, când actorul o părăsește pentru actrița franceză Marina Vlady.
Am putea fi tentați să afirmăm că toate aceste experiențe de viață aveau să-i servească drept material în procesul de creație al personajelor, însă dacă am afirma acest lucru ne-am afla într-o gravă eroare, având în vedere faptul că actrița susținea că în procesul ei personal de creație trasează o limită clară între datele ei biografice și datele personajului.
„Nu mă influențează datele mele biografice, ce mi s-a întâmplat mie în viață. Mă influențează felul în care sunt eu construită, cum reacționez vizavi de situații, asta sigur că da. Sunt acolo cu carnea, cu nervii mei. Nu cu biografia. Nu!”[1]
Așadar, ancorată mereu în aici și acum actrița mizează de-a lungul carierei ei pe natura vie a actului teatral. Lipsită de orice urmă de orgoliu artistic și de orice prejudecată, își asumă propria prezență creatoare într-o situație dată, direcționându-și conștient atenția atât spre stimulul exterior reprezentat de partener, cât și spre interior, cu scopul de a sonda în timp real și de a reacționa cât mai autentic în conformitate cu datele situației. Numeroasele roluri în teatru sau film – deși actrița s-a considerat întotdeauna a fi, în primul rând, actriță de teatru – stau mărturie în acest sens. De o volatilitate incredibilă, Olga Tudorache curpinde în palmaresul ei o varietate de partituri actoricești, dintre care amintim următoarele: Regina în Regina mamă, în regia lui Gelu Colceag, rol pentru care îi este acordat și Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în martie 1999; Aurelie în Nebuna din Chaillot în regia lui Silviu Purcărete, Beatrice în Efectul razelor gama asupra anemonelor, în regia Cătălinei Buzoianu, Vitoria Lipan în Baltagul în regia lui Radu Penciulescu, Eleonora în Tango și Vitoria Lipan în Baltagul, ambele în regia lui Radu Penciulescu; demne de menționat sunt și rolurile din spectacolul de absolvire, Veta în O noapte furtunoasă, în regia lui Moni Ghelerter, ori cel al femeii comisar din Tragedia optimistă de Vsevolod Vișnevski, de la Naționalul craiovean, pentru care a luat premiul de interpretare feminină la Decada tânărului actor din 1957.
Cronicile vremii vorbesc de asemenea la supervalativ în ceea ce privește creațiile artistice ale actriței, scoțând în evidență aproape întotdeauna unicitatea, originalitatea, forța și autenticitatea jocului actoricesc. De exemplu, despre creația sa din Tango, Ana Maria Narti remarca:
„Olga Tudorache întrupează un personaj fără evoluție : chiar atunci când moartea şi urâțenia agresivă o lovesc, eroina își găsește mai repede decât ceilalți împăcarea („Poate că n-o să ne fie chiar atât de rău” ). Penciulescu şi Olga Tudorache nu sărăcesc însă caracterizarea de subţirimile notației de psihologie socială pe care le suportă partitura. Eleonora apare, evident, ca o cucoană şi o intelectuală care-şi poartă desfrâul cu plăcerea cu care ar purta o toaletă excentrică şi cu patima cu care ar susține ultima modă artistică. În impasibilitatea sănătoasă, terestră, a femeii mature, Olga Tudorache aduce şi candoarea deplinei superficialități, şi mobilitatea încântărilor frivole. Ca şi George Constantin, actrița realizează comedia, comedia amară şi tragicul farsei, cu sinceritate şi credință. Ea are nişte uimiri bruște, nişte izbucniri senzuale inocente, nişte mici automatisme ridicole, care fac din acest personaj una din cele mai frumoase interpretări ale sale.”[2]
Tot astfel, din multele exegeze dedicate interpretării sale de-a lungul vremii, se desprinde cea cu privire la rolul central din faimoasa montare a Cătălinei Buzoianu cu Efectele razelor Gamma asupra anemonelor, în care debutau alături de profesoara lor și studentele sale Rodica Negrea, Angela Ioan și Adriana Șchiopu:
„Reușita reprezentației o găsim, în principal, în interpretarea actoricească, în recitalul Olgăi Tudorache, în primul rând. (…) actrița a nuanțat cu inteligență stupiditatea, mărginirea, meschinăria și abrutizarea personajului și a punctat cu delicatețe visele sfâșiate, speranțele înăbușite, frumusețile mistuite.”[3]
Debutul în cinematografie are loc în anul 1955, în filmul Directorul nostru, în regia lui Jean Georgescu. După acest moment urmează o carieră cinematografică fulminantă, care va fi încununată totodată și cu premii și distincții. În anul 1992 actrița primește premiul pentru interpretare în rol principal feminin pentru rolul Babei din filmul Tusea și junghiul în regia lui Mircea Daneliuc și pentru rolul Raveca din filmul Drumul câinilor în regia lui Laurențiu Damian, urmând ca în anul 2002 să i se atribuie Premiul de excelență al Centrului Național al Cinematografiei. Cu toate acestea, susține că nu s-a considerat niciodată actriță de film, ci actriță de teatru, fructificând mereu acel momentum al creativității într-un aici și acum irepetabil, imprevizibil și necunoscut. „Dar eu nici nu mă socotesc actriță de film. Locul meu e pe scenă. Acolo unde un personaj se construiește în timp, cu migală, în creșterea lui firească, de la început la sfârșit; nu-l construiești pe bucățele și din bucățele, ca la film.”[4]
Însă care este cheia sau secretul succesului? Olga Tudorache vorbește adesea despre profesia de actor cu o franchețe brută. Nu disimulează, nu mascheză adevărul și nu romantizează nici o clipă realitatea în ceea ce privește îndatoririle și responsabilitățile pe care un actor și le asumă în momentul în care decide să meargă mai departe pe acest drum. Ea susține că la baza muncii ei se află disciplina și profesionalismul. Consideră talentul, disciplina și disponibilitatea ca fiind caracteristicile principale ale unui actor.
„Actoria e o meserie de disciplină. Ca milităria. Trebuie să fii în stare să faci un lucru atunci când ți se cere. Fără talent nu ajungi la meseria de actor, fără disciplină, nu poți s-o practici.”[5]
Așadar, mentalitatea unui actor joacă sau ar trebui să joace un rol crucial în procesul de creație al acestuia. În viziunea actriței actorul trebuie să se afle mereu într-o neîncetată și neobosită căutare, însetat după cunoaștere, împătimit de dorința de a descoperi și de a se descoperi din nou și din nou și din nou cu fiecare rol în parte. Conservarea și cultivarea activă a spiritului ludic poate împiedica rutinarea și încorsetarea creativității actorului în manierism și meșteșugarism. „În meseria noastră învățăm veșnic. Actorul, chiar dacă nu are la activul său o carieră îndelungată, trebuie să se simtă mereu ca la primul rol, să aibă starea de spirit a unui ucenic.”[6]
Procesul maturizării artistice și personale naște în actriță o nouă aspirație, aceea de a deveni profesor și de a contribui în mod direct la formarea noilor generații de actori. Parcursul este unul cât se poate de firesc. Pornind de la impulsul de a da indicații suplimentare colegilor în timpul repetițiilor, actrița observă în timp util că soluțiile oferite de ea funcționează și descoperă totodată și plăcerea de a se exprima în acest fel, astfel încât în anul 1972 face un prim pas curajos explorând o dublă ipostază, aceea de a juca într-un spectacol și de a și monta un spectacol la Teatrul Dramatic „Maria Filotti” din Brăila și anume Ospățul scafandrilor de Ilie Păunescu (autorul piesei Maria 714, în care ea realizase la Teatrul Mic, în 1969, un rol de excepție). Odată cu această experiență actrița conștientizează nevoia ei de a se plasa în afară și de a oferi o direcție și identifică totodată și modul în care poate să-și fructifice această nevoie într-un mod util, alegând calea pedagogiei. În activitatea ei pedagogică va forma șase generații de tineri actori care îi vor purta un respect nemăsurat de-a lungul timpului și care o vor iubi necondiționat, numind-o în relatările lor Mama Olga.
„O durea îngrozitor dacă simțea regresul la un student. Aveam multe discuții, când vedea că nu lucrăm cum și-ar fi dorit ea. (…) Dacă întârziai un minut peste ora stabilită, se supăra îngrozitor. Nu mai voia să lucreze. (…) Pentru că s-ar fi bătut cu oricine pentru studenții ei. Sărea la beregata oricărui profesor.”[7]
Printre studenții ei îi amintim pe: Rodica Negrea, Florin Călinescu, Adriana Șchiopu, Angela Ioan, Doru Ana, Radu Duda, Carmen Tănase.
Demersul ei pedagogic se concentrează cu precădere pe cultivarea organicității, autenticității fiecărei individualități în parte și se lansează alături de studenți în căutarea eternă a adevărului lor interior în cea mai pură formă. „Or, eu vreau să ajung la un autentic și la organic și la adevărul lui, nu la un adevăr-clișeu, stereotip, pe care-l preiei și îl faci bine dacă ai posibilitatea imitației.”[8] Importanța disciplinei și a rigurozității este subliniată mereu și în activitatea ei pedagogică, considerând mereu că este cheia unei practici care ajunge să te împlinească și care să îți încunune eforturile cu mari satisfacții. „Disciplina. Aș vrea să înțeleagă că disciplina este lucrul de bază al acestei meserii. Disciplina, în sensul de disciplină interioară în primul rând, de eu cu mine, că pe urmă vine eu cu ceilalți.”[9] Mereu onestă în relația cu studenții și totodată mereu implicată și investită emoțional în formarea lor, Olga Tudorache reușește să mentoreze tinerii actori și să-i ghideze, făcând uz de vasta experiență scenică, însă ferindu-se mereu de a crea copii ale propriei ei personalități artistice. Fiind îndreptată spre ei fără urmă de orgoliu, reușește să-i ajute să descopere și să-și dezvolte propriul stil și propria identitate artistică, în concordanță cu adevărul și unicitatea personalității lor. Vocația de pedagog îi va aduce de-a lungul timpului multe satisfacții și împliniri, în ciuda misiunii adeseori dificile și complexe și a muncii meticuloase care stă la baza educației unui actor. „Este greu, dar există și momente în care te crucești de ce poate să facă un copil care a înțeles ce-i ceri. Am vrut să fiu pedagog și acum, după 11 ani, văd că am vrut bine.”[10]
Am descoperit că în spatele ușilor închise, departe de ochii publicului, Olga Tudorache se lansează conștient sau nu într-un joc al identității între aparență și esență în toate aspectele vieții. Însă, cu toate acestea, actrița va mărturisi întotdeauna adevărul ei în puținele interviuri pe care le-a acordat de-a lungul timpului. Din punct de vedere artistic, în aparență Olga Tudorache pare a-și asuma în totalitate tipologia actriței de tragedie, fiind nișată încă de la începutul carierei, în esență însă actrița afirmă că a preferat comedia întotdeauna. Sanda Manu a fost cea care a distribuit-o pentru prima dată într-o comedie, la Teatrul Național „I.L.Caragiale” București, în Cavou de familie în rolul Mariei Saint Laurent și aparent a deturnat cursul carierei ei. Spun aparent deoarece în realitate moștenirea artistică a actriței nu poate fi rezumată la un rol sau două, deoarece atunci când vorbim despre Olga Tudorache vorbim despre un fenomen în sine, având în vedere diversitatea creațiilor ei. Cronicarii înșiși au vânat, de-a lungul vremii, rolurile sale în „contra emploi”, la fel de suculente, dar și de riguros construite ca cele de dramă, ca de exemplu în remarcabilul spectacol din 1965 al lui Valeriu Moisescu cu 5 Schițe de Caragiale și Cântăreața cheală:
„Căci nu există cale mai sigură de a evita manierismul decât a juca repertoriul cel mai deosebit şi de a fi silit să variezi mereu stilurile de interpretare. În special, doi dintre interpreți, şi anume, Olga Tudorache şi Doina Tuţescu, au găsit mijloacele adecvate. Prima este o actriță excelentă, cu vocația marilor roluri, care descrie în linii sigure, energice, un personaj, fiind ceea ce se cheamă un temperament dramatic, în largul ei mai curând în dramă, dar care în nici un caz nu este stânjenită de comedie, unde aduce un umor personal.”[11]
Sau în rolul central din Nebuna din Chaillot de Giraudoux, pus în scenă de tânărul Silviu Purcărete la același teatru în 1978
„Olga Tudorache face o adevărată creație în rolul nebunei înțelepte și nefericite, depășindu-și condiția obișnuită, renunțând la unele din mijloacele sale și înfățișând-o pe Aurélie nimbată de o poezie stranie.”[12]
În plan personal, în interacțiunile sociale, avem de-a face aparent cu o femeie de fier, colțuroasă, rece ca un ghețar, dură și impenetrabilă. A fost descrisă adesea ca fiind un munte imposibil de escaladat, rațională până în măduva oaselor și uneori complet lipsită de emoție. Însă ce se află sub acest aspect? Regăsim răspunsul la aceste dileme tot în afirmațiile actriței, care vorbește de fiecare dată în aceași manieră onestă cu care ne-a obișnuit despre felul în care este percepută în exterior. În esență o timidă incurabilă, de o sensibilitate și o fragilitate uriașă, o femeie complexă care învață să își protejeze vulnerabilitatea dezvoltând acest mecanism de apărare, dar care își și mărturisește adevărul interior cu fiecare ocazie.
„Nenorocirea este că nu sunt cum par și că foarte repede omul își dă seama de asta. (…) Aspectul exterior mi se trage, cred, din faptul că am fost și am rămas o mare timidă. De aici felul meu de a mă purta față de interlocutor, de aici senzația de inaccesibil.”[13]
Refuzul de a acorda interviuri, cu precădere după anul 1989 scoate la iveală încă o dată caracterul puternic, valorile și principiile actriței. Fiind mereu în căutarea autenticității în toate interacțiunile ei, dezamăgită totodată și de lipsa de integritate a publicațiilor, actrița va deveni extrem de selectivă în privința aparițiilor în presă, deși simte că ar avea multe de spus. Așadar, și în acest aspect avem de-a face cu acel joc al identității între aparență și esență.
Olga Tudorache se stinge la 88 de ani în data de 18 octombrie 2017 și reprezintă o generație de actori care aveau la bază, pe lângă talent, principii și valori după care se ghidau atât în viața personală, cât și în viața profesională. Mesajul ei pentru tânără generație este clar și răspicat: disciplina e esențială pentru fiecare tânăr care își dorește să urmeze această carieră. Ecuația este simplă dar totodată complexă în simplitatea ei. Disciplina interioară, disciplina trupului, disciplina personalității, a caracterului și a gestionării timpului, în combinație cu talentul și un pic de noroc pot contribui la reușita artistică. Olga Tudorache cuprinde în palmaresul ei peste 25 de premii și distincții. În anul 1995 îi este acordat Premiul UNITER pentru întreaga activitate, urmând ca în anul 2000 să îi fie acordat Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer acordat de Președintele României, iar în anul 2006 Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București îi recunoaște meritele acordându-i titlul de Doctor Honoris Causa.
În contextul secolului XXI demersul artistic al Olgăi Tudorache și viziunea asupra artei actorului devin din ce în ce mai relevante. Evenimentele recente și nu numai atestă necesitatea acută a unui demers bazat pe căutări artistice autentice, oneste, ancorate în realitatea vremii, la fundația căruia există valori și principii etice și morale. Poate primul pas spre constituirea unui astfel de demers este să privim înspre trecut și înspre modele existente deja în istoria și cultura noastră, iar un model demn de cercetat și de urmat este și ea. „Nu mai știm sau nu mai vrem să căutăm esențele în semnul sau traseul unei creații, iar profilul unui creator îl înregimentăm în tăcere. De ce, oare de ce?”[14]
Carmen Ghiurco
20 iulie 2022
Identificator obiect digital: https://www.doi.org/10.47383/DMTR.03.11
BIBLIOGRAFIE:
1. Dimovici., Z., Doamna O., în „Teatrul Azi”, nr. 10, octombrie 2013.
2. Hațiegan., A., Verbele ajutătoare ale actorului, în „Teatrul Azi”, nr. 6-8, 2010.
3. Ionescu., D., Olga Tudorache, povestea unei vieți, Yorick.ro, august 2018.
4. Iosif., M., Teatrul Mic, Efectul razelor Gamma asupra anemonelor, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1978.
5. Papp., D., Razele gamma și efectul „Cătălina Buzoianu”, în „Teatrul Azi”, nr. 7-9, iulie 2020.
6. Petringenaru., R., Lumea românească, Olga Tudorache: Cel mai mare succes din viața mea este băiatul meu, Formula As, nr. 438, noiembrie 2000.
7. Sîrbu, Actorii noștri, interviuri uitate, Editura Ara, București, 1999.
8. Tănase., C., O mare actriță, o mare școală de viață, în „Teatrul”, nr. 9, septembrie 1989.
9. Tudorache., O., Olga Tudorache dixit – extrase din interviuri, în „Teatrul Azi”, nr.7-8-9, iulie 2000.
10. Visarion., A., Univers scenic – Olga Tudorache, în „Teatrul Azi”, nr. 5-6, mai 2017.
[1] Runa Petringenaru, Lumea românească, Olga Tudorache: Cel mai mare succes din viața mea este băiatul meu, Formula As, nr. 438, noiembrie 2000, http://arhiva.formula-as.ro/2000/438/lumea-romaneasca-24/lumea-romaneasca-1835
[2] Ana Maria Narti, „Tango de Mrozek”, Teatrul, nr. 19, 1968, p. 49.
[3] Mira Iosif, Teatrul Mic, Efectul razelor Gamma asupra anemonelor, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1978, https://adt.arcanum.com/ro/view/Teatrul_1978/?query=SZO%3D(Olga%20Tudorache%20)&pg=55&layout=l
[4] Eva Sîrbu, Actorii noștri, interviuri uitate, Editura Ara, București, 1999, p. 265.
[5] Ibidem, p. 263.
[6] Olga Tudorache, Olga Tudorache dixit – extrase din interviuri, în „Teatrul Azi”, nr.7-8-9, iulie 2000.
[7] Zomir Dimovici, Doamna O., în „Teatrul Azi”, nr. 10, octombrie 2013, p. 152.
[8] Eva Sîrbu, Actorii noștri, interviuri uitate, Editura Ara, București, 1999, p. 264.
[9] Ibidem, p. 267.
[10] Ibidem, p. 264.
[11] B. Elvin, „5 Schițe de Caragiale și Cântăreața cheală”, Teatrul, nr. 5, 1965, p. 56.
[12] Virgil Munteanu, „Nebuna din Chaillot”, Teatrul nr. 6, 1978, p. 32.
[13] Ibidem, p. 265.
[14] Alexa Visarion, Univers scenic – Olga Tudorache, în „Teatrul Azi”, nr. 5-6, mai 2017, p. 104.
Roluri în teatru
- Doamna T în Portretul Doamnei T, de Ana Maria Bamberger, în regia Lianei Ceterchi. Teatrul Mic București, 28.02.2009.
- Marta în Pește cu mazăre, de Ana Maria Bamberger, în regia Olgăi Tudorache. Teatrul Metropolis, București, 2007.
- Marta în Pește cu mazăre, de Ana Maria Bamberger, în regia Olgăi Tudorache. Theatrum Mundi București, 2004.
- Marga în Noiembrie, de Ana Maria Bamberger, în regia lui Alice Barb. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” București, 11.10.2003.
- Emilia în Cimitirul păsărilor, de Antonio Gala, în regia lui Vili Perveli Nikolov. Teatrul Mic București, 20.05.2000.
- Regina în Regina mamă, de Manlio Santanelli, în regia lui Gelu Colceag. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” București, 8.11.1997.
- Mama în Întâlnire în pădure, de Ofelia Strahl, în regia Cătălinei Buzoianu. Teatrul Odeon, București, 10.04.1992.
- Thelma în Noapte bună mamă, de Marsha Normal, în regia lui Dinu Cernescu. Teatrul Foarte Mic, București, 28.01.1988.
- Elena Domnișor în Să nu-ți faci prăvălie cu scară, de Eugen Barbu, în regia Sandei Mandu. Teatrul Odeon, București, 23.06.1985.
- Sarah în Amintirile Sarei Bernhardt, de John Murrell, în regia lui Mihai Berechet. Teatrul „Constantin I. Nottara”, București, 24.05.1985.
- Ducesa de York în Richard al III-lea, de William Shakespeare, în regia lui Silviu Purcărete. Teatrul Mic București, 31.05.1983.
- Edda în Fluturi fluturi, de Aldo Nicolaj, în regia lui Cristian Hadji-Culea. Teatrul Foarte Mic, București, 16.10.1982.
- Vera în Înaintea pensionării, de Thomas Bernhard, în regia lui Jean Stopler. Teatrul Mic București, 25.12.1981.
- Marie Saint Laurent în Cavoul de familie, de Pierre Chesnot, în regia Sandei Manu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 25.06.1980.
- Fanny în Premiera, de John Cromwell, în regia lui Laurențiu Azimioară. Teatrul Foarte Mic, București, 3.06.1980.
- Bâtrână în Se ridică ceață, de Florin N. Năstase, în regia lui Silviu Purcărete. Teatrul Mic București, 15.09.1979.
- Aurelie în Nebuna din Chaillot, de Jean Giradoux, în regia lui Silviu Purcărete. Teatrul Mic București, 09.06.1978.
- Maria Vasilievna în Unchiul Vania, de Anton Pavlovici Cehov, în regia lui Laurențiu Azimioară. Teatrul Mic București, 17.02.1978.
- Beatrice în Efectul razelor gama asupra anemonelor, de Paul Zindel, în regia Cătălinei Buzoianu. Teatrul Mic București, 20.12.1977.
- Crina Dunărințu în Două ore de pace, de Dumitru Radu Popescu, în regia Soranei Coroamă-Stanca. Teatrul Mic București, 15.05.1977.
- Jinga Sevasta în Cititorul de contor, de Paul Everac, în regia lui Constantin Codrescu. Teatrul Mic București, 2.10.1976.
- Kitty Warren în Profesiunea Doamnei Warren, de George Bernard Shaw, în regia Soranei Coroamă-Stanca. Teatrul Mic București, 10.02.1975.
- Anita în Cu cărțile pe față, de Antonio Buero Vallejo, în regia Soranei Coroamă-Stanca. Teatrul Mic București, 12.10.1974.
- Madge în Philadelphia ești a mea, de Brian Friel, în regia Soranei Coroamă-Stanca. Teatrul Mic București, 3.10.1973.
- Domnișoara Hassel în Stâlpii Societății, de Henrik Ibsen, în regia lui Dumitru Neleanu. Teatrul Mic București, 19.04.1973.
- Fanny Ellis în Premiera, de John Cromwell, în regia lui Radu Nichita. Teatrul Mic București, 21.01.1973.
- Mara în Ospățul scafandrilor de Ilie Păunescu, în regia Olgăi Tudorache. Teatrul Dramatic „Maria Filotti”, Brăila, 24.11.1972.
- Rose în După cădere, de Arthur Miller, în regia lui Dumitru Neleanu. Teatrul Mic București, 27.10.1972.
- Argante în Vicleniile lui Scapin, de Jean-Baptiste Poquelin Moliere, în regia lui Iulian Vișa. Teatrul Mic București, 17.02.1972.
- Euridice în Antigona, de Sofocle, în regia lui Ion Cojar. Teatrul Mic București, 26.11.1971.
- Văduva în Cum se jefuiește o bancă, de Samy Fayad, în regia lui Mihai Berechet. Teatrul Mic București, 23.03.1971.
- Kate Keller în Fata care a făcut o minune, de William Gibson, în regia lui Ion Cojar. Teatrul Mic București, 24.21.1970.
- Maria Magdalena în Don Juan moare ca toți ceilalți, de Teodor Mazilu, în regia lui Emil Mandric. Teatrul Mic București, 8.10.1970.
- Maria în Emigrantul din Brisbane, de Georges Schehade, în regia lui Valeriu Moisescu. Teatrul Mic București, 27.02.1970.
- Maria în Maria 1714, de Ilie Păunescu, în regia Soranei Coaramă-Stanca. Teatrul Mic București, 18.10.1969.
- Vitoria Lipan în Baltagul, de Mihail Sadoveanu, în regia lui Radu Penciulescu. Teatrul Mic București, 24.03.1968.
- În Bătrânele și marea, de Iannis Ritsos, în regia lui Iannis Veakis. Teatrul Mic București, 25.10.1967.
- Eleonora în Tango, de Slawomir Mrozek, în regia lui Radu Penciulesccu. Teatrul Mic București, 21.10.1967.
- Femeia în Hanul de la răscruce, de Horia Lovinescu, în regia lui Ion Cojar. Teatrul Mic București, 5.02.1967.
- Ducesa de Golster în Richard al II-lea, de William Shakespeare, în regia lui Radu Penciulescu. Teatrul Mic București, 5.10.1966.
- Doamna Smith în Cântăreața Cheală; Cinci schițe Caragiale, de Eugene Ionesco, în regia lui Valeriu Moisescu. Teatrul Mic București, 18.03.1965.
- Doamna Georgescu în Teme și Variațiuni, de Ion Luca Caragiale, în regia lui Valeriu Moisescu. Teatrul Mic București, 18.03.1965.
- Baba în Căldura Mare, de Ion Luca Caragiale, în regia lui Valeriu Moisescu. Teatrul Mic București, 18.03.1965.
- Regina în Firma Habbard și fiii (vulpile), de Lillian Hellman, în regia lui Dumitru Neleanu. Teatrul Mic București, 15.11.1964.
- Văduva în Ocolul pământului în 80 de zile, de Pavel Kohout, în regia lui Radu Penciulescu. Teatrul Mic București, 2.11.1963.
- Natalia Goran în De n-ar fi iubirile, de Dorel Dorian, în regia lui Radu Penciulescu. Teatrul Mic București, 28.04.1962.
- Cleopatra în Antoniu și Cleopatra, de William Shakespeare, în regia lui George Theodorescu. Teatrul „Constantin I. Nottara”, București, 13.03.1961.
- Nila în Nila, de Afanasi Salinski, în regia lui Dumitru Neleanu. Teatrul Mic București, 5.11.1960.
- Femeia Comisar în Tragedia optimistă, de Vsevolod Vișnevski, în regia lui Vlad Mugur. Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova, 21.02.1958.
- Veta în O noapte furtunoasă, de Ion Luca Caragiale, în regia Monei Ghelerter. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, București, 6.07.1951.
- Agrafena în Dușmanii, de Maxim Gorki, în regia Monei Ghelerter. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, București, 6.07.1951.
Regie de teatru
- Pește cu mazăre, de Ana Maria Bamberger. Scenografia: Janina Lungu și Valeria Panait. Cu: Olga Tudorache și Tamara Cretulescu. Teatrul Metropolis, București, 2007.
- Urmașul, de Constantin Ottescu. Scenografia: Diana Cupșa. Cu: Emil Șerban, Marius Rogojinschi, Emilia Popescu, Mălina Petre. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București, 3.03.1988.
- Suflete tari, de Camil Petrescu. Cu: Mihai Verbițchi, Carmen Tănase, Dan Bădărău. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București, 1984.
- Trandafirul și coroana, de John Boynton Priestley. Cu: Doru Ana, Adriana Șchiopu, Florin Călinescu.
- Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București, 10.12.1979.
- Romeo și Jeannette, de Jean Anouilh. Cu: Doru Ana, Adriana Șchiopu, Angela Ioan. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București, 5.11.1979.
- Ospățul scafandrilor, de Ilie Păunescu. Scenografia: Adriana Leonescu. Cu: Alexandra Anca, Mircea Crețu, Mircea Cuberschi. Teatrul Dramatic „Maria Filotti”, Brăila, 24.11.1972.
Roluri în film
- Venera în Cenușă și sânge, în regia lui Fanny Ardant. Libra Film, Alfama Films, 2009.
- Mama lui Thomas în Femeia visurilor în regia lui Dan Pița. Euro Film Art, MediaPro Pictures, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și Solaris Film, 2005.
- În Faraonul, în regia lui Sinișa Dragin. Mrakonia Film, 2005.
- Lala în Magnatul, în regia lui Șerban Marinescu. MDV Film, Total Professional Records, MDV Audio Studio, cu sprijinul Centruli Național al Cinematografiei, 2004.
- Agatha în 18:36, în regia lui Ionuț Giurgiuca. Filmex România, 2003.
- Doamna Ducesă în Femeia în roșu, în regia lui Mircea Veroiu. Studioul de Filme nr. 4 ProFilm – R.A. Cinerom, Studioul cinematografic „București”, cu sprijinul Centruli Național al Cinematografiei, 1997.
- Prostituata în Căpitanul Conan, în regia lui Bertrand Tavernier. Produs de Frédéric Bourboulon, Alain Sarde, 1996.
- Cici Goforth în Trenul din zori nu mai oprește aici, în regia Cătălinei Buzoianu. TVR, 1994.
- Doamna Vorvoreanu în O vară de neuitat, în regia lui Lucian Pintilie. Filmex (Romania), Studioul Ministerului Culturii (România), MK2 Productions (Franța), Cinema La Sept, Canal +, Ministerul Culturii și Francofoniei (Franța), cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, 1994.
- Mama lui Radu în Doi haiduci și-o crâșmăriță, în regia lui George Cornea. Delta Film MSK, Rusia, Studioul cinematografic „București”, 1993.
- Baba în Tusea și junghiul, în regia lui Mircea Daneliuc. Studioul Aplha Films International, 1992.
- Raveca în Drumul câinilor, în regia lui Laurențiu Damian. Studioul de Creație Star Film 22, 1991.
- Frumoasa Coifăreasă în Francois Villon, poetul vagabond, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Casa de filme Patru, Franco-London-Film-Paris, 1989.
- Elena Domnișor în Domnișoara Aurica, în regia lui Șerban Marinescu. Casa de filme Cinci, 1986.
- Catinca în Surorile, în regia lui Iulian Mihu. Casa de Filme Unu, 1984.
- Bunica în Vreau să știu de ce am aripi, în regia lui Nicu Stan. Casa de Filme Unu, 1984.
- Directoarea liceului în Prea cald pentru luna mai, în regia Mariei Callas Dinescu. Casa de Filme Unu, 1984.
- Bonifacia Rudeanu în Dragostea și revoluția, în regia lui Gheorghe Vitanidis. Casa de Filme Cinci, 1983.
- Prințesa Hangerliu în Bietul Ioanide, în regia lui Dan Pița. Casa de Filme Patru, 1980.
- Sora lui Dumitru în Clipa, în regia lui Gheorghe Vitanidis. Casa de Filme Cinci, 1979.
- Soție a profetului în Profetul, aurul și ardelenii, în regia lui Dan Pița. Casa de Filme Trei, 1978.
- Beatrice în Efectul razelor gamma asupra anemonelor, în regia Cătălinei Buzoianu. TVR, 1977.
- Soția lui Fein în Prețul succesului, în regia lui Cornel Todea. TVR, 1977.
- Mama în Nunta însângerată, în regia lui Timotei Ursu. TVR, 1976.
- Mama lui Andrei în Serenadă pentru etajul XII, în regia lui Carol Corfanta. Casa de Filme Unu, 1976.
- Hortensia în Mastodontul, în regia lui Virgil Calotescu. Casa de Filme Cinci, 1975.
- Maria Drăgulea în Un zâmbet pentru mai târziu, în regia lui Alexandru Boiangiu. Casa de Filme Trei, 1974.
- Teodora, mama lui Mihai Viteazul în Mihai Viteazul, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Studioul cinematografic „București”, 1971.
- Haricleea, soția lui Vodă Hangerli în Răpirea Fecioarelor, în regia lui Dinu Cocea. Studioul cinematografic „București”, 1968.
- Hecuba în Troienele, în regia lui Petre Sava Baleanu. TVR, 1967.
- Domnișoara Rahova în Cartierul veseliei, în regia lui Manole Marcus. Studioul cinematografic „București”, 1965.
- Doamna Șuțu în Tudor, în regia lui Lucian Bratu. Studioul cinematografic „București”, 1963.
- Valeria Viforeanu în Când primăvara e fierbinte, în regia lui Mircea Săucan. Studioul cinematografic „București”, 1961.
- Fata cu gâsca în coș în Secretul Cifrului, în regia lui Lucian Bratu. Studioul cinematografic „București”, 1960.
- Iscoada în Moara cu noroc, în regia lui Victor Iliu. Studioul cinematografic „București”, 1957.
- În Directorul nostru, în regia lui Jean Georgescu. Studioul cinematografic „București”, 1955.
Caietul program al spectacolului Tragedia optimistă, de Vsevolod Vișnevski, în regia lui Vlad Mugur. Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova, 21.02.1958, @arhiva Teatrului National „Marin Sorescu”, Craiova.
Descarcă PDFLink-uri către materiale audiovizuale disponibile online (fragmente de spectacol, interviuri etc.)
- Ion Costin Manoliu, Fragmente din ultimul interviu acordat Radio România, 2017, https://www.youtube.com/watch?v=j5NjjFowPak
- Olga Tudorache interpretând poezia Departe sunt de tine de Mihai Eminescu, imagini din Arhiva TVR la 164 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, 2014, https://www.youtube.com/watch?v=sTApF15nkOE
- Adaptare radiofonică de Olga Tudorache și Costin Manoliu a spectacolului Portretul doamnei T, de Ana Maria Bamberger, Teatrul Național Radiofonic, 2006, https://www.youtube.com/watch?v=ak-E8Lx_h9k
- Olga Tudorache, Fragment din filmul Femeia Visurilor, în regia lui Dan Pița, 2005, https://www.youtube.com/watch?v=Qx7cBAY70QU
- Regina mamă de Manlio Santanelli, în regia lui Gelu Colceag. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” București, 1997, https://www.youtube.com/watch?v=2ULACzXZ6zc
- Efectul razelor gama asupra anemonelor de Paul Zindel, în regia Cătălinei Buzoianu. Teatrul Mic București, 1977, https://www.youtube.com/watch?v=hTO1p1umYz0
- Olga Tudorache într-un interviu, realizat de TVR (1977), http://stiri.tvr.ro/momente-inedite-cu-olga-tudorache-in-1977-intr-un-interviu-la-tvr-actrita-a-povestit-mai-multe-momente-din-viata-sa_823666.html#view
- Olga Tudorache interpretând Repetabila Povară de Adrian Păunescu, imagini din ediția In Memoriam Adrian Păunescu, Arhiva TVR, TVR3, https://www.youtube.com/watch?v=iBVs-oNeYUg
Cronici care tratează opera personalității (PDF sau JPEG)
- Monica Andrei, Olga TUDORACHE: Te urci pe scenă, te arăți în spatele unui personaj și capeți forță, octombrie 2020, disponibil online, https://oficialmedia.com/olgatudorache-te-urci-pe-scena-te-arati-in-spatele-unui-personaj-si-capeti-forta/
- Doina Papp, Razele gamma și efectul „Cătălina Buzoianu”, în „Teatrul Azi”, nr. 7-9, iulie 2020.
- Răzvan Moceanu, PORTRET: Olga Tudorache – o carieră fascinantă în teatrul și filmul românesc, Radio România Cultural, octombrie 2019, disponibil online, https://www.radioromaniacultural.ro/portret-olga-tudorache-o-cariera-fascinanta-in-teatrul-si-filmul-romanesc/
- Constatin Paraschivescu, O reală surpriză, în „Teatrul Azi”, nr. 1-2, ianuarie 2019.
- Dana Ionescu, Olga Tudorache, povestea unei vieți, ro, august 2018, disponibil online, https://yorick.ro/olga-tudorache-in-trei-cuvinte-luciditate-militarie-ironie/
- Alexa Visarion, Univers scenic – Olga Tudorache, în „Teatrul Azi”, nr. 5-6, mai 2017.
- Mircea Morariu, Lecții de teatru și de generozitate, în „Teatrul Azi”, nr. 1-2, ianuarie 2017.
- Constantin Paraschivescu, Teatrul de televiziune, în „Teatrul Azi”, nr. 7-9, iulie 2016.
- Elisabeta Pop, Pedagogie și creație, în „Teatrul Azi”, nr. 1-2, ianuarie 2016.
- Doina Papp, Lecție de Teatru TV, în „Teatrul Azi”, nr. 10-12, octombrie 2014.
- Natalia Stancu, Album aniversar, în „Teatrul Azi”, nr. 3-4, martie 2014.
- Adrian Mihalache, A kiss is just a kiss, în „Teatrul Azi”, nr. 11-12, noiembrie 2013.
- Zomir Dimovici, Doamna O., în „Teatrul Azi”, nr. 10, octombrie 2013.
- Anca Hațiegan, Verbele ajutătoare ale actorului, în „Teatrul Azi”, nr. 6-8, iunie 2010, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=61733-verbele-ajutatoare-ale-actorului–teatrul-azi–6-7-8-2010
- Ștefan Oprea, La rând: dramaturgul, în „Teatrul Azi”, nr. 8-10, august 2009, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=61400-vedeteatru-buzau-la-rand-dramaturgul–teatrul-azi–8-9-10-2009
- Olga Tudorache și Ovidiu Drîmba – Doctori Honoris Causa, în „Teatrul Azi”, nr. 3-4, martie 2006, pg. 189, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=59854-olga-tudorache-si-ovidiu-drimba-doctori-honoris-causa–teatrul-azi–3-4-2006
- Antoaneta Iordache, Obiectiv vorbind…, în „Teatrul Azi”, nr. 6-8, iunie 2005, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=59500-obiectiv-vorbind-peste-cu-mazare-de-ana-maria-bamberger-theatrum-mundi–teatrul-azi–6-7-8-2005
- Doina Modola, „Cimitirul păsărilor”, în „Teatrul Azi”, nr. 3-4, martie 2001, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=53737-cimitirul-pasarilor-cimitirul-pasarilor-de-antonio-gala-teatrul-mic–teatrul-azi–3-4-2001
- Olga Tudorache, după 25 de ani de activitate pedagogică, s-a retras, în „Teatrul Azi”, nr. 7-8-9, iulie 2000, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=53554-olga-tudorache–teatrul-azi–7-8-9-2000
- Carmen Tănase, O mare actriță, o mare școală de viață, în „Teatrul”, nr. 9, septembrie 1989, http://www.cimec.ro/teatre/revista/1989/Nr.9.anul.XXXIV.septembrie.1989/imagepages/image18.html
- Radu Duda, Neîncetata ardere, în „Teatrul”, nr. 9, septembrie 1989, https://biblioteca-digitala.ro/?realizator=12886-duda-radu
- Victor Parhon, Creații actoricești în Săptămâna Teatrului Scurt, în „Teatrul”, nr.5, mai 1988, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=49982-cronica-dramatica-creatii-actoricesti-in-saptamina-teatrului-scurt–teatrul–5-1988
- Margareta Bărbuță, Cronica interpretării actoricești: Olga Tudorache în Mama din „Noapte bună, mamă” de Marsha Norman – Teatrul Foarte Mic, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1988, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=49917-cronica-interpretarii-actoricesti-olga-tudorache-in-mama-din-noapte-buna-mama-de-marsha-norman-teatrul-foarte-mic–teatrul–3-1988
- Paul Cornel Chitic, Baltagul de Constantin Piu după romanul lui Mihai Sadoveanu, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1987, http://www.cimec.ro/teatre/revista/1987/Nr.1.anul.XXXII.ianuarie.1987/imagepages/image27.html
- Ileana Berlogea, Teatrul Giulești, Să nu-ți faci prăvălie cu scară de Eugen Barbu, în „Teatrul”, nr. 11-12, noiembrie 1985 http://www.cimec.ro/teatre/revista/1985/Nr.11-12.anul.XXX.noiembrie-decembrie.1985/imagepages/19128.1985.11-12.pag058-pag059.html
- Constantin Paraschivescu, Teatrul „Nottara” Amintirile Sarei Bernhardt de John Murrell, în „Teatrul”, nr. 6, iunie 1985, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=48803-cronica-dramatica-amintirile-sarei-bernhardt-de-john-murrell-teatrul-nottara–teatrul–6-1985
- , Svâdkoi, Neprețuita clipă trecătoare, în „Teatr” nr.10, Moscova, 1982, în românește de Magdalena Boiangiu, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1983, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47735-nepretuita-clipa-trecatoare-in-romaneste-de-magdalena-boiangiu–teatrul–3-1983
- Constantin Măciucă, Shakespeare pe scenă, în „Teatrul”, nr. 6, iunie 1983, http://www.cimec.ro/teatre/revista/1983/Nr.6.anul.XXVIII.iunie.1983/imagepages/17597.1983.06.pag020-pag021.html
- Alice Georgescu, .. Fluturi… de Aldo Nicolaj, în „Teatrul”, nr. 12, decembrie 1982, http://www.cimec.ro/teatre/revista/1982/Nr.12.anul.XXVII.decembrie.1982/imagepages/17277.1982.12.pag034-pag035.html
- Florin Tornea, Înaintea pensionării de Thomas Bernhard, în „Teatrul”, nr. 2, februarie 1982, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47202-cronica-dramatica-inaintea-pensionarii-de-thomas-bernhard-teatrul-mic–teatrul–2-1982
- Valeriu Moisescu, File dintr-un carnet de însemnări, în „Teatrul”, nr. 2, februarie 1982 http://www.cimec.ro/teatre/revista/1982/Nr.2.anul.XXVII.februarie.1982/imagepages/16779.1982.02.pag088-pag089.html
- Fototeca Teatrul prezintă Olga Tudorache, în „Teatrul”, nr. 5, mai 1981, http://www.cimec.ro/teatre/revista/1981/Nr.5.anul.XXVI.mai.1981/imagepages/16296.1981.05.pag050-pag051.html
- Dinu Kivu, Cavoul de familie de Pierre Chesnot, în „Teatrul”, nr. 7-8, iulie 1980 http://www.cimec.ro/teatre/revista/1980/Nr.7-8.anul.XXV.iulie-august.1980/imagepages/15797.1980.07-08.pag134-pag135.html
- Margareta Bărbuță, Cîteva repere, în „Teatrul”, nr. 7-8, iulie 1980 https://biblioteca-digitala.ro/?articol=46388-opinii-despre-stagiunea-1979-1980-citeva-repere–teatrul–7-8-1980
- Cristina Dumitrescu, Premiera, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1980, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=46007-cronica-dramatica-premiera-de-john-cromwell-teatrul-victor-ion-popa-din-birlad–teatrul–1-1980
- Mira Iosif, Marginalii la problema piesei originale, în „Teatrul”, nr. 8, august 1978, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=45320-marginalii-la-problema-piesei-originale–teatrul–8-1978
- Ileana Lucaciu, Să spunem lucrurilor pe nume, în „Teatrul”, nr. 8, august 1978, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=45321-sa-spunem-lucrurilor-pe-nume–teatrul–8-1978
- Margareta Bărbuță, Unchiul Vania de A.P. Cehov, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1978 https://biblioteca-digitala.ro/?articol=45125-cronica-dramatica-unchiul-vania-de-a-p-cehov-teatrul-mic–teatrul–3-1978
- Mira Iosif, Teatrul Mic, Efectul razelor Gamma asupra anemonelor, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1978, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=44916-cronica-dramatica-efectul-razelor-gamma-asupra-anemonelor-de-paul-zindel-teatrul-mic–teatrul–1-1978
- Ionuț Niculescu, În Capitală Teatrul Mic, la „Rotonda scriitorilor”, spectacol de sunet și lumină, în „Teatrul”, nr. 8, august 1977, http://www.cimec.ro/teatre/revista/1977/Nr.8.anul.XXII.august.1977/imagepages/13892.1977.08.pag056-pag057.html
- Margareta Bărbuță, Lărgirea ariei de acțiune a teatrului, în „Teatrul”, nr. 7, iulie 1977 https://biblioteca-digitala.ro/?articol=44760-ancheta-revistei-teatru-stagiunea-76-77-largirea-ariei-de-actiune-a-teatrului–teatrul–7-1977
- Mihai Nadin, Teatrul Mic, în „Teatrul”, nr. 5, mai 1977, http://www.cimec.ro/teatre/revista/1977/Nr.5.anul.XXII.mai.1977/imagepages/13723.1977.05.pag036-pag037.html
- Virgil Munteanu, Profesiunea Doamnei Warren, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1975, http://www.cimec.ro/teatre/revista/1975/Nr.3.anul.XX.martie.1975/imagepages/12354.1975.03.pag044-pag045.html
- , P., Sufletul fotografiei de teatru, în „Teatrul”, nr. 12, decembrie 1974, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=43009-sufletul-fotografiei-de-teatru–teatrul–12-1974
- Ileana Popovici, Cu cărțile pe față de Antonio Buero Vallejo, în „Teatrul”, nr. 10, octombrie 1974, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=42915-cronica-dramatica-cu-cartile-pe-fata-de-antonio-buero-vallejo-teatrul-mic–teatrul–10-1974
- Nicolae Munteanu, Autoexigență și răspundere, în „Teatrul”, nr. 9, septembrie 1974, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=43301-ancheta-noastra-stagiunea-74-75-autoexigenta-si-raspundere–teatrul–9-1974
- I, Actorii noștri: Olga Tudorache, în „Teatrul”, nr. 8, august 1974, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=43284-actorii-nostri-olga-tudorache–teatrul–8-1974
- , D., Philadelphia ești a mea de Brian Friel, în „Teatrul”, nr. 10, octombrie 1973, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=42527-cronica-dramatica-philadelphia-esti-a-mea-de-brian-friel-teatrul-mic–teatrul–10-1973
- Ileana Popovici, Stâlpii societății de H. Ibsen, în „Teatrul”, nr. 5, mai 1973, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=42717-cronica-dramatica-stilpii-societatii-de-h-ibsen-teatrul-mic–teatrul–5-1973
- Ileana Popovici, Testamentul cîinelui de Ariano Suassuna, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1973, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=42497-cronica-dramatica-testamentul-ciinelui-de-ariano-suassuna-teatrul-mic–teatrul–1-1973
- Virgil Munteanu, Ospățul scafandrilor de Ilie Păunescu, în „Teatrul”, nr. 12, decembrie 1972, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=42191-cronica-dramatica-ospatul-scafandrilor-de-ilie-paunescu-teatrul-municipal-maria-filotti-din-braila–teatrul–12-1972
- I, Nocturn VI: Cu cît cînt, atîta sînt, în „Teatrul”, nr. 4, aprilie 1972, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=42309-cronica-dramatica-nocturn-vi-cu-cit-cint-atita-sint-teatrul-tandarica–teatrul–4-1972
- , P., Ninigra și Aligru, în „Teatrul”, nr. 10, octombrie 1971, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41708-cronica-dramatica-ninigra-si-aligru-de-nina-cassian-teatrul-tandarica–teatrul–10-1971
- , Zamfir, Seri de teatrul A.T.M, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1971, http://www.cimec.ro/teatre/revista/1971/Nr.3.anul.XVI.martie.1971/imagepages/09784.1971.03.pag050-pag051.html
- Ileana Popovici, Fata care a făcut o minune, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1971, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41682-cronica-dramatica-fata-care-a-facut-o-minune-de-william-gibson-teatrul-mic–teatrul–1-1971
- Dinu Săsaru, Emigrantul din Brisbane de Georges Schehade, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1970, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41384-cronica-dramatica-emigrantul-din-brisbane-de-georges-schehade-teatrul-mic–teatrul–3-1970
- Radu Albala, Maria 1714, în „Teatrul”, nr. 11, noiembrie 1969, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40870-cronica-dramatica-maria-1714-de-ilie-paunescu-la-teatrul-mic–teatrul–11-1969
- Dan Alecsandrescu, Criteriul distribuției, în: N. C. Muntean, Criteriul distribuţiei (puncte de vedere: Dinu Cernescu, Sorana Coroamă, Moni Ghelerter, Lucian Giurchescu, Andrei Şerban), în: „Teatrul”, nr. 8, august 1968, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40696-criteriul-distributiei-puncte-de-vedere-dinu-cernescu-sorana-coroama-moni-ghelerter-lucian-giurchescu-andrei-serban–teatrul–7-1968
- Ana Maria Narti, Dimensiunea spirituală a eposului, în „Teatrul”, nr. 5, mai 1968, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40661-dimensiunea-spirituala-a-eposului-baltagul-la-teatrul-mic–teatrul–5-1968
- Ana Maria Narti, Un dans al autodistrugerii „Tango” de Slavomir Mrozek, la Teatrul Mic, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1968, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40516-un-dans-al-autodistrugerii-tango-de-slavomir-mrozek-la-teatrul-mic–teatrul–1-1968
- Florin Tornea, Poeticul pe scenă, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1968, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40522-poeticul-pe-scena–teatrul–1-1968
- Dinu Kivu, „Hanul de la răscruce” de Horia Lovinescu, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1967, http://www.cimec.ro/teatre/revista/1967/Nr.3.anul.XII.martie.1967/imagepages/image50.html
- Ileana Popovici, Actorul problematicii contemporane, în „Teatrul”, nr. 10, octombrie 1966, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40110-actorul-problematicii-contemporane–teatrul–10-1966
- Ana Maria Norti, Calitatea sentimentului și înțelesul de astăzi al „Patimei Roșii”, în „Teatrul”, nr. 2, februarie 1966, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40155-calitatea-sentimentului-si-intelesul-de-astazi-al-patimei-rosii–teatrul–2-1966
- Mira Iosif, Două teatre la început de drum, în „Teatrul”, nr. 2, februarie 1965, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39890-doua-teatre-la-inceput-de-drum-teatrul-mic–teatrul–bruarie-2-an-x-1965
- , T., Teatrul Tineretului, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1964, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39684-teatrul-tineretului–teatrul–rtie-3-an-ix-1964
- Mircea Alecsandrescu, Antoniu și Cleopatra de Shakespeare, în „Teatrul”, nr. 6, iunie 1961, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39131-cronica-la-antoniu-si-cleopatra-de-w-shakespeare-teatrul-c-i-nottara–teatrul–nie-6-an-vi-1961
- Mira Iosif, Un recital dramatic, în „Teatrul”, nr. 12, decembrie 1959, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=38482-un-recital-dramatic–teatrul–cembrie-12-an-iv-1959
- Margareta Bărbuță, De ce și cum jucăm clasicii, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1959, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=38538-de-ce-si-cum-jucam-clasicii–teatrul–rtie-3-an-iv-1959
- , Munteanu, E., Nicoară, Teatrul Tineretului și Tinerețea Teatrului, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1959, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=38541-teatrul-tineretului-si-tineretea-teatrului–teatrul–rtie-3-an-iv-1959
- Angela Ioan, Cîteva din mândriile Institului de Teatru, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1959, http://www.cimec.ro/teatre/revista/1959/Nr.3.anul.IV.martie.1959/imagepages/image28.html
- , Al, Cu tinerii actori despre roluri și distribuție, în „Teatrul”, nr. 6, iunie 1958, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=38278-cu-tinerii-actori-despre-roluri-si-distributie–teatrul–nie-6-an-iii-1958
- Florin Tornea, Subtextele „Sufletelor tari”, în „Teatrul”, nr. 2, februarie 1958, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=38151-subtextele-sufletelor-tari–teatrul–bruarie-2-an-iii-1958
- Florian Potra, Sinteza poetică a revoluției, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1958, arhiva Teatrului Național „Marin Sorescu”, Craiova, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=38014-sinteza-poetica-a-revolutiei–teatrul–nuarie-1-an-iii-1958
- Florin Tornea, Marginalii la un concurs, în „Teatrul”, nr. 8, august 1957, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=37952-marginalii-la-un-concurs–teatrul–gust-8-an-ii-1957
- Horia Deleanu, Jocul premiselor și concluziilor, în „Teatrul”, nr. 7, iulie 1957, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=37908-jocul-premiselor-si-concluziilor–teatrul–lie-7-an-ii-1957
- Ecaterina Oproiu, Virtutea și viciul cumințeniei, în „Teatrul”, nr. 3, august 1956, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=37453-virtutea-si-viciul-cuminteniei–teatrul–gust-3-an-i-1956
Mira Iosif, Un recital dramatic, în „Teatrul”, nr. 12, decembrie 1959
Descarcă PDFAna Maria Narti, Un dans al autodistrugerii „Tango” de Slavomir Mrozek, la Teatrul Mic, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1968.
Descarcă PDFT., Zamfir, Seri de teatrul A.T.M, în „Teatrul”, nr. 3, martie 1971
Descarcă PDFMira Iosif, Teatrul Mic, Efectul razelor Gamma asupra anemonelor, în „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1978.
Descarcă PDFCarmen Tănase, O mare actriță, o mare școală de viață, în „Teatrul”, nr. 9, septembrie 1989
Descarcă PDFAnca Hațiegan, Verbele ajutătoare ale actorului, în „Teatrul Azi”, nr. 6-8, 2010
Descarcă PDFZomir Dimovici, Doamna O., în „Teatrul Azi”, nr. 10, octombrie 2013
Descarcă PDFAlexa Visarion, Univers scenic – Olga Tudorache, în „Teatrul Azi”, nr. 5-6, mai 2017
Descarcă PDFDana Ionescu, Olga Tudorache, povestea unei vieți, Yorick.ro, august 2018
Descarcă PDFDoina Papp, Razele gamma și efectul „Cătălina Buzoianu”, în „Teatrul Azi”, nr. 7-9, iulie 2020
Descarcă PDFSelectie de Link-uri către alte pagini de prezentare a personalității (site personal etc.)
- Pagina de prezentare dedicată actriței pe site-ul Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” București, https://www.tnb.ro/ro/olga-tudorache
- Profilul actriței Olga Tudorache pe portalul All About Romanian Cinema, http://aarc.ro/en/cineasti/cineast/olga-tudorache
- Profilul actriței Olga Tudorache pe portalul cinemagia.ro, https://www.cinemagia.ro/actori/olga-tudorache-2395/
- Profilul actriței Olga Tudorache pe portalul imdb.com, https://www.imdb.com/name/nm0876129/?ref_=fn_al_nm_1
- Pagina Wikipedia a actriței Olga Tudorache https://ro.wikipedia.org/wiki/Olga_Tudorache
Alte referințe în presă
- Răzvan Moceanu, PORTRET: Olga Tudorache – o carieră fascinantă în teatrul și filmul românesc, octombrie 2021, disponibil online, https://www.rador.ro/2021/10/11/portret-olga-tudorache-o-cariera-fascinanta-in-teatrul-si-filmul-romanesc-4/
- Dana Mischie, PORTRET: Singurul moment în care actrița Olga Tudorache și-a uitat replica. „Ea era deja la spital și publicul încă mai aplauda.”, în Adevarul.ro, octombrie 2019, disponibil online, https://adevarul.ro/cultura/teatru/portret-singurul-moment-actrita-olga-tudorache-si-auitat-replica-ea-era-spital-publicul-inca-mai-aplauda-1_5db3d9b4892c0bb0c6edd31c/index.html
- Florin Ghioca, Olga Tudorache a murit. Marea actriță, în vârstă de 88 de ani s-a stins pe patul de spital, în Adevarul.ro, octombrie 2017, disponibil online, https://adevarul.ro/cultura/teatru/olga-tudorache-murit-marea-actrita-varsta-88-ani-s-a-stins-patul-spital-1_59dfa5af5ab6550cb810c28d/index.html
- Monica Andrei, Olga Tudorache: „Succesele cele mai mari le-am avut în viață, nu pe scenă”, în Ziarul Metropolis, octombrie 2014, disponibil online, https://www.ziarulmetropolis.ro/olga-tudorache-succesele-cele-mari-le-am-avut-in-viata-nu-pe-scena/
- Runa Petringenaru, Lumea românească, Olga Tudorache: Cel mai mare succes din viața mea este băiatul meu, în Formula As, nr. 438, noiembrie 2000, http://arhiva.formula-as.ro/2000/438/lumea-romaneasca-24/lumea-romaneasca-1835
- Olga Tudorache, Olga Tudorache dixit – extrase din interviuri, în „Teatrul Azi”, nr.7-8-9, iulie 2000, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=53555-olga-tudorache-dixit–teatrul-azi–7-8-9-2000
- Eva Sîrbu, Actorii noștri Olga Tudorache: Fără talent, nu poți ajunge la meseria de actor. Fără disciplină, nu poți s-o practici, în „Cinema”, XXV, nr. 6, iunie, 1987, https://biblioteca-digitala.ro/?volum=2715-cinema-comitetul-de-stat-pentru-cultura-si-arta-consiliul-culturii-si-educatiei-socialiste-1963-1990-uniunea–nie-6-293-xxv-1987
- Olga Tudorache, Actorul = creator al timpului său, în „Teatrul”, nr. 4, aprilie 1980, https://adt.arcanum.com/ro/view/Teatrul_1980/?query=SZO%3D(Olga%20Tudorache%20)&pg=381&layout=l
- Olga Tudorache, Răspundere și inițiativă, în „Teatrul”, nr. 2, februarie 1969, https://adt.arcanum.com/ro/view/Teatrul_1969/?query=SZO%3D(Olga%20Tudorache%20)&pg=136&layout=l
- Olga Tudorache, Gânduri despre actorii tineri, în „Teatrul”, nr. 6, mai 1957, https://adt.arcanum.com/ro/view/Teatrul_1957/?query=SZO%3D(Olga%20Tudorache%20)&pg=632&layout=l
