Cojar, <span>Ion</span>

Published by admin on septembrie 11, 2023

Cojar, Ion

Data și locul nașterii:
9 ianuarie 1931, Recaș (Timiș)

Data și locul morții:
18 octombrie 2009, București

Ocupația în teatru:
Regizor, profesor

Biografie artistică
Teatrografie
Filmografie
Scenografie
Fotografii arhiva
Fotografii din spectacole
Convorbiri audio/video disponibile
Caiete program scanate
Afișe & alte materiale scanate din colecții personale
Schițe de decor și/sau costum
Cronici
Selecție de link-uri către alte pagini de prezentare a personalității

Biografie artistică

Regizor, pedagog, teoretician, actor și director de teatru, Ion Cojar este una dintre cele mai complexe personalități ale teatrului românesc din toate timpurile. Activitatea sa prodigioasă acoperă întreg spectrul artei teatrale, de la regia a peste o sută de spectacole de dramă, tragedie, comedie, teatru pentru copii și tineret, operă și operetă, până la directoratul Teatrului Mic și al Teatrul Național din București precum și crearea unei metode de actorie, izvorâtă dintr-o gândire profund originală asupra artei actorului.

Unicitatea personalității lui stă în faptul că a abordat în egală măsură și cu egal succes toate cele trei laturi ale artei sale: cea practică, cea teoretică și cea pedagogică. Lucru rar, pe care foarte puține personalități ale teatrului mondial au reușit să îl facă. Ele s-au întrepătruns și influențat una pe cealaltă de-a lungul întregii sale vieți, aspect ce a devenit evident pentru întreaga breaslă teatrală, care îl numea „Regizorul-pedagog”, „Pedagogul-regizor”, „Profesorul”.

Ion (Iani) Cojar (Koszar) se naște la 9 ianuarie 1931, în comuna Recaș din județul Timiș. Își face studiile liceale la Timișoara (1941 – 1950), la Liceul Piarist și Liceul clasic mixt, unde practică diverse sporturi (atletism, gimnastică, lupte greco-romane, sky, canotaj), iar în timpul vacanței participă la reprezentații sătești.[1] După absolvirea liceului se îndreaptă către Conservatorul din Timișoara, cu intenția de a se face actor, însă regizorul Aurel Maican, venit de la București pentru a conduce concursul de admitere, impresionat de erudiția tânărului candidat îl sfătuiește să dea la regie, la București. Trece cu succes probele de admitere la regie de teatru, după ce cu o lună înainte picase examenul de admitere la regie de film.

Pe parcursul celor cinci ani de studiu (1950 – 1955) îi are profesori pe Aurel Maican (în anul I), Mihai Raicu și Nicolae Dinescu (anul II), Moni Ghelerter (anul II și III) și Ion Șahighian (anul IV și V)[2]. Calitățile sale pedagogice l-au recomandat chiar din timpul școlii pentru una din meseriile pe care le va practica până la finalul vieții – profesoratul. Impresionată de analiza repetițiilor pe care studentul la regie și tânărul asistent al lui Moni Ghelerter le face la spectacolul de la Teatrul Național din București Cei din Dangaard (1953) de Andersen Nexö, în care deținea rolul principal, marea actriță Aura Buzescu îl invită ca preparator la clasa sa de actorie de la Institut. Acesta este începutul unei cariere neîntrerupte de pedagog, care va dura peste cinci decenii. Într-un interviu, Cojar mărturisește că în cazul său, destinul său ca pedagog de teatru poartă numele Aura Buzescu[3]. Interesant cursul pe care îl ia destinul acestui „om de teatru întreg” și nu total, cum se auto-definește într-un interviu acordat lui Amza Săceanu[4]. Va ajunge până la urmă, la maturitate, să joace atât în teatru, cât și în film. Criticii comentează pozitiv performanțele sale actoricești din filme precum Mere roșii în regia lui Alexandru Tatos (1976) unde este distribuit în rolul directorul spitalului, dr. Mitroi, Iarba verde de acasă (1977), în regia lui Stere Gulea, sau cele de pe scenă, precum rolul călugărului Jorge din spectacolul Numele trandafirului (1996), în regia lui Grigore Gonța, la TNB.

În paralel cu activitatea didactică își începe și activitatea de regizor profesionist, mai întâi ca asistent de regie la Teatrul Tineretului din capitală (1953-1954) și mai apoi ca regizor la Teatrul Național din București (1955-1961). În 1962 obține o bursă la Academia de Muzică și Interpretare, seminarul „Max Reinhardt” din Viena. În anul 1959, se căsătorește cu actrița Raluca Zamfirescu, fiica scriitorului, dramaturgului și omului de teatru George Mihail Zamfirescu.

Creația sa regizorală poate fi împărțită formal în mai multe capitole, în funcțiile de colectivul teatral în care și-a desfășurat activitatea regizorală sau pe care l-a condus ca director de teatru: Teatrul Național din București (TNB), Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul pentru Copii și Tineret din București, Teatrul Ion Creangă, Teatrul Mic, pe care l-a condus în perioada 1969 – 1972, Teatrul de Comedie, Teatrul Nottara, Teatrul Bulandra, Teatrul de Stat din Oradea. Naționalul bucureștean va rămâne, însă, o constantă în viața sa, de la începuturile carierei sale regizorale în 1955, până la directoratul din perioada 1997 – 2001 și ultima piesă pusă în scenă, Idolul și Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu, în anul 2006. Chiar și atunci când este angajat în alte teatre, Ion Cojar revine periodic pe scenele TNB-ului.

Regizorul Ion Cojar și crezul său artistic / Poetica regizorală

Impresionanta sa carieră artistică întinsă pe parcursul a patru decenii numără peste o sută de piese de teatru, multe dintre ele primind premii în cadrul concursurilor și festivalurilor. A abordat toate speciile dramatice, de la tragedia greacă, drama realist psihologică, comedie, drama de idei, la teatrul de copii și musical.

Studentul-regizor Ion Cojar își face debutul pe scena Ateneului Român, cu tragedia Antigona (1954), pe care a realizat-o cu studenții clasei prof. Irina Răchițeanu-Șirianu, având-o pe Simona Bondoc în rolul titular. „Cine a văzut în 1954 examenul de absolvire al studentului-regizor Ion Cojar, cu Antigona lui Sofocle, nu l-a putut uita până azi,” spune Radu Beligan în cuvântul înainte la volumul O poetică a artei actorului.”[5] Spectacolul a fost notat cu nota maximă de către comisia de examen, iar pe prima pagină a ziarului Scînteia apărea o știre despre spectacolele studenților Institutului de Teatru „I. L. Caragiale“ din Bucureşti, care îl menționa pe Ion Cojar, regizorul Antigonei, ca „bursier republican, student al Facultăţii de regie, clasa prof. I. Şahighian.”[6] Absolvă cursurile de regie de teatru cu spectacolul de diplomă Tragedia optimistă, de Vsevolod Vișinevski, în 1955, „una din cele mai viguroase, patetice și emoționante producții ale Institutului de teatru.”[7], cum spune Elisabeta Munteanu. Spectacolul prilejuiește fiecăruia dintre studenții actori – Gheorghe Cozorici, Victor Rebengiuc, Draga Olteanu-Matei, George Constantin, Dumitru Rucăreanu, Constantin Rauțchi – partituri scenice care le pun în valoare calitățile actoricești. Creația lui George Constantin în rolul Ofițerului este „impresionantă”, Constantin Rauțchi face un rol de compoziție excelent, iar Draga Olteanu în rolul Femeii Comisar se dovedește o actriță „de un firesc neobișnuit, cu accente grave, cu explozii de vitalitate, de o forță rar întâlnită.”[8]

Chiar de la începutul perioada de ucenicie (după cum o numește el însuși) la TNB. are șansa de a-i fi asistent de regie lui Sică Alexandrescu timp de șase ani. Spectacolele la care semnează singur regia atrag imediat atenția publicului și a criticii teatrale. În 1959, tânărul regizor are curajul să distribuie în Cei din urmă, de Maxim Gorki pe toți monștrii sacri ai scenei de atunci: G. Storin, Ion Manolescu, Aura Buzescu, Maria Filotti, Mihai Popescu, Mihai Popescu, George Ciprian, Al. Giugaru, Sonia Cluceru, Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Grigore-Vasiliu Birlic.

Un „profesionist cu evoluție lentă, personalitate dotată, dar cu cristalizare dificilă,”[9] după cum îl caracterizează unul dintre cei mai de temuți cronicari dramatici ai vremii, Radu Popescu, Ion Cojar câștigă aprecierea unanimă a criticii de teatru ai momentului cu Nora, de H. Ibsen (1963), pe aceeași scenă a Naționalului. Același Radu Popescu apreciază spectacolul ca „o realizare remarcabilă, demnă de toată lauda”, reușind să surprindă cele două trăsături definitorii ale stilisticii sale regizorale – „minuțioasa analiză psihologică a personajelor” și materializarea atmosferei „meschine a casei cu păpuși.” În rolul titular, Marcela Rusu este o Nora lucidă, „un exponent mai cerebral, mai perseverent al răzvrătirii ibseniene”, stil care, după cum remarcă criticul Manase Radnev, „a convenit perfect stilului de interpretare al actriței.”[10]

Deși debutul său regizoral cu piese din tragedia greacă și clasicii ruși anunța o opțiune pentru registrul grav al dramaturgiei universale, teatrul de copii, descoperit din întâmplare, îi va prilejui unele dintre cele mai mari creații scenice. Întâlnirea cu trupa de actori tineri ai Teatrul tineretului din Piatra Neamț, printre care se numărau la acel moment Carmen Galin, Ileana Stana-Ionescu, Ștefan Radoff, Constantin Cojocaru, Ion Fiscuteanu, Virgil Ogășanu, Alexandru Lazăr, Dionisie Vitcu, și cu textele lui Alecu Popovici dedicate spectatorilor tineri de teatru, declanșează un nou tip de creativitatea regizorală, care explodează în forță. În spectacolele realizate cu această trupă de actori tineri, plini de energie și vitalitate, regizorul Ion Cojar își afirmă o libertate de creație nouă, orientată în direcția expresivității scenice, a utilizării mijloacelor diverse în construcția unei imagini scenice de altă factură decât cea născută din explorarea proceselor psihice. Atracția sa către lumea copilăriei este „ca o ieșire din labirintul complicat al maturității, către candoarea luminoasă și vioaie către după care jinduiesc,” mărturisește Cojar într-un interviu.[11] Ea „vine din nevoia regăsirii unei geografii lăuntrice, a izvoarelor tuturor apelor ce ne străbat ..”, adaugă el.

De spectacolul Afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’ de A. Popovici (1966), la teatrul din Piatra-Neamț se leagă unul dintre succesele cele mai răsunătoare ale regizorului Ion Cojar – un succes național care devine internațional, odată cu turneele din anii următori la Festivalul Mondial al Teatrelor pentru Copii și Munchen (1967), unde este câștigă premiul pentru „Cel mai bun spectacol” din cadrul Săptămânii internaționale a teatrului pentru tineret, urmat de turneul de la Bienala de la Veneția (1968).

Spectacolul îmbină elemente de circ, reprezentații de bâlci, teatru de păpuși, pantomimă, cântec și dans, dovedind capacitatea regizorului de a stăpâni cu siguranță și măiestrie mijloace de expresie foarte diverse. Originalitatea și creativitatea gândirii sale artistice transpare în decizia de a acoperi capetele actorilor cu măști expresive uriașe, „care introduc spectatorul într-o lume neobișnuită ca proporții și dimensiuni în care, de altfel, se desfășoară întâmplări neobișnuite”, după cum observă criticul de teatru Florica Ichim.[12] Personajele devin astfel păpuși gigantice vii, care intră într-un dialog firesc cu spectatorii-copii din sală, printre care se amestecă: „urmăririle începute pe scenă se prelungesc în sală, printre scaune, copiază, bat tactul, etc.”[13] Actorii tineri și foarte tineri din distribuție „dovedesc, pe lângă antrenament fizic, un admirabil simț al colectivului și sunt animați de o considerabilă poftă de joc.”[14], notează cronicarul Ilie Rusu. Abilitatea de a orchestra toate elementele unui spectacol – text, muzică, decor, costume, lumini – într-un tot unitar și capacitatea de a armonizarea partiturile actoricești într-un joc de ansamblu care permite evidențierea fiecărei individualități artistice, sunt trăsături esențiale ale stilului său regizoral, ce se conturează chiar de la început.

„O montare pur și simplu fantastică”, remarcă cronicarul german Karl Ude în cotidianul Freizinger Tagblatt[15], iar Wolfganf Drews de la Der Tagesspiegel din Berlin anunță:

„Românii au vrăjit pur și simplu cu imaginația lor mimică și gestică, cu dinamica lor spirituală și gimnastică, cu grația naivă și dezinvoltura plină de temperament.”[16]

Cronicarul Dietmar Schmidt de la Die Welt face o radiografie scurtă, dar foarte precisă, a meșteșugului tânărului regizor:

„Cojar a demonstrat care este aspectul important în acest gen: mișcare, tempo, efecte surprinzătoare și contact cu publicul.”[17]

Cu spectacolul de factură populară Snoave cu măști, pus în scenă la Teatrul Ion Creangă din București în 1974 și reluat în același an la Teatrul Municipal din Ploiești, profilul internațional al regizorului Ion Cojar depășește granițele Europei. Spectacolul dedicat tinerilor spectatori devine foarte rapid un succes internațional printr-o serie de turnee care încep în anul 1970 la Bienala de la Veneția și la Sarajevo, apoi în 1972 la Montreal, urmat de New York și Albany, cu ocazia celui de-al IV-lea Congres al ASSITEJ (Asociaţia Internaţională a Teatrelor pentru Copii şi Tineret). În 1973 spectacolul ajunge la Paris, pentru ca periplul său pe mapamond să culmineze în anul 1977 cu un turneu de trei luni în Japonia, cu trupa Teatrului din Ploiești, de data aceasta, unde s-a jucat în 54 de orașe! Regizorul exploatează filonul folcloric al scenariului scris de Ion Lucian și Virgil Puicea, folosind costume, cântece și dansuri populare din fiecare regiune a țării, într-un decor simplu, cu pânze și panouri pictate. Și, desigur, măști – realizate de Bob Călinescu – pentru a simboliza viciile și defectele personajelor pe care Păcală le trage pe sfoară.

Cronicile vorbesc despre un succes atât de public, cât și de critică, oriunde se joacă. „Spectacol înălțător al românilor la ASSITEJ” titrează cotidianul La Presse din Montreal, subliniind faptul că spectacolul „a vrăjit pe spectator nu numai prin simplitate dar mai ales prin vivacitatea sa, o exuberanță profesională și o perfecțiune rar întâlnită.”[18] The Globe and Mail din Toronto vorbește despre o „Explozie de farmec românesc.”

Universalitatea limbajului scenic creat de Ion Cojar, înțeles și acceptat de copiii din culturi diferite, se bazează pe un simț profund al teatralității – „acceptarea nedisimulată a convenției teatrale, recuzita minimă și funcțională, jocul interpreților, epurat în general de trucuri, de mijloace șarjate” [19]-, după cum remarcă Ludmilei Patlanjoglu în cronica scrisă cu ocazia reluării spectacolului la Teatrul Ion Creangă în 1981.

Inteligența viziunii regizorale, mai precis modul în care Ion Cojar folosește măștile, este observată de cronicarul american de la Saturday Review Magazine:

„Românii au creat scene acționând niște discuri (panouri) uriașe, pe care erau pictați copaci sau exterioare. Întoarse pe partea cealaltă, ele s-au dovedit a fi măști ale viciilor pe care Păcală le combătea … Niciodată pînă acum nu am văzut măști folosite în acest mod – mai întîi mari, pentru a caricaturiza o noțiune abstractă, apoi reduse, pentru a o aduce la scara umanității și în cele din urmă, în mărime naturală, pentru a exprima personificarea ei, într-un personaj.”[20]

Cojar inițiază astfel spectatorii-copii în esența mecanismului teatral, un joc între concret și abstract, invizibilul făcut vizibil, contând pe generozitatea publicului format din copii, de a îngădui metaforei să existe pe scenă. Teatrul este pedagogie, în definitiv. Iar regizorul-artist Ion Cojar știe acest lucru.

Activitatea sa în domeniul teatrului pentru copii și tineret împletește toate laturile personalității sale (ca, de altfel, în orice alt capitol al carierei sale) : artistul, teoreticianul, educatorul și nu în ultimul rând, organizatorul, managerul, omul de teatru care se implică activ în viața teatrală, atent la realitate, la nevoile spectatorului, la rolul pe care teatrul îl joacă în societatea momentului. Între 1966-1972 devine preşedintele Centrului Român al A.S.S.I.T.E.J. și membru al Comitetului Executiv şi al celui Director, Trezorier al Asociaţiei Internaţionale, expunându-și la nivel internațional ideile și viziunea despre teatrul dedicat tinerilor.

La mijlocul anilor 1970, analizându-și propria creația regizorală, o împarte în două perioade. Cea de început, marcată de o „reacție împotriva limitărilor estetice de atunci, împotriva diletantismului și snobismului”, în care a acordat mai puțină atenție replicilor textului pentru a se concentra pe „scopul gestului și tensiunea actului.”[21] A doua, o numește etapa de maturitate, în care „încep să conteze faptele, esența, sensul lor, nu aspectul exterior.”[22]

Din prima etapă, a revoluțiilor în teatru, face parte și succesul înregistrat cu piesa Nu sunt turnul Eiffel (1965), la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț, pentru care se luptă să o impună în repertoriul teatrului. Piesa marchează debutul dramaturgic al cronicarei Ecaterinei Oproiu. „Farmecul spectacolului i-a deschis o carieră memorabilă piesei și autoarei, iar celor doi tineri actori (Virgil Ogășanu și Eugenia Dragomirescu) drum de consacrare la râvnitele scene din capitală, Naționalul și Bulandra,” scrie Constantin Paraschivescu.[23]

Poetica regizorală a lui Ion Cojar este rezultatul direct al ideilor filosofice despre teatru pe care le pune în practică referitoare la mecanismele psihologice ale creației actoricești, la raportul regizorului cu textul, dar mai ales la rolul pe care regizorul de teatru îl are în facerea unui spectacol.

Adeptul muncii de atelier cu actorul și nu al regiei de tip despotic,[24] Ion Cojar explică, într-un interviu din 1974, baza mecanismului său de creație regizorală:

„eu sînt interesat să exploatez la maximum potenţialul artistic al creaţiei actorului, să-l urmăresc, să-l conduc «la cald», să formez climatul pentru ca natura creativă a interpretului să intre în starea cea mai activă. Asemenea regie interioară m-a atras întotdeauna.”[25]

Orice regizor este, chiar dacă nu își asumă conștient acest lucru, și un pedagog în relația cu actorii săi. Pentru Ion Cojar, însă, acest lucru este conștientizat și asumat de la început. Un crez profesional care devine și marca sa regizorală.

Andrei Strihan remarcă în cronica sa la spectacolul Camera de alături, (1970) de Paul Everac la TNB faptul că „buna direcție de scenă a lui Ion Cojar”, exprimată prin „conturarea mai complexă a personajelor şi individualizarea lor pregnantă, precum și prin alegerea unei echipe de elită, au creat posibilitatea unor realizări actoriceşti remarcabile,” [26] pentru Valeria Seciu, Ion Lucian și Ion Marinescu.

La început este textul, spune Cojar. Spiritul textului este cel care „dictează semnele teatrale prin care se exprimă”, și nu căutarea sterilă a unui „limbaj pentru a epata”. „Mă disociez de avalanşa de diletantism şi de inundaţia formelor degradate, aproximative, care ameninţă teatrul”, declară regizorul.[27] Pentru a descoperi temele profunde ale unei piese, Ion Cojar se întoarce către critica de specialitate, pe care o trece prin filtrul gândirii sale regizorale, pe care are întotdeauna capacitatea de a o exprima și conceptual. Pentru spectacolul Conu Leonida față cu reacțiunea, prezentat împreună cu Năpasta ca parte dintr-un coupé caragialian pe care îl semnează la Teatrul Național din București (1974), Ion Cojar extrage conceptul regizoral din relația dintre Leonida și Efimița (interpretați de Dem Rădulescu și Raluca Zamfirescu), mai precis din „felul în care se stabileşte legătura dintre doi oameni cu încărcături umane complet diferite.”[28]

Revenirea sa la Teatrul Național din București, după directoratul de la Teatrul Mic (1969 – 1972), poate fi asimilată cu o a doua etapă de creație în lunga sa carieră artistică. În 1979 pune în scenă Însemnările unui necunoscut, dramatizare proprie după Dostoievski, o întreprindere dificilă pe care o duce la capăt cu succes. „O dramatizare remarcabilă,” care reduce „mulțimea copleșitoare a personajelor” la douăzeci, „potențează motivele-cheie dostoievskiene, păstrând atmosfera și tipologia dostoievskiană”, observă criticul Natalia Stancu[29]. Pentru Virgil Munteanu, dramatizarea „excelentă”, care reușește să elimine „prisosul epic fără a sărăci conținutul”, este produsul unui „om de cultură cu spirit fin și pătrunzător, un condeier înzestrat …”[30]

Anul 1980 aduce două dintre spectacolele cele mai cunoscute legate de numele său – Idolul și Ion Anapoda, de G.M. Zamfirescu și Hagi-Tudose, B. Ștefănescu-Delavrancea, cu Constantin Rauțchi în rolul titular. Într-un dialog cu Amza Săceanu, artistul Ion Cojar subliniază faptul că personajul central al piesei nu este „scos din anonimat doar pentru pitorescul unei trăsături de caracter”, avariția. Autorul furnizează în text „informațiile concrete” și „antecedente și manifestări comportamentale” care dezvăluie „mecanismele gândirii și sistemul filozofic original” al Hagiului.[31] Unicitatea acestei propuneri regizorale vine dintr-o analiză psihologică profundă, în care „viciul avariției este slujit de atâta virtute, încât negația se transformă sub ochii noștri în contrariul ei,” spune Săceanu.[32] Modernitatea personajului construit de cuplul Cojar-Rauțchi și reacțiile publicului din seara premierei îl fac pe cronicarul Radu Popescu să-i profețească „un succes solid, îndelungat.”[33] Ceea ce s-a și întâmplat.

În ceea ce privește preferințele sale pentru un anumit tip de dramaturgie, Ion Cojar nu poate fi categorisit. Cu toate acestea, dramaturgia rusă de factură realist psihologică îi oferă materialul și substanța de lucru care îi alimentează cel mai bine investigațiile în natura paradoxală a psihicului uman. Vassa Jeleznova de Maxim Gorki, spectacolul pe care îl pune în scenă la TNB în 1989 a rămas în memoria colectivă a spectatorilor prin partiturile actoricești ale Florinei Cercel, în rolul titular, George Constantin, Gheorghe Cozorici, Olgăi-Delia Mateescu. Spectacolul îi aduce în 1990 Premiul UNITER pentru Regie și aprecierea unanimă a criticii, care subliniază viziunea regizorală de ansamblu, jocul cinematografic de prim-planuri și felul în care, pentru fiecare personaj, regizorul a descoperit imaginea teatrală complexă (Ileana Lucaciu)[34]; complexitatea sufletească a personajelor care „trăiesc la suprafață o existență ușor de descifrat, dar cu un fluviu subteran de contradicții ce dau montării greutate, autenticitate și emoție (Ileana Berlogea);[35]distribuția impecabil alcătuită și dirijată (Alice Georgescu)[36]; configurarea rolurilor de plan secund și cu accente limpezi pe caracteristica celor din prim-plan (Valentin Silvestru)[37]. Dar, poate, cea mai puternică consemnare, din perspectiva spectatorului printre care mă număr și eu, este cea a lui Fănuș Neagu: „Spectacolul, cel mai rezistent al stagiunii din această iarnă, mi s-a înscris în suflet ca un dar plin de farmec enigmatic.”[38]

După revoluție, începând cu 1997, Ion Cojar pune în scenă o serie de spectacole ce îi oferă prilejul de a lucra cu actorii Teatrului Național, pe care îi reunește în jurul unor texte clasice și contemporane ce pun în prim-plan relațiile umane: O batistă în Dunăre, de D.R. Popescu (1997), spectacol ce primește Premiul criticii, Azilul de noapte, de Maxim Gorki (1998), Dragoste în hala de pește, de Israel Horovitz (1999), Omul din La Mancha, musicalul lui Dale Wasserman cu Virgil Ogășanu în rolul titular, Așteptând la arlechin, de Noel Coward în 2002 și reluarea într-o nouă distribuție a spectacolului Idolul și Ion Anapoda, de George Mihail Zamfirescu în 2006.

Ca într-un cerc complet, la finalul carierei sale regizorale, ca la începutul ei, adună în jurul său monștrii sacri ai teatrului românesc din epocă. Azilul de noapte a lui Gorki pus în scenă la TNB în 1998 îi are în distribuție pe Marin Moraru, Florina Cercel, Draga Olteanu, Ovidiu-Iuliu Moldovan, Mircea Albulescu, Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Colea Răutu, Matei Alexandru, Tania Popa, Rodica Popescu-Bitănescu. Cronicarii vorbesc, în unanimitate despre „o demonstrație de forță”, „un act artistic real” (Doru Mareș, Curentul, 22 aprilie 1998); „Cred că așa trebuie să arate miracolele domestice ale unui veritabil Teatru Național” (Sebastian Vlad Popa, Privirea, 22-28 aprilie 1998); „ca în orice spectacol cu monștri sacri, aceștia par a-și asuma destinul personajelor cu ușurința gestului comun.” (Liana Cojocaru, Cotidianul, 7 decembrie 1998) [39]

Pentru spectacolul O batistă în Dunăre de D.R. Popescu, montat la TNB în 1997, le aduce pe scena Naționalului pe Leopoldina Bălănuță și Mariana Mihuț, care vor juca alături de Ileana Stana-Ionescu, Tamara Crețulescu, Rodica Popescu-Bitănescu. Cristina Dumitrescu remarcă cum lipsa de acțiune concretă din textul poetic al lui D.R. Popescu este suplinită de regizorul Ion Cojar prin observarea atentă a relațiilor, calitate pe care criticul de teatru o socotește „piatra de încercare a măiestriei regizorale, pe care suntem în pericol s-o uităm în ultima vreme.”[40]

Din perspectiva spectatorului, longevitatea sa artistică se datorează, spune criticul Magdalena Boiangiu „permanenței nevoii unui tip de creativitate centrat pe dimensiunea umană a scenei.”[41] Din perspectiva creatorului, însă, ea este alimentată de un alt tip de permanență – convingerea că „un act teatral adevărat are valoare dublă – de viață și de artă”, după cum mărturisește într-un interviu.[42]

Pentru artistul-regizor Ion Cojar legătura dintre teatru și realitate este un dat ontologic, este însăși rațiunea de a fi a acestei arte:

„Evaziunea, fuga din real nu o găsesc proprie omului de teatru. Nu e posibilă o asemenea evadare atât timp cât suntem conștienți că teatrul e arta care trăiește prin și pentru oamenii prezentului …”.[43]

În toate spectacolele sale, indiferent de perioada de creație și de tema piesei, Ion Cojar investighează, indirect, și o problemă a momentului. Pentru el, drama psihologică are implicații etice și politice, deoarece „marile răscoliri sufletești” ale personajelor au o dimensiune morală. În același timp, însă, relația dintre regizor și spectacolul pe care îl pune în scenă, pe care îl socotește o ființă vie, „se aseamănă cu o mare dragoste, e un act de dăruire, de angajare și de implicare.”

În filosofia lui Ion Cojar iubirea – văzută ca raportul dintre două ființe – „este o școală, o etapă de formare etică, în desăvârșirea morală a individului, un mod de a cunoaște prețul exact al adevărului și al minciunii. Este un mod de a te adăuga uriașei rezerve de conștiință etică pe care umanitatea o acumulează în folosul ei și pe care o crește în fiecare nouă pereche de îndrăgostiți.”[44]

Iată un scop înalt atribuit teatrului – mijloc de formare a conștiințelor. El ridică, paradoxal, această artă a prezentului, deasupra contingentului (situațiile de viață, întâmplările) din care se hrănește. Fiecare spectacol, văzut ca „un act de iubire” în care „se ajunge la comunicare totală între participanții actului creator”[45], este pentru el și un act etic ce se varsă în marele fluviu al conștiinței omenirii.

Teoreticianul de teatru și Prospero-Iani sau Magicianul didascalos

„Sînt profesor la arta actorului considerînd că asta e adevărata mea vocaţie. E tipul de muncă în care nu obosesc, lucrînd şi 20 de ore pe zi. Înseamnă că-mi place” [46], mărturisește Ion Cojar într-un interviu acordat în anul 1991, odată cu împlinirea vârstei de 60 de ani.

Atât practica cât și gândirea sa teatrală și cea pedagogică pornesc dintr-o rădăcină comună, binomul teatru-școală. Cojar nu face, însă, confuzie între cele două aspecte ale relației. Un gânditor de sistem, la baza căruia stau principii și relații clar formulate, pedagogul-regizor atenționează asupra confuziei generalizate în învățământul teatral: „În şcoala de teatru, nu numai de la noi, confuzia dintre obiectul teatrului, ca instituţie de artă, şi obiectul şcolii de teatru – în speţă al disciplinei «arta actorului» – continuă transferul de mentalităţi şi procedee, de metodici de lucru din teatru, ceea ce constituie o gravă eroare. Obiectul teatrului este spectacolul. Obiectul şcolii de teatru este formarea de creatori.”[47]

În această direcție elaborează o metodă de actorie proprie, care îi poartă numele și care stă și azi la baza programei de Arta Actorului din Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. În perioada 1983 – 1984 publică o serie de optsprezece articole în revista Teatrul, sub titlul Inițiere în arta actorului, care stau la baza cursului de Analiza procesului scenic al actorului, care apare în anul următor editat de I.A.T.C. Volumul O poetică a artei actorului, apărut în 1996 (anul în care primește și Premiul UNITER pentru întreaga activitate) aduce în fața publicului de specialitate, dar și a celui larg, metoda sa de pedagogie artistică, testată și dezvoltată pe parcursul a mai mult de cinci decenii ca profesor la catedra de arta actorului. Scopul metodei: conștientizarea potențialului creativ al actorului, aducerea la suprafață și trecerea în realitatea obiectivă a unor structuri ce „subzistă latent în identitatea actorului”, pentru care folosește termenul de arheu/arhei, împrumutat de la filosoful Constantin Noica. Posibilități ce așteaptă să fie stârnite pentru a se materializa. Arta actorului se plasează astfel „în raport direct cu ființa” și e văzută ca o experimentare a „devenirii întru ființă” [48], concept preluat tot de la Noica.

Pornind de la ideea aristotelică a dublei stări de a fi lucrurilor – în potențialitate și în actualitate – Cojar vede în actor pe cel care actualizează, aduce în real, înfățișează „potențialități virtuale latente, din sfera posibilului propriei sale individualități polifonice.”[49] El pornește de la personajul din textul dramatic – care nu este decât un model posibil comunicat prin intermediul unui sistem de semne – care, pentru „a deveni un sistem material, viu” trebuie „întruchipat, real-izat, actualizat.” Toate aceste etape formează un proces pe care Ion Cojar îl definește ca fenomenul care se petrece cu propria ființă a actorului. „Problema, deci, nu este ce face sau cum face actorul, ci ce i se întâmplă în mod esențial pe parcursul actului scenic.[50]

Actorul adevărat nu se poate preface. El trebuie să fie autentic, să parcurgă el însuși un proces de transformare în timpul lucrului la personaj. Rezultatul este o unitate organică între actor și personaj, pe care îl numește rol. Profesor de reputație europeană, a fost invitat de nenumărate ori să țină cursuri de arta actorului. Studentul său, Mircea Rusu, mărturisește că i se pare nedrept faptul că în țara sa nu e cunoscută dimensiunea internațională a pedagogului Ion Cojar. „Afirm cu certitudine acest lucru, deoarece am întâlnit numeroși actori fascinați de metoda sa de lucru.”[51]

Un magician didascalos, cum îl numește profesoara și colega sa de facultate Elisabeta Munteanu, Ion Cojar este Profesorul prin excelență. Prima lui generație, cea care a căpătat mai târziu numele de „promoția de aur” îi include pe Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Draga Olteanu Matei, Amza Pellea, Silvia Popovici, George Constantin, Constantin Rauțchi. „Eram student în anul II când la clasa noastră, a doamnei Aura Buzescu, a venit un asistent tânăr, încă student la Regie. Era Iani”, mărturisește Victor Rebengiuc.

„Am fost impresionat de competența lui, de felul în care s-a apropiat de noi, mai tinerii lui colegi și studenți totodată. (…) An după an, studenții lui Iani au pășit pe scenele teatrelor cu siguranța pe care le-o dădea tot ce învățaseră de la el. Magia lui Prospero-Iani le-a cizelat talentul, le-a cultivat devotamentul pentru adevărul scenic, pentru text. I-a învățat să slujească teatrul cu credință și dăruire. Ion Cojar este un BRAND. Pe care-l port și eu, cu mândrie.”[52]

Ion Cojar lucrează ca preparator, asistent și mai apoi lector la clasele profesorilor Aura Buzescu, Dina Cocea, Beate Fredanov, Constantin Moruzan, Costache Antoniu, A. Pop Marțian. Din 1964 devine profesor titular de clasă, urcând rapid treptele până la gradul de profesor universitar, pe care îl obține în anul 1982. În perioada 1990 – 1997 este Șeful Catedrei de Arta Actorului din Academia de Teatru și Film București (A.T.F.). După ieșirea la pensie rămâne parte din corpul profesoral al catedrei, ca profesor consultant, până în anul 2009.

Cu prima sa promoție, cea a Aurei Buzescu (1955-1956), pune în scenă și Azilul de noapte de Maxim Gorki, cu Mircea Albulescu în rolul lui Satin, Amza Pellea în cel al Baronului, Draga Olteanu în Vasilisa Karpovna. Îi îndrumă, ca asistent al clasei Dina Cocea și pe studenții Gheorghe Dinică și Marin Moraru. Împreună cu colegii lor de clasă și cu aproape toți studenții institutului de la acel moment pune în scenă, Poemul lui Octombrie a lui Maiakovski. Printre cei 100 de studenți-actori aduși pe scenă de tânărul lor profesor se numărau Traian Stănescu, Ștefan Iordache, Dionisie Vitcu, Jorj Voicu, Eugenia Dragomirescu.

Spectacolele de absolvență pe care le montează la Studioul Casandra au reprezentat evenimente teatrale ale timpului, multe dintre ele fiind premiate la festivalurile internaționale la care au participat. În spectacolul „tulburător” cu Hamlet, pe care îl pune în scenă cu promoția 1963-1964, îl distribuie pe Ion Caramitru, „un actor cultivat, inteligent, de o expresie plastică scenică, aureolat de un nimb romantic.”[53] Alături de el, Virgil Ogășanu (Polonius), Cătălina Pintilie (Ofelia), Costel Constantin (Laertes). În aceeași stagiune montează și Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian, cu dublă distribuție, pentru a pune în valoare calitățile fiecărui student. În rolul profesorului Miroiu îi distribuie pe Ion Caramitru și Virgil Ogășanu: „unul grav, visător, interiorizat, plin de căldură și tristețe. Celălalt absent la meschinăria din jur, aparent obosit, șters și monoton, iradia o puternică forță interioară și o ironie amară.[54] Alături de ei Ilinca Tomoroveanu în Mona, Monica Ghiuță în domnișoara Cucu, Vistrian Roman în Grig și Ștefan Radoff în Ispas. Nenumăratele generații de actori pe care i-a îndrumat în lunga sa carieră pedagogică includ nume precum Luminița Gheorghiu, Paul Chiribuță, Ana Ciontea, Mircea Rusu, Marian Râlea, Tania Filip, Dan Aștilean, Constantin Cotimanis, Alexandru George, Carmen Ionescu, Emilia Popescu, Ștefan Bănică, Amalia Ciolan, Mihaela Sârbu.

Din momentul în care și-a început ucenicia ca preparator în cadrul I.A.T.C. și terminând cu perioada de profesor consultant în cadrul U.N.A.T.C., munca sa de pedagog a marcat, practic, întreaga istorie a teatrului românesc între anii 1953 și 2009. Generații întregi de actori au trecut prin mâinile sale, au beneficiat de atenția, dedicația, tenacitatea, inteligența, meșteșugul și nu în ultimul rând, viziunea sa spirituală și filosofică asupra actorului.

Într-o mărturisire făcută pe culoarele Teatrului Național fostului său student Valentin Uritescu, Ion Cojar formulează esența vocației sale pedagogice: „Știi, astăzi intratul la Academia de teatru se face pe alte criterii decât cele de-atunci. Mereu va fi însă nevoie de ochi care să vadă filonul prețios (acoperit de tonele de steril) și de tenacitatea pe care am avut-o eu cu tine până te-am șlefuit de ai început să strălucești. Munca asta a fost cea mai mare bucurie a vieții mele.”[55]

Concluzie

Cine este Ion Cojar? Un filosof-practicant al teatrului, aș spune eu, care a forat dincolo de aparențele seducătoare ale meseriei. Un pescuitor în ape adânci, care i-a redat actorului, atât în teorie cât și în practică, demnitatea, ridicându-l la nivelul creatorului care transformă și se transformă. Sarcina Actorului – Om este aceea de a descoperi în fiecare rol omenescul – calitatea pe care o definește ca esența teatrului, ceea ce unește viața interioară cu cea exterioară a personajului – om.

Un artist creator fără orgoliu, a cărui generozitate profesională a fost deseori confundată cu discreția. Un regizor „dispus să-și topească fantezia în creațiile interpreților”,[56] după cum îl caracterizează Ileana Berlogea. Ca să-ți propui să alimentezi prin munca ta și a celor pe care îi îndrumi „rezervorul de conștiință etică al umanității”, înseamnă că poți respira aerul rarefiat de pe înălțimile Olimpului și ai puterea să-i înveți și pe cei care te urmează cum s-o facă. Această viziune estetică și etică asupra teatrului, încărcată de spiritualitate, îl plasează pe regizorul Ion Cojar în afara eroziunii timpului.

Un creator de sistem, care a avut curajul să se lupte cu diletantismul teatrului românesc, cu ajutorul conceptelor și viziunii programatice. Metoda sa de actorie, care a reprezentant, practic, începutul profesionalizării artei actorului în România, i-a adus o recunoaștere internațională. Dar și, nu în ultimul rând, un regizor de marcă, cu un stil regizoral care a putut fi identificat încă de la prima sa creație scenică, Antigona, și care a evoluat în paralel cu gândirea sa despre teatru, către ceea ce Ileana Berlogea, într-o încercare de a defini stilul său, numește „realism poetic”. Ion Cojar s-a reinventat continuu, fiind în același timp egal cu el însuși. Fiecare spectacol al său a reprezentat un act de cultură.

„De ce au avut nevoie vechii greci de MIMESIS, „noțiune cu care Aristotel a definit esența teatrului?” se întreabă Ion Cojar în textul scris pentru caietul program al spectacolului Cabinierul. Citându-l pe profesorul Anton Dumitriu, răspunde: „Pentru a face vizibil ceea ce e doar inteligibil.”[57]

Un motto extraordinar pentru profesiunea de credință a omului de teatru Ion Cojar.

Anca Ioniță

Iulie 2023

Identificator obiect digital: https://doi.org/10.47383/DMTR.04.20

Note:

[1] Ion Cazaban, Gabriel Avram, Nicolae Mandea, Cezar Ghioca, Ion Cojar, colecția „Maeștrii ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX” coordonată de Profesor universitar Valeriu Moisescu, Editura UNATC Press, 2006, p.11

[2] Ibidem, p.11

[3] Victor Parhon, „Ion Cojar: «Destinul are întotdeauna un nume»”, Teatrul azi, nr. 1-2, 1991, p. 49.

[4] Ion Cazaban, Gabriel Avram, Nicolae Mandea, Cezar Ghioca, Ion Cojar, colecția „Maeștrii ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX” coordonată de Profesor universitar Valeriu Moisescu, Editura UNATC Press, 2006, p. 204.

[5] Ibidem, p.213.

[6] „Spectacole date de studenții Institutului de Teatru I.L. Caragiale”, Scînteia, anul XXIII, nr. 3016, 4 iulie 1954

[7] Ion Cazaban, Gabriel Avram, Nicolae Mandea, Cezar Ghioca, Ion Cojar, colecția „Maeștrii ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX” coordonată de Profesor universitar Valeriu Moisescu, Editura UNATC Press, 2006, p.160.

[8] Ibidem, p.160.

[9] Ibidem, p. 35 (Radu Popescu, Magazin, 28 septembrie 1963).

[10] Ibidem, p. 35 (Manase Radnev, Informația Bucureștiului, 30 septembrie 1963).

[11] Ion Cazaban, Gabriel Avram, Nicolae Mandea, Cezar Ghioca, Ion Cojar, colecția „Maeștrii ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX” coordonată de Profesor universitar Valeriu Moisescu, Editura UNATC Press, 2006, p.198.

[12] Ibidem, p.57.

[13] Ibidem, p.58.

[14] Ibidem, p. 58.

[15] Ibidem, p.59.

[16] Ibidem, p. 59.

[17] Ibidem, p. 59.

[18] Extrase din presa internațională – Arhiva Teatrului Ion Creangă București.

[19] Ludmila Patlanjoglu, „Într-adevăr pentru copii …”, România literară, joi 4 iunie, 1981.

[20] Extrase din presa internațională – Arhiva Teatrului Ion Creangă București.

[21] Ion Cazaban, Gabriel Avram, Nicolae Mandea, Cezar Ghioca, Ion Cojar, colecția „Maeștrii ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX” coordonată de Profesor universitar Valeriu Moisescu, Editura UNATC Press, 2006, p.199.

[22] Ibidem, p. 199.

[23] Ibidem, p. 214.

[24] Alice Mihalcea, „«Năpasta» și «Conu Leonida față cu reacțiunea» într-o versiune modernă”, Femeia, anul XXVII, nr. 3, martie 1974, p. 26.

[25] Ibidem, p.26.

[26] Andrei Strihan, „Adevărul «Camerei de alături»”, Contemporanul, anul XXIV, nr. 19, 8 mai 1970.

[27] Alice Mihalcea, „«Năpasta» și «Conu Leonida față cu reacțiunea» într-o versiune modernă”, Femeia, anul XXVII, nr. 3, martie 1974, p. 26.

[28] Ibidem, p. 26.

[29] Natalia Stancu, „Însemnările unui necunoscut de F.M. Dostoievski”, Scînteia, anul 48, nr. 11361, 2 martie 1979.

[30] Ion Cazaban, Gabriel Avram, Nicolae Mandea, Cezar Ghioca, Ion Cojar, colecția „Maeștrii ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX” coordonată de Profesor universitar Valeriu Moisescu, Editura UNATC Press, 2006, p. 89 (Virgil Munteanu, Revista Teatrul, nr. 3, martie 1979) .

[31] Ibidem, p.91 (Amza Săceanu, Teatrul ca lume, Editura Meridiane, București, 1985).

[32] Ibidem, p.94 (Amza Săceanu, Teatrul ca lume, Editura Meridiane, București, 1985).

[33] Ibidem, p.96 (Radu Popescu, România liberă, 8 octombrie 1980).

[34] Ibidem, p.105 (Ileana Lucaciu, Săptămîna, 27 ianuarie 1989).

[35]Ibidem, p. 106 (Ileana Berlogea, România literară, 9 februarie 1989).

[36] Ibidem, p. 108 (Alice Georgescu, Revista Teatrul nr. 2, februarie 1989).

[37] Ibidem, p. 108 (Valentin Silvestru, Tribuna României, nr. 383, 1 martie 1989).

[38] Ibidem, p. 106 (Fănuș Neagu, Luceafărul, 28 ianuarie 1989, în Ibidem).

[39] Ion Cazaban, Gabriel Avram, Nicolae Mandea, Cezar Ghioca, Ion Cojar, colecția „Maeștrii ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX” coordonată de Profesor universitar Valeriu Moisescu, Editura UNATC Press, 2006, p. 119.

[40] Ibidem, p.117.

[41] Ibidem, p.137.

[42] Ibidem, p.200.

[43] Ibidem, p. 197.

[44] Ion Cazaban, Gabriel Avram, Nicolae Mandea, Cezar Ghioca, Ion Cojar, colecția „Maeștrii ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX” coordonată de Profesor universitar Valeriu Moisescu, Editura UNATC Press, 2006, p.191.

[45] Ibidem, p. 201.

[46] Victor Parhon, „Ion Cojar: «Destinul are întotdeauna un nume»”, Teatrul azi, nr. 1-2, 1991, p. 49 .

[47] Ibidem, p. 49.

[48] Ion Cojar, O poetică a artei actorului. Analiza procesului scenic, Editura Paideia, 1998, p. 43.

[49] Ibid., p. 60.

[50] Ibidem, p. 44.

[51] Ion Cazaban, Gabriel Avram, Nicolae Mandea, Cezar Ghioca, Ion Cojar, colecția „Maeștrii ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX” coordonată de Profesor universitar Valeriu Moisescu, Editura UNATC Press, 2006, p. 212.

[52] Ibidem, p.174.

[53] Ion Cazaban, Gabriel Avram, Nicolae Mandea, Cezar Ghioca, Ion Cojar, colecția „Maeștrii ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX” coordonată de Profesor universitar Valeriu Moisescu, Editura UNATC Press, 2006, p. 161.

[54] Ibidem, 162.

[55] Ion Cazaban, Gabriel Avram, Nicolae Mandea, Cezar Ghioca, Ion Cojar, colecția „Maeștrii ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX” coordonată de Profesor universitar Valeriu Moisescu, Editura UNATC Press, 2006, p. 184.

[56] Ibidem, p. 115.

[57] Ion Cojar, „Spectacol și text. Trei gânduri regizorale”, România literară, anul XXIV, nr. 32, 8 august 1991, p. 16.

Citește tot articolul

Restrânge articolul

Teatrografie

Regie spectacole de teatru:

Idolul și Ion Anapoda, de George Mihail Zamfirescu. Scenografia: Ștefan Caragiu, Ștefania Cenean. Cu: Matei Alexandru (Aristotel Matac, un musafir nepoftit), Afrodita Androne (Icu Dînicel, o haimana Inteligentă), Erika Băieșu (Icu Dănicel, o haimana inteligentă), Mimi Brănescu (Valter, un băiat deștept), Irina Cojar (Frosa, idolul din vis), Ileana Olteanu (Mioara, o nepoată frumoasă și proastă), Cesonia Postelnicu (Mioara, o nepoată frumoasă și proastă), Dan Puric (Ion, un on anapoda), Ileana Stana Ionescu (Stăvăroaia, o mătusă care n-a renuțațt încă la viață). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 26.01.2006.
Așteptând la arlechin, de Noel Coward. Scenograf decor: Ștefan Caragiu. Costume: Janine. Cu: Simona Bondoc (May Davenport), Tamara Buciuceanu-Botez (Deidre O’Malley), Ioana Bulcă (Lotta Bainbridge), Alice Caracostea (Zelda Fenwick), Amalia Ciolan (Dora), Liviu Crăciun ( Jevos), Mihai Fotino (Osgood Meeker), Alexandru Hașnaș (Osgood Meeker), Aimée Iacobescu (Estelle Craven), Ileana Iordache (Cora Clarke), Catița Ispas Berceanu (Almina Clare), Liviu Lucaci (Perry Lascoe), Olga Delia Mateescu (Sylvia Archibald), Victor Moldovan (Osgood Meeker), Rodica Mureșan (Topsy Baskerville), Silvia Năstase (Dora), Ecaterina Nazare (Topsy Baskerville), Raluca Petra (Doreen), Rodica Popescu Bitănescu (Bonita Belgrave), Cesonia Postelnicu (Zelda Fenwick), Sanda Toma (Maud Melrose), Raluca Zamfirescu (Sarita Mytrle). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 20.02.2002.
Omul din La Mancha, de Dale Wasserman. Scenografia: Doina Levintza. Cu: Afrodita Androne (Deținut), George Călin (Juan), Alice Caracostea (Maria), Ion Ionuț Ciocia (Tenorio), Marcelo Cobzariu (Pedro), Mircea Cojan (Deținut), Cristian Crețu (Ducele), Eugen Cristea (Hangiul, Guvernatorul), Bogdana Darie (Antonia), Andrei Duban (Sancho), Bogdan Dumitrescu (Cal), Adrian Dumitru (Bărbierul), Andrei Finți (Ducele), Marius Florea Vizante (Sancho), Mircea Gheorghiu (Paco), Ilinca Goia (Aldonza), Dragoș Ionescu ( Carrasco, Cavalerul, Fernando), Ioan Andrei Ionescu (Cal), Daniel Iordan (Jose), Vlad Ivanov (Dr. Carrasco, Cavalerul), Medeea Marinescu (Antonia), Mihaela Mitrache (Maria), Maia Morgenstern (Aldonza), Giliola Motoi (Fermina), Rodica Mureșan (Guvernanta), Grigore Nagacevschi (Deținut), Marin Negrea (Deținut), Virgil Ogășanu (Don Quijote), Orodel Olaru (Căpitanul Inchiziției), Mihai Panait (Cal), Mihai Perșa (Padre, Guvernatorul, Hangiul), George Sârbu (Deținut), Dimina Diminie (Elena), Cristian Simion (Gonzales), Cătălin Stanciu (Anselmo), Maria Teslaru (Guvernanta), Oana Vânătoru (Deținut), Victor Vurtejanu (Padre), Coca Zibilianu (Fata din han). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 09.01.2001.
Eleni, de Kostas Asimakopoulos. Scenografia: Diana Ioan. Cu: Marius Bodochi (Saverio), Damian Crâșmaru (Filippos), Răzvan Ionescu (Anastas), Adela Mărculescu (Euridice), Medeea Marinescu (Eleni), Alexandru Repan (Iannis), Dragoș Stemate (Tânărul). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 20.11.1999.
Dragoste în hala de pește, de Israel Horovitz. Scenografia: Dragoș Buhagiar și Irina Solomon. Cu: Viviana Alivizache (Florence Rizzo), Alexandru Bindea (Alfred „Porker” Martino), Simona Bondoc (Arlyne Flynn), Magdalena Cernat (Maureen Vega), Cezara Dafinescu (Marlena Vega), Bogdana Darie (Ruthie Flynn), Marius Florea Vizante (Alfred „Porker” Martino), Olga Delia Mateescu (Catherine Shimma), Raluca Petra (Josei Evanghelista), Mircea Rusu (Salvatore „Sally” Morella). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 10.03.1999.
Azilul de noapte, de Maxim Gorki. Scenograf decor: Virgil Luscov. Scenograf costume: Adriana Raicu Petre. Cu: Ion Albu (Prezență în azil), Mircea Albulescu (Satin), Matei Alexandru (Bubnov), Radu Beligan (Actorul), Mihai Bunea (Prezență la azil), Flrina Cercel (Vasilisa Karpovna), Mircea Cojan (Prezență în azil), Costel Constantin (Medvediev), Oana Constantinescu (Prezență în azil), Aristița Diamandi (Prezență în azil), Gheorghe Dinică (Luka), Adrian Drăgușin (Prezență în azil), Camelia Enache (Prezență în azil), Andrei Ionescu (Prezență în azil), Ileana Iordache (Anna), Ovidiu Iuliu Moldovan (Baronul), Victor Moldovan (Prezență în azil), Marin Moraru (Mihail Ivanov Kostîliov), Emil Mureșan (Prezență în azil), Bogdan Mușatescu (Krivoi Zob), Grigore Nagacevschi (Prezență în azil), Draga Olteanu Matei (Kvașnia), Ileana Olteanu (Alioșka), Tania Popa (Natașa), Rodica Popescu Bitănescu (Nastia), Simona Popescu (Prezență în azil), Colea Răutu (Tătarul), Mircea Rusu (Vaska Pepel), Simina Siminie (Prezență în azil), Radu Traian (Prezență în azil), Valentin Uritescu (Andrei Mitrici Kleșci). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 05.03.1998.
O batistă în Dunăre, de Dumitru Radu Popescu. Scenografia: Maria Miu. Cu: Leopoldina Bălănuță (Marta), Maria Buză (Smărăndința), Irina Codre (Sânziana), Tamara Crețulescu (Larisa), Mariana Mihuț (Cezara), Tania Popa (Sânziana), Rodica Popescu Bitănescu (Olga), Ileana Stana-Ionescu (Contessina). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 15.04.1997.
Stalin și Bufonul, de Gaston Salvatore. Scenografia: Daniel Răduță. Cu: Doru Ana (Stalin), Constantin Codrescu (Itzik Sager), Iulia Gavril (Ordonanța). Teatrul Evreiesc de Stat, București, 10.11.1996.
Loib Deim Tipsej (Elogiul nebuniei), de Dumitru Solomon. Scenografia: Ștefania Cenean. Cu: Nicolae Călugărița (Pictorul), Cornel Ciupercescu (Ulrich), Iulia Gavril (Helga, Prostia), Corado Negreanu (Erasmus), Rudy Rosenfeld (Froben), Marian Stan (Ucenicul), Luana Stoica (Pacea, Iohana). Teatrul Evreiesc de Stat, București, 15.12.1992.
Cabinierul, de Ronald Harwood. Scenograf decor: Vasile Rotaru. Scenograf costume: Ileana Oroveanu. Cu: Mircea Albulescu (Sir), Simona Bondoc (Madge), Ioana Bulcă (Înălțimea sa), Florina Cercel (Înălțimea sa), Gheorghe Cozorici (Sir), Liviu Crăciun (Domnul Oxenby), Damian Crîșmaru (Norman), Mihai Fotino (Norman), Matei Gheorghiu (Kent), Alexandru Hasnaș (Thornton), Andrei Ionescu (Kent), Iuliana Moise (Irene), Victor Moldovan (Thornton), George Sîrbu (Gentilomul), Ileana Stana-Ionescu (Madge). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 29.05.1991.
D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale. Scenograf decor: Eva Szantai. Scenograf costume: Andra Bădulescu. Cu: Erika Băieșu (Didina Mazu), Ștefan Bănică jr. (Nae Girimea), Lamia Beligan (Didina Mazu), Alexandru Bindea (Pampon), Adrian Ciobanu (Crăcănel), Ruxandra Enescu (Mița Baston), Oana Ioachim (Mița Baston), Liviu Pancu (Catindatul), George Petcu (Ipistatul), Dan Profiroiu (Catindatul), Adrian Vîlcu (Iordache), Bodgan Vodă (Chelnerul, Un lăutar). Academia de Teatru și Film (ATF), București, 05.05.1990.
Cadrilul (Bună seara domnule Wilde), de Eugen Mirea. Scenografia: Diana Cupșa. Cu: Erika Băieșu (Miss Prism), Ștefan Bănică jr. (Algernon Montcrieff), Lamia Beligan (Gwendolean Fairfax), Adrian Ciobanu ( Chasuble), Ruxandra Enescu (Lady Bracknell), Oana Ioachim (Cecily Cardew), Dan Profiroiu (John Wothing), Ștefan Velmiciuc (Oscar Wilde), Adrian Vîlcu (Lane, Merriman). Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, 15.12.1989.
Vassa Jeleznova, de Maxim Gorki. Scenografia: Dan Jitianu. Cu: Mircea Albulescu (Serghei Jeleznov), Florina Cercel (Vassa Jeleznova), Magdalena Cernat (Ludmila), Adrian Ciobanu (Evghenie), George Constantin (Prohor Hrapov), Gheorghe Cozorici (Serghei Jeleznov), Tamara Crețulescu (Natalia), Gheorghe Cristescu (Melnicov), Ruxandra Enescu (Liza), Vasile Filipescu (Piaterchin), Alexandru Hasnaș (Crotchin), Oana Ioachim (Polia), Andrei Ionescu (Crotchin), Ion Marinescu (Serghei Jeleznov), Olga Delia Mateescu (Rasel), Rodica Mureșan (Ana), Dan Puric (Piaterchin). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 28.12.1988.
Opera de trei parale, de Bertolt Brecht. Scenografia: Diana Cupșa. Cu: George Alexandru (Brown), Dan Aștilean (Peachum), Doru Bandol (Mathias, Un cîntăreț ambulant), Cecilia Bârbora (Wixen), Mihai Bica (Jimmy), Sandu Bindea (Walter), Ruxandra Bucescu (Lucy), Aurelian Burtea (Un cerșetor, Un polițist), Florin Busuioc (Primul polițist), Radu Bogdan Ghelu (Jacob), Ilie Gîlea (Un cerșetor), Carmen Ionescu (Polly), Ștefan Lenkisch jr. (Filch), Viorel Păunescu (Pastorul Kim Ball, Un cerșetor), Raluca Penu (Betty), Mariana Petre (O cocotă bătrînă), Emilia Popescu (Dolly), Mircea Rusu (Macheath, Mackie Sis), Cornel Scripcaru (Smith), Cerasela Stan (Celia Peachum), Oana Ștefănescu (Jenny Spelunca). Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, 18.02.1986.
Olelie; Vînătorii. Olelie, de Fănuș Neagu. Scenografia: Tudor Ghimeș. Cu: George Alexandru (Onică), Elena Bog (Nadoleanca), George Constantin (Capalău), Horațiu Mălăele (Babalete), Oana Ștefănescu (Vica), Ștefan Velniciuc (Bis). Vînătorii, de Ion Băieșu. Scenografia: Tudor Ghimeș. Cu: George Constantin (Vînător), Horațiu Mălăele (Vînător), Oana Ștefănescu (Fata). Teatrul C.I. Nottara, București, 30.01.1985.
Pachetul cu acțiuni, de Mircea Ștefănescu. Scenografia: Ion Popescu Udriște. Cu: Constantin Băltărețu (Georges Onica Vlasca), Violeta Berbiuc (Subreta), Șerban Celea (Fluturica Bombas), Iarina Demian (Nuti Teleorman), Dorina Done (Matilda Girbu), Ion Lucian (Georges Onica Vlasca), Mihai Pălădescu (Ușierul), Gabriela Popescu (Leni Velescu), Stela Popescu (Greta Girbu), Consuela Roșu (Dactilografa), Dem Savu (Ionescu Musca), Mircea Șeptilici (Flamingo), Gheorghe Șimonca (Slaniceanu), Silviu Stănculescu (Flamingo), Julieta Strîmbeanu (Matilda Girbu), Ștefan Tapalagă (Grigoriu), Liliana Țicău (Muti Onica Vlasca), Cornel Vulpe (Iacovache Teleorman). Teatrul de Comedie, București, 21.03.1984.
Ale vieții valuri, de Tudor Mușatescu. Scenografia: Marie-Jeanne Lecca. Cu: Ion Abrudan, Nicolae Barosan, Radu Beligan, Corina Chiriac, Simona Constantinescu, Octavian Cotescu, Tiberiu Covaci, Mihai Fotino, Eugen Harizomenov, Ion Mâinea, Ion Martin, Marin Moraru, Mariana Neagu, Cristina Șchiopu, Nicolae Toma, Eugen Țugulea. Teatrul de Stat, Oradea, 28.03.1983.
Titanic vals, de Tudor Mușatescu. Scenografia Camelia Micu. Cu: Ion Abrudan (Dinu), Valentin Avrigeanu (Vecinul), Nicolae Barosan (Traian), Tiberiu Covaci (Gigi Stamatescu), Eugen Harizomenov (Nercea), Ion Laurian (Fotograful), Florența Mantea (Servitoarea), Anca Miere Chirilă (Chiriachița), Mariana Neagu (Miza), Emil Sauciuc (Decebal), Cristina Șchiopu (Gena), Marcel Segărceanu (Procopiu), Alla Tăutu (Dacia), Nicolae Toma (Spirache Necșulescu), Mariana Vasile (Doica). Teatrul de Stat, Oradea, 10.03.1983.
Ifigenia, de Mircea Eliade. Scenografia: Mihai Tofan. Cu: Mircea Albulescu (Agamemnon), Igor Bardu (Luptătorul din Phokida), Cătălin Ciornei (Un luptător tînăr), Liviu Crăciun (Patrocle), Damian Crâșmaru (Ulise), Constantin Diamandi (Un șef), Constantin Dinulescu (Chalkas), Tania Filip (Ifigenia), Valeria Gagealov (Clitemnestra), Alexandru Hasnas (Comandantul), Dan Ivănescu (Luptătorul din Argos), Ion Marinescu (Menelau), Ovidiu Moldovan (Luptătorul din Beotia), Victor Moldovan (Kilix), Silvia Năstase (Crysis), Marin Negrea (Căpitanul), Gabriel Oseciuc (Luptătorul tînăr), Adrian Pintea (Achile), Anatol Spînu (Luptătorul sărac), Bogdan Stanoevici (Ucenicul). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 30.12.1981.
Gustul mierii, de Delaney Shelagh. Scenografia: Elena Sanchez. Cu: Iulia Boroș (Helen), Ana Ciontea (Jo), Tudor George (Geof), Odalis Guillermo Perez (Boy), Marian Râlea (Peter). Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, 26.11.1981.
Iertarea, de Ion Băieșu. Scenografia: Diana Cupșa Popescu. Cu: Iulia Boroș (Anișoara), Ana Ciontea (Anișoara), Cătălin Ciornei (George), Tudor Gheorghe (Doctorul), Corneliu Jipa (Cornel), Mirela Nicolau (Lia), Adriana Marina Popovici (Femeia). Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, 29.10.1981.
Turnul de fildeș, de Victor Rozov. Scenografia: Ion Popescu Udriște. Cu: Florin Anton (Prov), Margareta Avram (Koromislova), Violeta Berbiuc (Sonia), Claudiu Bleonț (Prov), Dumitru Chesa (Zolotariov), Iarina Demian (Iskra), Dorina Done (Vera), Vladimir Găitan (Iasiunin), Ion Lucian (Sudakov), Virginia Mirea (Zoia), Oana Pellea (Zoia), Valentin Plătăreanu (Iasiunin, Zirelli), Adina Popescu (Koromislova), Stela Popescu (Valentina), Consuela Roșu (Iulia), Dumitru Rucăreanu (Iasiunin, Zirelli), Dem Savu (Zolotariov), Julieta Strîmbeanu (Vera), Liliana Țăcău (Natalia), Dan Tufaru (Zirelli). Teatrul de Comedie, București, 02.04.1981.
Snoave cu măști, de Ion Lucian. Scenografia: Irina Borovski. Cu: Mișu Andriescu (Sveik, Călugărul, Cîrciumarul, Țăranul), Aura Andrițoiu (Țăranca), Daniela Anencov (Ilenuța), Ion Gheorghe Arcudeanu (Păcală), Horea Benea (Nastratin, Pețitor, Boier, Al doilea țăran), Paula Frunzetti (Ursitoarea, Țiganca, A treia țărancă), Alexandrina Halic (Copilul, A patra țărancă), Gabriel Iencek (Scapin, Al doilea jandarm, A Treia căpetenie, Capra, Al treilea țăran), Ion Lucian (Șeful trupei de actori, Jandarmul, Cucoana, A cincea căpetenie, Moartea), Sibylla Oarcea (A doua ursitoare, Socăcița, A cincea țărancă), Boris Petroff (Bufonul, Toader, Jandarm, Țigan, Prima căpetenie), Genoveva Preda (A treia ursitoare, A șasea țărancă), Victor Radovici (Mateiaș, Tata, Al treilea jandarm, Logofăt, Al patrulea țăran), Nicu Simon (Arlechino, Urător, Al patrulea Jandarm, Al cincilea țăran), Nicolae Spudercă (Zapciul, Al șaselea țăran), Romeo Stavăr (Tîlharul, Al cincilea jandarm, A patra căpetenie, Stegar, Al șaptelea țăran), Răzvan Ștefănescu (Till, Al șaselea jandarm, A doua căpetenie, Al optulea țăran), Andra Teodorescu Ion (A doua țărancă), Marius Toma (Al șaptelea jandarm, Al doilea țăran), Anca Zamfirescu (Mama, A doua țigancă, A șaptea țărancă). Teatrul Ion Creangă, București, 28.03.1981.
Hagi Tudose, de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Scenograf decor: Constantin Piliuță. Scenograf costume: Diana Ioan Popov. Cu: Grigore Nicolae Bălănescu (Gusi), Igor Bardu (Un cîrciumar), Mircea Cojan (Al doilea epitrop), Constantin Diamandi (Întîiul epitrop), Gabriela Farcaș (O țigăncușă), Tania Filip (Leana), Alexandru Georgescu (Jenică Păunescu), Ion Henter (Popa Roșca), Șerban Iamandi (Matache Profirel), Radu Ițcuș (Culai), Grogore Nagacevschi (Un cerșetor), Marin Negrea (Un pastramagiu), Draga Olteanu Matei (Gherghina Profirel), Rodica Popescu Bitănescu (Fifica Profirel), Constantin Rauțchi (Hagi Tudose), Elena Sereda (Ghioala), Gheorghe Sîrbu (Un bragagiu). Teatrul Național I. L. Caragiale, București, 01.10.1980.
Idolul și Ion Anapoda, de George Mihail Zamfirescu. Scenografia: Mihai Tofan. Cu: Coca Andronescu (Frosa), Paul George Avram (Valter), Mihai Fotino (Ion), Alexandru Hasnaș (Aristotel), Emil Liptac (Aristotel), Adela Mărculescu (Mioara), Ion Marinescu (Aristotel), Ileana Stana-Ionescu (Stăvăroaia), Bogdan Stanoevici (Ion Daniel). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 31.03.1980.
Însemnările unui necunoscut, de Feodor Mihailovici Dostoievski. Scenograf decor: Dan Jitianu. Scenografă costume: Daniela Codarcea. Cu: Matei Alexandru (Egor Ilici Rostanev), Mitzura Arghezi (Praskovia Ilinisna), Lamia Beligan (Sașa), Simona Bondoc (Generăleasa), George Calboreanu Junior (Ivan Ivanici Mizincikov), Constantin Diamandi (Gavrilă), Cella Dima (Amifsa P.Obnoskina), Constantin Dinulescu (Egraf Larionici), Radu Gheorghe (Pavel S.Obnoskin), Grigore Gonța (Foma Fomici Opiskin), Valentina Ionescu (O boieroaică scăpătată), Ileana Iordache (O călugăriță), Catița Ispas (Tatiana Ivanovna), Ovidiu Moldovan (Falalei), Adrian Munteanu (Iliușa), Bogdan Mușatescu (Ivan Ivanici Mizincikov), Ariana Olteanu (O doamnă în vîrstă), Gabriel Osenciuc (Serghei Alexandrovici), Emanoil Petruț (Evgraf Larionici), Adrian Pintea (Serghei Alexandrovici), Didona Popescu (Ana Nilovna Prepelitina), Constantin Rauțchi (Gavrila), Ilinca Tomoroveanu (Nastenka). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 06.02.1979.
Audiență la consul, de Ion Brad. Scenograf decor Constantin Russu. Scenograf costume: Lidian Radian Ipser. Cu: Mircea Anghelescu (Ambasadorul), Elena Bog (Soția primarului), Alexandru Ciprian (Al doilea vice), Viorel Comănici (Consulul), Ioana Crăciunescu (Doina), Catrinel Paraschivescu (Femeia disperată), George Păunescu (Vicepreședintele bănuit), Ion Porsilă (Șoferul Olteanu), Ștefan Radof (Primarul), Ștefan Sileanu (Soțul internațional), Cristina Tacoi (Secretara), Lucian Vasile (Directorul localului), Camelia Zorlescu (Soția celuilalt). Teatrul C. I. Nottara, București, 28.10.1977.
Cîștigătorul trebuie ajutat, de Iosif Naghiu. Scenograf decor: Paul Bortnovschi. Scenograf costume: Gabriela Nazarie. Cu: Cristian Babeș (Poștașul), Mihai Fotino (Onisie), Valeria Gagealov (Clara), Radu Gheorghe (Andrei), Eugenia Maci (Vali), Ion Marinescu (Petrescu), Ovidiu Moldovan (Luptătorul), Anatol Spînu (Bora), Gheorghe Visu (Geo). Teatrul Național I.L.Caragiale, București, 12.10.1977.
Destine, de Regine Weicker. Scenograf decor: Elena Pătrășcanu Veakis. Scenograf costume: Gabriela Nazarie. Cu: George Paul Avram (Eberhard), Constantin Dinulescu (Reiner), Marian Hudac (Bremer), Ileana Iordache (Birgit), Eugenia Maci (Ute), Mihai Mălaimare (Bernd), Irina Răchițeanu-Șirianu (Marta), Elena Sereda (Doamna Schuster), Raluca Zamfirescu (Anita). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 02.12.1976.
Nevestele vesele din Windsor, de William Shakespeare. Scenograf decor: Dan Nemțeanu. Scenograf costume: Lidia Radian Ipser. Cu: Cornel Constantiniu (Fenton), Florin Crăciunescu (Nym), Stelian Cremenciuc (Hangiul), Sanda Maria Dandu (Doamna Page), Cristina Deleanu (Doamna Ford), Cezar Dinu (Page), Mihai Dobre (Slender), Ion Dondos (Mireasa), Mihaela Dumbravă (Doamna Quickle), Dumitru Dunea (Caius), Cornel Gîrbea (Shalow), Alexandru Giugaru (Falstaff), Marieta Luca (Doamna Ford), Domnița Mărculescu (Doamna Page), Ion Niciu (Pistol), Boris Olinescu (Ford), Traian Parus (Simple), Adina Popescu (Anne Page), Sorin Postelnicu (Bardolph), Constantin Rășchitor (Evans), Aurel Tunsoiu (Rugby). Teatrul Tudor Vianu, Giurgiu, 17.05.1976.
Comoara din deal, de Corneliu Marcu. Scenograf decor Mihai Tofan. Scenograf costume: Gabriela Nazarie. Cu: Matei Alexandru (Primul secretar), Marcel Anghelescu (Ilie Iancu), Nicolae Grigore Bălănescu (Panaiotu), Cosma Brașoveanu (Ministrul), Gheorghe Cristescu (Minu Iancu), Constantin Diplan (Nistor), Ion Henter (Baltazar), Eugenia Maci (Adriana Retevoescu), Victor Moldovan (Doctorul Boborodea), Iulian Necșulescu (Ministrul), Mihai Niculescu (Inginerul), Draga Olteanu Matei (Eliza Dinoiu), Amza Pellea (Petre Dinoiu), Constantin Stănescu (Goata), Răzvan Ștefănescu (Gelu Piticaru). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 09.04.1975.
Poveștile de aur, de Alecu Popovici. Scenografia: Elena Munteanu Simirad. Cu: Mișu Andriescu (Împăratul), Aura Adrițoiu (Morărița), Daniela Anencov (Ileana), Dumitriu Anghel (Ba nu), Gheorghe Angheluță (Ba da), Ion Gheorghe Arcudeanu (Păcală), Mugur Arvunescu (Făt Frumos), Horea Benea (Ochilă), Ion Bortea (Păpușarul), Șerban Cantacuzino (Făt Frumos), Mihai Constantinescu (Pomul, Bătrînul), Geo Dimitriu (Chimir), Paula Frunzetti (Mătușa, Drăcușor), Alexandrina Halic (Steluța, Drăcușor), Tudor Heica (Dănilă), Cicerone Ionescu (Bute), Valeriu Lefescu (Pepelea), Florina Luican (Domnița Alba), Enache Manea (Pepelea), Mircea Mușatescu (Tîndală, Stere), Lucian Muscurel (Cercel, Prîslea), Sibylla Oarcea (Boieroaica), Ion Petratu (Bute), Boris Petroff (Vasilache), Sorin Postelnicu (Crainicul), Genoveva Preda (Marioara), Victor Radovici (Paloș), Marius Rolea (Dănilă), Nicu Simion (Harap Alb), Nicolae Spudercă (Morarul), Romeo Stavăr (Cavalerul negru), Mircea Stroe (Chimir), Andra Teodorescu Ion (Ileana), Gheorghe Tomescu (Tîndală), Gheorghe Vrînceanu (Nicoară), Anca Zamfirescu (Drăcușor). Teatrul Ion Creangă, București, 18.03.1975.
Snoave cu măști, de Ion Lucian și Virgil Puicea. Scenografia: Irina Borovski. Cu: Maria Babeș Roth (Mama, O țărancă; O slujnică), Cornel Ciupercescu (Clovnul, Tîlharul, Un țăran), Emilia Dobrin Besoiu (Ilenuța), Constantin Drăgănescu (Păcală), Marius Ionescu (Arlechino, Moșul, Vătaful, A patra căpetenie, Un jandarm), Ion Lucian (Șeful trupei, Zapciul, Jandarmul, Cucoana, Cîrciumarul, Bogatul, Căpetenia, Moartea), Alexandru Pandele (Sweik, Călugărul, Servitorul, A treia căpetenie, Un țăran), Adriana Popovici (Tillbuchoglindă, O țărancă, O slujnică), Eftimie Popovici (Nastratin, Moș Toader, A doua căpetenie, Un jandarm), Victor Radovici (Mateiaș Gîscarul, Tatăl, Logofătul, Un jandarm), Liana Riza Dan (A doua ursitoare, O țărancă), Maria Rotaru ( A treia ursitoare, O țărancă), Eusebiu Ștefănescu (Scapin, Boierul, Căpetenia, Un țăran, Un jandarm), Lucia Ștefănescu (Copilul, O țărancă), Vera Varzopov (Ursitoarea). Teatrul Municipal, Ploiești, 05.12.1974.
Năpasta; Conu Leonida față cu reacțiunea, de I.L. Caragiale. Scenografia: Florica Mălureanu. Cu: Mitzura Arghezi (Safta), Costel Constantin (Dragomir), Alexandru Georgescu (Al doilea țăran), Andrei Ionescu (Primul țăran), Radu Ițcuș (Gheorghe), Florin Piersic (Ion), Silvia Popovici (Anca), Dem Rădulescu (Leonida), Raluca Zamfirescu (Efimița). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 30.04.1974.
Volpone, de Ben Jonson. Scenograf decor: Dan Jitianu. Scenograf costume Dimitrie Sbierea. Cu: Constantin Băltărețu (Castrone), Mihaela Buta (Celia), Theo Cojocaru (Turistul), Costel Constantinescu (Grefierul), Gheorghe Crîșmaru (Al 4-lea judecător), Iarina Demian (Lady Politick), Aurel Giurumia (Corvino), Ion Lucian (Mosca), George Mihăiță (Nano), Mihai Pălădescu (Corbaccio), Anca Pandrea (Celia), Stela Popescu (Lady Politick), Eugen Racoți (Al 3-lea judecător), Cosuela Roșu (Camerista), Mircea Șeptilici (Volpone), Gheorghe Șimonca (Bonario), Candid Stoica (Primul judecător), Florin Tănase (Turistul), Ștefan Tapalagă (Sir Politick), Nicolae Turcu (Grefierul), Constantin Vintilă (Al 2-lea judecător), Cornel Vulpe (Volpone). Teatrul de Comedie, București, 04.04.1974.
A doua față a medaliei, de Ion Dezideriu Sîrbu. Scenograf decor: Mihai Tofan. Scenograf costume: Gabriela Nazarie. Cu: Nicolae Grigore Bălănescu (Gherasim), Costel Constantin (Radu Cluceru), Tamara Crețulescu (Fana), Victoria Mierlescu (Doamna Cluceru), Victor Moldovan (Ioanovici), Mihai Niculescu (Andrei Oancea), Rodica Popescu Bitănescu (Magda Filip), Valeria Seciu (Fany), Ileana Stana-Ionescu (Lily Sinescu), Raluca Zamfirescu (Clarissa). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 20.01.1973.
Preșul, de Ion Băieșu. Scenografia: Sanda Mușatescu. Cu: Constantin Băltărețu (Gigel), Mihaela Buta (Ana), Șerban Celea (Fotograful), Theo Cojocaru (Locatarul), Costel Constantinescu (Popescu), Gheorghe Crîșmaru (Gigu), Iarina Demian (Gica), Vladimir Găitan (George), Sorin Gheorghiu (George, Gigel), Aurel Giurumia (Pamfil), Aurora Leonte (Ana), Anca Pandrea (Ana, Gica), Maria Ploae (Ana), Adina Popescu (Getuța), Gabriela Popescu (Gica), Stela Popescu (Filofteia), Consuela Roșu (Femeia), Dem Savu (Pamfil), Mircea Șeptilici (Avocatul), Gheorghe Șimonca (Italianul), Ștefan Tapalagă (Gicu), Vasilica Tastaman (Getuța), Sanda Toma (Getuța), Daniel Tomescu (George), Constantin Vintilă (Locatarul), Cornel Vulpe (Fotograful, Avocatul). Teatrul de Comedie, București, 01.10.1972.
Simfonie pentru destinul meu, de Nelu Ionescu. Scenografia: Ștefan Hablinschi. Cu: Mircea Albulescu (Dincă), Ileana Dunăreanu (Ziarista), Jean Lorin Florescu (Mișu), Vasile Gheorghiu (Teodorescu), Monica Ghiuță (Gabriela), Jana Gorea (Vecina), Tatiana Iekel (Diriginta), Gion Ionescu (Pintea), Alexandru Lungu (Popescu), Ion Manta (Matei Panaitescu), N. Neamțu-Ottonel (Bătrînul), Vasile Nițulescu (Anghel), Dan Nuțu (Vasile), Tudorel Popa (Medicul). Teatrul Mic, București, 07.05.1972.
Antigona, de Sofocle. Scenografia: Adriana Leonescu. Cu: Leopoldina Bălănuță (Antigona), Andrei Codarcea (Cor), Constantin Codrescu (Tiresias), Ion Cosma (Primul sclav), Constantin Dinescu (Cor), Arcadie Donos (Cor), Jean Lorin Florescu (Cor), Vasile Gheorghiu (Paznicul), Monica Ghiuță (Ismena), Nicolae Ifrim (Cor), Gion Ionescu (Creon), Alexandru Lungu (Cor), Ion Marinescu (Cor), Constantin Motreanu (Cor), Vasile Nițulescu (Al doilea sclav), Nicolae Pomoje (Hemon), Stamate Popescu (Cor), Olga Tudorache (Euridice). Teatrul Mic, București, 26.11.1971.
Cînticele comice, Trei crai de la răsărit. Cînticele comice de Vasile Alecsandri. Scenografia: Traian Nițescu. Cu: Paul Chiribuță (Gura Gască), Theo Cohocaru (Clevetici), Luminița Gheorghiu (Mama Anghelușa), Eugen Mazilu (Paraponistul), Marinela Popescu (Kera Nastasia). Trei crai de la răsărit, de Bogdan Petriceicu Hașdeu. Scenografia: Traian Nițescu. Cu: Paul Chiribuță (Jorj), Theo Cojocaru (Numa Consulae), Luminița Gheorghiu (Trandafira), Eugen Mazilu (Petrică), Radu Panmarenco (Hagi Pană), Ioana Pavelescu (Marița), Marinela Popescu (Marița). Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, 10.10.1971
Snoave cu măști, de Ion Lucian, Virgil Puicea. Scenografia: Elena Munteanu Simirad. Cu: Mișu Andriescu (Scapin, Servitorul, Al doilea țăran, Al treilea tîlhar), Aura Andrițoiu (A șasea țărancă), Daniela Anencov (Ilenuța), Ion Gheorghe Arcudeanu (Păcală), Luluca Bălălău (Till, A treia țărancă, Băiatul, Jandarmul), Gheorghe Gîmă (Sweik, Călugărul, Pețitorul, Al patrulea țăran, Al patrulea tîlhar), Ion Lucian (Șeful trupei, Zapciul, Jandarmul, Cucoana, Cîrciumarul, Bogatul, Al cincilea tîlhar, Moartea), Grigore Pogonat (Nastratin, Hoțul, Al cincilea țăran, Al doilea tîlhar), Genoveva Preda (A treia ursitoare, A doua țărancă), Victor Radovici (Mateiaș, Tata, Logofătul, Jandarmul, Al treilea țăran), Monica Roman (A doua mamă, A șaptea țărancă), Jeanine Stavrache (Bufonul, A doua ursitoare, A patra țărancă, Jandarm), Gheorghe Vrînceanu (Arlechino, Moșul, Tudor, Vătaful, Țăranul, Tîlharul), Anca Zamfirescu (Ilenuța, Mama, A cincea țărancă). Teatrul Ion Creangă, București, 10.10.1971.
Timp și adevăr, de Eugenia Busuioceanu. Scenograf decor: Ștefan Hablinschi. Scenograf costume: Gabriela Nazarie. Cu: Ion Ciprian (Neacșu), Constantin Codrescu (Constantin Dimitriu), Mihai Dogaru (Mihai Rotaru), Vasile Gheorghiu (Victor Dumbravă), Tatiana Iekel (Anca Cernat), Nicolae Ifrim (Intendentul), Ion Marinescu (Laurențiu Sturzu), Maria Muntean (Maria), Madga Popovici (Rodica). Teatrul Mic, București, 29.04.1971.
Ape și oglinzi de Paul Everac. Scenografia: Ștefan Hablinschi. Cu: Ion Ciprian (Soldatul Mihai), Andrei Codarcea (Locotenentul Victor), Constantin Dinescu (Șoferul), Vasile Gheorghiu (Timotei), Victoria Gheorghiu (Sora Casandra), Tatiana Iekel (Mătușa Elisabeta), Nicolae Ifrim (Soldatul Petre), N. Neamțu-Ottonel (Bătrînul Iacob), Nicolae Pomojde (Poetul Alexandru), Stamate Popescu (Poetul Alexandru), Magda Popovici (Frumoasa Roza). Teatrul Mic București, 07.04.1971.
Fata care a făcut o minune, de William Gibson. Scenografia: Adriana Leonescu. Cu: Anișoara Achim (Martha), Leopoldina Bălănuță (Annie Sullivan), Ion Cosma (Anagnos), Constantin Dinescu (Medicul), Gabriel Dumitru (Percy), Dalila Gall (Helen Keller), Victoria Gheorghiu (Mătușa Ev), Monica Ghiuță (Annie Sullivan), Jana Gorea (Viney), Gion Ionescu (Căpitanul Keller), Dan Nuțu (James Keller), Elena Pop (Viney), Maria Potra (Mătușa Ev), Olga Tudorache (Kate Keller). Teatrul Mic, București, 24.12.1970.
Camera de alături, de Paul Everac. Scenograf decor: Elena Pătrășcanu Veakis. Scenograf costume: Gabriela Nazarie. Cu: Florence Dima (Fata din casă), Constantin Dinulescu (Veniamin Flaviu), Valeria Gagealov (Sonia Cristian), Valentina Ionescu (Alina Ranetti Bondoc), Ion Lucian (Marcel Bondoc), Ion Marinescu (Pavel Cristian), Valeria Seciu (Mira Bondoc), Ileana Stana-Ionescu (Reta Stoleru),Traian Stănescu (Teofil Hotaranu). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 25.04.1970.
Primarul lunii și iubita sa, de Alexandru Mirodan. Scenografia: Ștefan Hablinschi. Cu: Constantin Codrescu (Primarul lunii), George Constantin (Primarul lunii), Ileana Dunăreanu (A treia Alină), Jean Lorin Florescu (Pluș), Dumitru Furdui (Chpick, Al doilea astronaut), Monica Ghiuță (Prima Alină), Ilie Iliescu (Un lunatec), Florina Luican (A treia Alină), Virgil Marsellos (Un lunatec), Mimi Munteanu (O lunatecă), Elena Pop (O lunatecă), Victor Rebengiuc (Bob, Primul astronaut), Doina Șerban (A doua Alină), Florin Vasiliu (Pluș). Teatrul Mic, București, 24.01.1970.
De viață, de dragoste, de moarte. Scenografia Adriana Leonescu. Cu: Irina Răchițeanu-Șirianu. Teatrul Mic, București, 15.09.1969.
Poveste neterminată, de Alecu Popovici. Scenografia: Ștefan Hablinschi. Cu: Mișu Andriescu (Gogo), Daniela Anencov (Femeia șarpe), Gheorghe Angheluță (Pompierul), Mihai Butnaru (Al doilea clovn), Felix Caroly (Tigrul tînăr), Geo Dimitriu (Clovn), Gheorghe Gîmă (Un doi trei), Alexandrina Halic (Radu), Ilie Ion (Leul bătrîn), Cicerone Ionescu (Tata, Pompierul), Ion Lucian (Bunicul), Mircea Mușatescu (Calciu), Ion Petratu (Omul zebră), Grigore Pogonat (Urson), Genoveva Preda (Moț), Victor Radovici (Urson), Nicu Simion (Tigrul tînăr), Nicolae Spudercă (Tata), Jeanine Stavrache (Fata panteră), Gabriela Vlad (Alex). Teatrul Ion Creangă, București, 03.04.1969.
Iertarea, de Ion Băieșu. Scenografia: Adriana Leonescu. Cu: Leopoldina Bălănuță (Lia), Constantin Dinescu (Doctorul), Mihai Dogaru (Cornel), Dumitru Furdui (George), Elena Popa (Anișoara), Eugenia Popovici (Femeia). Teatrul Mic, București, 14.02.1969.
Enigma Otiliei, de George Călinescu. Scenografia: Adriana Leonescu. Cu: Mitzura Arghezi (Aurica), Geo Barton (Pascalopol), Nicolae Brancomir (Generalul), Cristina Bugeanu (Olimpia), Ioana Bulcă (Georgeta), Ion Finteșteanu (Costache), Alexandru Giugaru (Simion), Ion Henter (Iorgu), Didona Popescu (Georgeta), Gheorghe Popovici Poenaru (Titi), Eugenia Popovici (Marina), Dem Rădulescu (Stănică), Valeria Seciu (Otilia), Traian Stănescu (Felix), Maria Voluntaru (Aglaia), Raluca Zamfirescu (Aurica). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 19.12.1968.
Ziariștii, de Alexandru Mirodan. Scenografia: Mihai Mădescu. Cu: Ion Bog (Cerchez), Corneliu Dan Borcia (Pietrosu), Elena Caragiu (Dorina), Constantin Cojocaru (Tipograful spirt, Viișoru),Theodor Danetti (Tomovici), Mihai Dobre (Pamfil), Ion Fiscuteanu (Leu), Carmen Galin (Marcela), Alexandru Lazăr (Gurău), Florin Măcelaru (Brînduș), Cornel Nicoară (Toth), Laurențiu Niculau (Un corector), Magda Pavlidis (Sevasta), Boris Petroff (Tipograful bătrîn), Mitică Popescu (Mișu), Radu Voicescu (Romeo). Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 16.04.1968.
Vrăjitorul din Oz, de Eduard Covali. Scenografia: Vladimir Popov. Cu: Ion Bog (Leul cel laș), Elena Caragiu (Dorothea), Constantin Cojocaru (Omul de tinichea), Mihai Dobre (Altinez, Copac luptător, Majordomul), Carmen Galin (Vrăjitoarea cea bună, Vrăjitoarea cea rea), ALexandru Lazăr (Altinez, Copac luptător, Paznicul), Florin Măcelaru (Altinez, Copac luptător, Majordomul), Boris Petroff (Altinez, Copac luptător, Piticul de porțelan, Vrăjitorul din Oz), Mitică Popescu (Sperietoarea). Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 22.02.1968.
Inamicii, de Dumitru Solomon. Scenografia Mihai Mădescu. Cu: Ion Bog (Soldatul înalt), Boris Petroff (Soldatul scund). Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 01.02.1968.
Război și pace, de Staffan Ross. Scenografia: Ion Cojar. Cu: Constantin Cojocaru (Brave), Mihai Dobre (Wail), Carmen Galin (Kao Ty). Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 01.02.1968.
Amintirea a două dimineți de luni, de Arthur Miller. Scenografia: Ștefan Hablinschi. Cu: Boris Ciornei (Gus), Ion Ciprian (Jerry), Ștefan Ciubotărașu (Gus), Andrei Codarcea (Mecanicul), Constantin Codrescu (Kenneth), Ion Cosma (Raymond), Arcadie Donos (Mecanicul), Jean Lorin Florescu (Frank), Dumitru Furdui (Bert), Dincu Ianculescu (Domnul Eagle), Emilia Manta (Agnes), Ion Marinescu (Lary), Virgil Marsellos (William), N. Neamțu-Ottonel (Jim), Vasile Nițulescu (Tom), Doina Șerban (Patricia). Teatrul Mic, București, 15.12.1967.
Luceafărul, de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Scenograf decor: George Ștefănescu. Scenograf costume: Sanda Mușatescu. Cu: Mathilda Bărbulescu (Nastasia), Ion Besoiu (Corbea), Ștefan Ciubotărașu (Mogîrdici), Lucia Mara Dabija (Genunea), Dan Damian (Sandomir), Dorin Dron (Trotușan), Dinu Dumitrescu (Petru Rareș), Petre Gheorghiu (Petru Rareș), George Mărutză (Șmil), Ica Matache (Oana), Mihai Mereuță (Mogîrdici), Gina Petrini (Elena Doamna), Jean Reder (Baloș), Nae Ștefănescu (Mihu), Petrică Vasilescu (Hirea). Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 13.05.1967.
Hanul de la răscruce, de Horia Lovinescu. Scenografia: Adriana Leonescu. Cu: Boris Ciornei (Călugărul), Andrei Codarcea (Muncitorul), Constantin Dinescu (Bătrînul), Gion Ionescu (Profesorul), Alexandru Lungu (Hangiul), Hristu Nicolaide (Agentul comercial), Irina Petrescu (Logodnica), Nicolae Pomojde (Logodnicul), Florin Scărlătescu (Magnatul), Doina Șerban (Logodnica), Olga Tudorache (Femeia), Doina Tuțescu (Actrița). Teatrul Mic, București, 05.02.1967.
Afară-i vopsit gardu înăuntru-i leopardu, de Alecu Popovici. Scenograf decor: Ștefan Hablinschi. Scenograf costume: Mioara Buescu. Cu: Elena Bartok (Marioara, Vînzătoarea de gogoși), Ion Bog (Măseluța, Tona), Olga Bucătaru (Balerina, Maimuțica Zoe, Vînzătoarea de gogoși), Constantin Cojocaru (Arbitrul, Copil rău, Managerul, Păpușar), Radu Cornea (Îmblînzitorul), Theodor Danetti (Măseluța), Mihai Dobre (Copil rău, Elefantul, Măgarul ciuș), Dona Fiscuteanu (Moț), Ion Fiscuteanu (Boxerul slab, Cîinele, Goguță), Carmen Galin (Balerina călăreață), Alexandru Lazăr (Copil rău, Tatăl, Vînzătorul de baloane), Sorin Lepa (Tona), Florin Măcelaru (Radu), Cornel Nicoară (Leul, Managerul, Păpușarul, Pilotul, Vasilache), Traian Pârlog (Cîinele, Copil rău, Elefantul, Măgarul Ciuș), Boris Petroff (Septembrie), Mitică Popescu (Arbitrul, Ursarul), Adriana Popovici (Marioara, Păpușăreasa),Lucia Ștefănescu (Maimuțica Zoe, Marioara, Păpușăreasa), Dionisie Vitcu (Arbitrul, Copil rău, Ursarul), Radu Voicescu (Îmblînzitorul, Vînzătorul de oglinzi), Iulian Voicu (Îmblînzitorul, Măseluța, Vînzătorul de oglinzi). Teatrul de Stat Piatra Neamț, 24.09.1966.
Cîntec de primăvară, de Eduard Covali. Scenografia: Mihai Mădescu. Cu: Adria Almăjan Pamfil, Alexandru Anghelescu, Ana Ardeleanu, Ion Bog, Olga Bucătaru, Theodor Danetti, Dona Fiscuteanu, Ion Fiscuteanu, Andrei Ionescu, Alexandru Lazăr, Sorin Lepa, Florin Măcelaru, Marilena Negru, Cornel Nicoară, Traian Pârlog, George Popa Mijea, Olga Sîrbul, Dionisie Vitcu. Teatrul de Stat Piatra Neamț, 26.04.1966.
Simple coincidențe, de Paul Everac. Scenografia: Adriana Leonescu. Cu: Maria Comșa (Cecilia Epure), George Constantin (Emil Vlăsceanu), Ion Focșeneanu (Ghidul), Carmen Galin (Daniela Buzura), Vasile Gheorghiu (Vicky Miclescu), Cosmin Ghiară (Vicky Miclescu), Tatiana Iekel, Gion Ionescu (Dănilă Coman), Ion Manta (Gheorghe Buzura), Ovidiu Moldovan (Sorin Vlăsceanu), N. Neamțu-Ottonel (Moș Florică Predoiu), Elena Popa (Mia Caraman), Popa Tudorel, Doina Tuțescu (Teodora Vlăsceanu). Teatrul Mic, București, 03.03.1966.
Nu sînt turnul Eiffel, de Ecaterina Oproiu. Scenograf decor Adriana Leonescu. Scenograf costume: Gabriela Nazarie. Cu Virgil Andriescu (Un spectator din balcon), Ana Ardeleanu (Femeia gravă), Paula Chiuaru (Tanți), Constantin Drăgănescu (Băiatul), Eugenia Dragomirescu (Ea), Nicolae Fălcușan (Un spectator din lojă), Alexandru Lazăr (Tudorică), Nelu Manolescu (Cineva din stal), Cătălina Murgea (Silvia), Cornel Nicoară (Cineva din stal), Virgil Ogășanu (El), Marinela Petrescu (Femeia înfiptă), George Popa Mihaela (Bătrînul domn), Sereda Sorbul (Moașa), Ileana Stana-Ionescu (Manți), Dionisie Vitcu (Bărbatul zăpăcit). Teatrul de Stat Piatra Neamț, 15.05. 1965.
Stația de autobuz, de William Inge. Scenografie decor: Mihai Mădescu. Scenografie costume: Gabriela Nazarie. Cu: Adria Almăjan Pamfil (Grace), Dona Fiscuteanu (Elma), Ion Fiscuteanu (Virgil), Andrei Ion (Karl), Alexandru Lazăr (Karl), Cătălina Murgea (Grace), Traian Pârlog (Bo Deker), Marinela Petrescu (Elma), George Popa Mijea (Will), Ștefan Radoff (Virgil), Ileana Stana-Ionescu (Cherry), Radu Voicescu (Lyman). Teatrul de Stat Piatra Neamț, 22.04.1965.
Chemarea viitorului, de Eduard Covali. Scenografia: Mihai Mădescu. Cu: Adria Pamfil Almăjan, Virgil Andriescu, Ana Ardeleanu, Paula Chiuariu, Constantin Drăgănescu, Nicolae Fălcușan, Ion Fiscuteanu, Andrei Ion, Andrei Ionescu, Alexandru Lazăr, Ion Manolescu, Virgil Ogășanu, Traian Pârlog, Marinela Petrescu, Cătălina Pintilie, Ștefan Radof, Ileana Stana-Ionescu, Dionisie Vitcu. Teatrul de Stat din Piatra Neamț, 27.02.1965.
Domnișoara Nastasia, de George Mihail Zamfirescu. Scenografia: Mihai Tofan. Asistent scenograf: decor Rodica Șerbănescu. Asistent scenograf costume: Veturia Oancea. Cu: Tantzi Benescu-Munteanu (Gazda), Boris Ciornei (Vulpașin), Mircea Cojan (Haimanaua), Gheorghe Cozorici (Luca), Silvia Dumitrescu (Vecina), Chiril Economu (Ion Sorcovă), Gabriel Florea (Orbul), Constantin Giura (Pacoste), I. Horațiu (Cerșetorul), Vasile Manta (Luca Lacrimă), Grigore Nagacevschi (Pascu), Draga Olteanu Matei (Paraschiva), Didona Popescu (Niculina), Gheorghe Popovici Poenaru (Cîrciumarul), Dem Rădulescu (Ionel), Constantin Rauțchi (Omul necăjit), Raluca Zamfirescu (Nastasia). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 23.10.1964.
Ninge la Ecuator, de Dorel Dorian. Scenografia: Ion Cojar, Petre Pădureț. Cu: Cu Dana Comnea (Livia), Athena Demetriad (Aurelia Dida), Tudor Gheorghe (Ivescu), Constantin Gheorghiu (Vinciu Hurduc), Ștefan Mihăilescu-Brăila (Dimache Șaru), Gabriela Teodorescu (O normatoare), Cornel Vulpe (Sutaș). Teatrul Muncitoresc CFR Giulești (azi Teatrul Odeon), 25.06.1964.
Nora sau casa cu păpuși, de Henrik Ibsen. Scenografia: Alexandru Brătășanu. Cu: Niki Atanasiu (Krogstad), Geo Barton (Helmer), Virginia Ciupagea (O slujnică), Gheorghe Cozorici (Doctorul Rank), Nelly Dordea (Anne Marie), Chiril Economu (Doctorul Rank), Gabriel Florea (Un comisar), Florin Florescu (Ivar), Valeria Gagealov (Nora), Cătălina Manolescu (Emmy), Fifi Mihailovici (Anne Marie), Dragoș Păunescu (Bobb), Emanoil Petruț (Helmer), Elisabeta Preda (Doamna Linde), Constantin Rauțchi (Krogstad), Marcela Russu (Nora), Gheorghe Sîrbu (Un comisar), Corina Soare (O slujnică), Raluca Zamfirescu (Doamna Linde). Teatrul Național I.L. Caragiale București, 17.09.1963.
Adam și Eva, de Aurel Baranga. Teatrul Național din Russe, Bulgaria, 20 .01.1964.
Micuța Dorrit, de Charles Dickens. Scenografia: Ion Mitrici. Cu: Mișu Andreescu (Clive Barnacle), Olimpia Andreevici (O chiriașă), Gheorghe Angheluță (Pancks), Ion Gheorghe Arcudeanu (Cavaletto), Marin Constantin (Un chiriaș), Marcela Demetriad (Affery Flintwinch), Eugenia Eftimie (Mrs Clennan), Jean Lorin Florescu (Pancks), Ilie Frimu (Tite Barnacle junior), Gheorghe Gîmă (Ferdinand Barnacle), Marcel Gingulescu (Christopher Casby), Alexandrina Halic (Amy Dorrit), Nicolae Ifrim (Tite Barnacle senior), Marin Moraru (Tite Barnacle junior), N. Neamțu-Ottonel (Jeremiah Flintwinch), Nicolae Niculescu Stere (William Dorrit), Ion Popescu (Plornich), Jean Teodorescu (John Barnacle), Gheorghe Vrînceanu (Arthur Clennan). Teatrul Tineretului, București, 04.12.1962.
Ziariștii, de Alexandru Mirodan. Scenografia: Mladen Mladenov. Cu: K. Tonev (Cerchez), Gh. Cerghelad (Tomovici), A. Ianasem (Brînduș). Teatrul Tineretului din Sofia, Bulgaria. februarie 1962.
Băiatul din banca a treia, de Alecu Popovici. Scenografia: Adriana Leontescu. Cu: Mișu Andreescu (Sever, Un arici), Gheorghe Angheluță (Dentistul, Pompierul), Natalia Arsene (Aurora, O vulpe), Felix Caroly (Velo, Un biciclist), Călin Delavale (Radu), Arcadie Donos (Gică, Un porc mistreț), Jean Lorin Florescu (Mitică, Un lup), Alexandrina Halic (Ira, O fetiță), Nicolae Ifrim (Beni, O ciocănitoare), Ion Ilie (Urson, Un urs mare), Valeriu Lefescu (Regizorul factotum în spectacol), Mariana Oprescu (Anișa, O veveriță), Neofita Pătrașcu (Ursona, O ursoaică mare), Tudorel Popa (Piced, Alt biciclist), Genoveva Preda (Nușa, O rîndunică), Ion Teodorescu (Marin, Un urs mic), Nicolae Tomazoglu (Laie, Un Greier), Florin Vasiliu (Regizorul factotum în spectacol), Pompilia Vasiu (O plasatoare), Gheorghe Vrînceanu (Beton, Un Castor). Teatrul Tineretului, București, 16.11.1961.
Prima întîlnire, de Tatiana Sîtina. Scenografia: Toni Gheorghiu. Cu: Mișu Andreescu (Al treilea student), Madleine Andronescu (Stăpîna pudelului), Ion Anghel (Milițianul Sacikov), Mircea Anghelescu (Ostașul), Gheorghe Angheluță (Marinarul trist), Stroe Atanasiu (Primul musafir, Un om dezagreabil), Leopoldina Bălănuță (Valea Kalitina), Ruxandra Breazu (Pavel), Boris Ciornei (Pavel Snurov), Valentina Cios (Raicica), Ion Ciprian (Mitia), Mihai Cîrțu (Suric), Andrei Codarcea (Alexei Seveliev), Constantin Codrescu (Locotenentul de serviciu), Marin Constantin (Cumpărătorul de chibrite), Ion Cosma (Muncitorul), Emilia Cozachievici (Doctorița), Francisca Cristian (Garderobiera), Consuela Darie (Locatara veninoasă), Florica Demion (Margareta Mihailovna), Mihai Dăgaru (Al doilea student), Arcadie Donos (Șeful bucătar), Eugenia Eftimie Petrescu (Tușa Nastia), Aurora Eliad (Klavdia), Ion Focșeneanu (Administratorul), Ilie Frimu (Ospătarul), Gheorghe Gîmă (Volodia), Marcel Gingulescu (Directorul uzinei), Jana Gorea (Katia), Dincu Ianculescu (Spikerul), Tatiana Iekel (Mariana), Nicolae Ifrim (Bucătarul tînăr, Cumpărătorul de țigări), Ilie Ion (Pescarul din Caspica), Valeriu Lefescu (Primul student), Constantin Lipovan (Soțul Katiei), Elena Lipovan (Rozacica), Virgil Marsellos (Al doilea musafir), Nicolae Niculescu Stere (Ivan Ivanovici), Tatiana Popa (Adolescentul), Tudorel Popa (Strujanovski), Maria Potra (Tonia Smurova), Genoveva Preda (Violeta Makarova), Karin Rex (Secretara directorului), Nicolae Tomazoglu (Ilia Ilici). Teatrul Tineretului, București, 02.03.1961.
Marțienii, de Mihail Liber. Cu: Amatto Checiulescu (Al doilea marțian), Andrei Codarcea (Piotr Egorici), Romeo Hoffmann (Al doilea marțian), Mariana Oprescu (Vasca), Tatiana Popa (Lionea), Stere Popescu (Primul Marțian), Genoveva Preda (Katia), Karin Rex (Lidia Andreevna), Tatiana Tereblecea (Lionea), Mario Tosca (Primul marțian). Teatrul pentru tineret și copii, București, 29.01.1961.
Cei din urmă, de Maxim Gorki. Scenograf decor: Dan Nemțeanu. Scenograf costume: Gabriela Nazarie. Cu: Eugenia Bamme (Fedosia), Simona Bondoc (Nedejda), Aura Buzescu (Doamna Sokolova), Mircea Cojan (Piotr), Gheorghe Cozorici (Lesci), Damian Crâșmaru (Alexandr), Marietta Deculescu (Sofia), Elena Galaction (Sofia), Grigore Nagacevschi (Iakov), Silvia Popovici (Vera), Elisabeta Preda (Liubov), Dem Rădulescu (Ivan Kolomiitev), Corina Soare (Slujnica), Constantin Stănescu (Subcomisar). Teatrul Național. I.L. Caragiale, București, 29.12.1959.
Steaguri pe tunuri, de Anton Semenovici Makarenko. Scenograf decor: Mihai Tofan. Scenograf costume: Gabriela Zamfirescu. Cu Matei Alexandru (Solomon Blum), Nicolae Grigore Bălănescu (Kreiter), Igor Bardu (Vorobiev), Cristina Bugeanu (Nadejda Vasilievna), Mircea Cojan (Mișa), Constantin Diamandi (Vasili), Mihai Fotino (Alioșa), Matei Gheorghiu (Igor Cerneavin), Constantin Giura (Milițian), Șerban Iamandi (Kirov), Catița Ispas (Oxana), Emil Liptac (Bancovski), Victor Moldovan (Ilia), Grigore Nagacevschi (Victor Torski), Iulian Necșulescu (Makarenko), Draga Olteanu Matei (Lida), Petre Pătrașcu (Vorgunov), Didona Popescu (Filka), Stamate Popescu (Volodia), Dem Rădulescu (Rijkov Griska), Constantin Rauțchi (Ruslan Korohov), Elena Sereda (Vanda Stadnitkaia), Raluca Zamfirescu (Vania). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 12.05.1957.
Omul destinului, de George Bernard Shaw. Cu: Mihai Berechet (Ofițerul), Dina Cocea (O doamnă), Nae Dimitriu (Napoleon), Aurel Munteanu (Giuseppe). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 10.02.1957.
Caleașca de aur, de Leonid Leonov. Cu: Flavia Buref (Maria), Victoria Dobre (Dasenca), Elena Nică (Raiecika), Ion Niciu (Iulii), Draga Olteanu Matei (Tabun Turcauskaia), Amza Pellea (Kareev), Silvia Popovici (Marika), Dan Puican (Timosa), Constantin Rauțchi (Rahuma), Silviu Stănculescu (Berizkin), Mihai Soiescu (Nepriahin). Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, 10.12.1955.
Azilul de noapte, de Maxim Gorki. Cu: Mircea Albulescu (Satin), Ion Buleandră (Vaska Pepel), Flavia Buref (Kvașnia), Victoria Dobre (Anna), George Ferra (Kostiliov), Nicolae (Nae) Floca Acileni (Luca), Igor Hăuca (Tătarul), Elena Nică (Nastia), Ion Niciu (Bubnov), Draga Olteanu Matei (Vasilisa), Amza Pellea (Baronul), Silvia Popovici (Natașa), Dan Puican (Grivoi Zob), Emil Reus (Actorul), Ion Săsăran (Cleșci), Mihai Soticescu (Medvediev). Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, 30.11.1955.
Trestiile de aur, de Mioara Cremene. Scenograf decor: Mihai Tofan. Scenograf costume: Gabriela Nazarie. Cu: Igor Bardu (Andrușa, Ivan Pescarul), Mihai Boghtiță (Pescar II, Străjer II), Simona Bondoc (Anisia), Cristina Bugeanu (Oxana), Mircea Cojan (Nicolae), Șerban Constantinescu (Mihuț), Viviane Constantinescu (Altă femeie), Victoria Corciov (Achita), Ion Dragomirescu (Trofim), Nicolae Enache (Horia Jalbă), Valeria Gagealov (Anica), Marian Georgescu (Ivănuș), Zoe Gherasimat (O femeie), A. Ghibericon Ionescu (Moș Potapie), Constantin Giura (Ichim), G. Hosu (Vasile), Ilie Iliescu (Eftimie), Catița Ispas (Cormorana), Ana Marina (O femeie), Fifi Mihailovici (Agafia, Moreana), Victor Moldovan (Vass), Grigore Nagacevschi (Simion), Petre Pătrașcu (Varlam Bogzarul, Polnici), Ludmila Petrov (Veta), Al. Platon (Străjer I), Eugenia Popovici (Veta), Virgil Popovici (Simion), Elisabeta Preda (Lența), Val Rădulescu (Pricop, Papură Vodă), Constantin Rauțchi (Pescar I), I. Receanu (Căpitan Barcaz), Karin Rex (Costea), Tanți Soviani (O bătrână), Raluca Zamfirescu (Tomca). Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 25.11.1955.
Antigona, de Sofocle. Cu: Simona Bondoc (Antigona), Lupu Buznea (Hemon), Dinu Dumitrescu (Creon), Vasile Dupleac (Un paznic), Valeria Gagealov (Ismena), Gheorghe Ghițulescu (Tiresias), Victoria Tămîianu (Euridice), Gheorghe Vrînceanu (Un mesager). Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, 10.05. 1954.
D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale. Cu: Mișu Andreescu (Mache Răzăchescu), Mircea Cojan (Un ipistat), Vasile Cojocaru (Iancu Pampon), Valeria Gagealov (Didina Mazu), Mimi Munteanu (Mița Baston), Dumitru Păslaru (Un catindat), Virgil Raiciu (Nae Girimea). Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, 20.04.1954.

Regie spectacole operă:

Aida de Verdi. Cu: Corneliu Murgu, Cristiana Popescu. Decoruri: arhitect Virgil Luscov. Costumele Adriana Raicu. Opera Națională Română din Timișoara, 15.09.1996.
Norma de Vincezo Bellini, versiunea românescă a libretului: Constantin Cârjan, dirijor: Cornel Trăilescu. Scenografia: Roland Laub. Cu: Sanda Șandru, Lucia Țibuleac, Ionel Voineag, Gabriel Năstase, Melania Ghioaldă, Dan Zancu, Laura Niculescu, Pompei Hărășteanu, Veronica Gîrbu, Theodor Bratu. Opera Română din București, 16.11.1989
Ana Lugojana. Muzica: Filaret Barbu. Libretul: V. Timus si P. Andreescu. Direcția de scenă: Ion Cojar. Scenografia: Sever Frențiu. Coregrafia: Petre Bodeuț. Cu: Adriana Codreanu, Nicolae Țăranu, Eugen Finățeanu, Valli Niculescu, Toni Buiacici, George Groner, Maria Wauvrina, Ștefan Glodariu, Gabriel Gheorghiu, Dem. Hagiac, N. Ionescu Dodo, Petre Petrov, Dia Panaitescu, Denise Vrancea, Ion Dinu. Teatrul de Stat de Operetă, 23.11.1967.

Regie spectacole Teatru TV:

Vassa Jeleznova, de Maxim Gorki. Scenografia: Dan Jitianu. Director de imagine: Beatrice drugă. Regia de montaj: Marga Niță. Redactor: Ioana Prodan. Cu: Florina Cercel (Vassa Jeleznova), Gheorghe Cozorici (Serghei Jeleznov), George Constantin (Prohor Harpov), Tamara Crețulescu (Natalia), Magdalena Cernat (Ludmila), Olga Delia Mateescu (Rasel), Rodica Mureșan (Ana), George Cristescu (Melnicov), Andrei Ionescu (Crotchin), Andrei Duban (Evghenie), Daniela Nane (Liza), Delia Nartea (Polia), Vasile FIlipescu (Piaterchin). Spectacol realizat în colaborare cu Teatrul Național I.L. Caragiale București, 16 noiembrie 1992.
Turnul de fildeș, de Viktor Rozov. Regia TV: Cornel Popa. Scenografia: Ion Popescu Udriște. Director imagine: George Grigorescu. Regia de montaj: Marga Niță. Cu: Ion Lucian (Sudakov), Liliana Țăcău (Natalia), Iarina Demian (Iskra), Florin Anton (Prov), Vladimir Găitan (Gora Iasiunin), Adina Popescu (Koromislova), Sanda Toma (Valentina), Dumitru Rucăreanu (Zirelli), Magda Catone (Iulia), Virginia Mirea (Zoia), Dumitru Chesa (Zolotariov), Julieta Strâmbeanu Weigel (Vera), Violeta Berbiuc (Sonia). Spectacol preluat de la Teatrul de Comedie, 28 ianuarie 1991.
Hagi Tudose, de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Regia TV: Silviu Jicman. Decoruri: pictor Constantin Piliuță. Costume: Diana Ion. Operator șef: George Grigorescu. Regie de montaj: Rodica Bobescu. Cu Constantin Rauțchi (Hagi Tudose), Șerban Iamandi (Matache Profirel), Draga Olteanu Matei (Gheorghina Profirel), Rodica Popescu Bitănescu (Fifica Profirel), Alexandru Georgescu (Jenică Păunescu), Ion Henter (Popa Roșca), Elena Sereda (Ghioala), Grigore Bălănescu (Gusi Nicolae), Costache Diamandi (Întâiul epitrop), Mircea Cojan (Al doilea epitrop), Răducu Ițcuș (Culai), Tania Filip (Leana), Grigore Nagacevschi (Un cerșetor), Igor Bardu (Un cârciumar), Marin Negrea (Un pastramagiu), George Sîrbu (Un bragagiu), Gabriela Farcas (O țigăncușă). Preluare de la Teatrul Național I.L. Caragiale București, 8 mai 1990.
Camera de alături, de Paul Everac. Decor: Elena Pătrășcanu Veakis. Costume: Gabriela Nazarie. Director de imagine: Beatrice Drugă. Regia de montaj: Emilia Andreescu. Redactor: Adriana Popescu. Cu: Ion Lucian (Marcele Bondoc), Valentina Ionescu (Sonia), Valeria Seciu (Mira Bondoc), Ion Marinescu (Pavel Cristian), Constantin Dinulescu (Flaviu Veniamin), Traian Stănescu (Teofil Hotaranu), Valeria Gagealov (Alina Ranetti Bondoc), Ileana Stana Ionescu (Reta Stoleru). Spectacol realizat în colaborare cu Teatrul Național din București, 1977.
Iertarea, de Ion Băieșu. Scenografia: Adriana Leontescu. Cu: Leopoldina Bălănuță (Lia), Eugenia Popovici (Femeia), Dumitru Furdui (George), Mihai Dogaru (Cornel), Elena Pop (Anișoara), Constantin Dinescu (Doctorul). Spectacol preluat de la Teatrul Mic din București, 20 octombrie 1970.

Regie spectacol teatru radiofonic:

Săptămâna patimilor, de Paul Anghel. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Regia de studio: Ion Prodan. Cu: Gheorghe Cozorici, Radu Beligan, Fory Etterle, Ion Caramitru, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Ion Marinescu, Valeria Seciu, Silvia Popovici, Petre Gheorghiu, Matei Alexandru, Damian Crâşmaru, Constantin Dinulescu, George Paul Avram, Valentin Plătareanu, Victor Moldovan, Alexandru Georgescu, N .Botez Luchian, Mihai Mereuta, Constantin Cojocaru, Matei Gheorghiu, Sorin Gheorghiu, Cătălin Ciornei, Dinu lanculescu. Data premierei: 10.05.1982.

Roluri în teatru

Jorje în Numele trandafirului, de Umberto Eco, în regia lui Grigore Gonța. Teatrul Național I.L. Caragiale, București, 8 noiembrie 1998.

Critică de teatru

Cărți:
Ion Cojar, O poetică a artei actorului. Analiza procesului scenic, București, Editura Paideia, 2020.
Comentarii:
Ion Cojar, „Cu ochii dascălului”, Teatrul azi, nr. 6-7-8-9, 2002, pp. 98-99, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=54941-cu-ochii-dascalului–teatrul-azi–6-7-8-9-2002
Ion Cojar, „Lic”, Teatrul azi, nr. 1-2, 2002, pp. 33-34, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=54088-lic–teatrul-azi–1-2-2002
Ion Cojar, „Spectacol și text. Trei gânduri regizorale”, România literară, anul XXIV, nr. 32, 8 august 1991, p. 16.
Ion Cojar, „Model strălucit de revoluţionar”, Teatrul, anul XXXIV, nr. 1, ianuarie 1989, pp. 12-13, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=50153-model-stralucit-de-revolutionar–teatrul–1-1989
Ion Cojar, „Iniţiere în arta actorului (XVIII)”, Teatrul, anul XXIX, nr. 7-8, iulie-august 1984, pp. 152-153, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=48402-initiere-in-arta-actorului-xviii–teatrul–7-8-1984
Ion Cojar, „Iniţiere în arta actorului (XVI)”, Teatrul, anul XXIX, nr. 6, iunie 1984, pp. 76-77, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=48340-initiere-in-arta-actorului-xvi–teatrul–6-1984
Ion Cojar, „Iniţiere în arta actorului (XVI)”, Teatrul, anul XXIX, nr. 5, mai 1984, pp. 81-82, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=48308-initiere-in-arta-actorului-xvi–teatrul–5-1984
Ion Cojar, „Iniţiere în arta actorului (XV)”, Teatrul, anul XXIX, nr. 4, aprilie 1984, pp. 85-86, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=48272-initiere-in-arta-actorului-xv–teatrul–4-1984
Ion Cojar, „Iniţiere în arta actorului (XIV)”, Teatrul, anul XXIX, nr. 3, martie 1984, pp. 82-83, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=48233-initiere-in-arta-actorului-xiv–teatrul–3-1984
Ion Cojar, „Iniţiere în arta actorului (XIII)”, Teatrul, anul XXIX, nr. 2, februarie 1984, pp. 69-71, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=48192-initiere-in-arta-actorului-xiii–teatrul–2-1984
Ion Cojar, „Iniţiere în arta actorului (12)”, Teatrul, anul XXIX, nr. 1, ianuarie 1984, pp. 83-85, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=48060-initiere-in-arta-actorului-12–teatrul–1-1984
Ion Cojar, „Inițiere în arta actorului (XI)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 12, decembrie 1983, pp. 64-66, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47642-initiere-in-arta-actorului-xi–teatrul–12-1983
Ion Cojar, „Inițiere în arta actorului (X)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 11, noiembrie 1983, pp.76-77, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47604-initiere-in-arta-actorului-x–teatrul–11-1983
Ion Cojar, „Inițiere în arta actorului (IX)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 10, octombrie 1983, pp. 76-88, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47565-initiere-in-arta-actorului-ix–teatrul–10-1983
Ion Cojar, „Inițiere în arta actorului (VIII)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 9, septembrie 1983, pp. 71-72, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=48001-initiere-in-arta-actorului-viii–teatrul–9-1983
Ion Cojar, „Inițiere în arta actorului (VII)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 7-8, iulie-august 1983, pp. 152-153, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47972-initiere-in-arta-actorului-vii–teatrul–7-8-1983
Ion Cojar, „Inițiere în arta actorului (VI)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 6, iunie 1983, pp. 71-73, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47866-initiere-in-arta-actorului-vi–teatrul–6-1983
Ion Cojar, „Inițiere în arta actorului (V)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 5, mai 1983, pp. 68-70, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47819-initiere-in-arta-actorului-v–teatrul–5-1983
Ion Cojar, „Inițiere în arta actorului (IV)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 4, aprilie 1983, pp. 28-29, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47770-initiere-in-arta-actorului-iv–teatrul–4-1983
Ion Cojar, „Inițiere în arta actorului (III)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 3, martie 1983, pp. 18-20, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47707-initiere-in-arta-actorului-iii–teatrul–3-1983
Ion Cojar, „Inițiere în arta actorului (II)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 2, februarie 1983, pp. 18-20, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47659-initiere-in-arta-actorului-ii–teatrul–2-1983
Ion Cojar, „Inițiere în arta actorului (I)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 1, ianuarie 1983, pp. 32-34, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47504-initiere-in-arta-actorului-i–teatrul–1-1983
Ion Cojar, „Teatrul de Dramă din Belgrad”, România literară, anul V, nr. 46, 9 noiembrie 1972.
Ion Cojar, „Întîlnirile anului”, Romînia literară, anul III, nr. 38, 16 septembrie 1970, p. 25.
Ion Cojar, „Nu mă pripesc la concluzii”, în Teatrul, anul XV, nr. 7, iulie 1970, pp. 10-11, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41530-nu-ma-pripesc-la-concluzii–teatrul–7-1970
Ion Cojar, „Directori şi regizori despre stagiune: «Să creăm evenimentul teatral»”, în „Teatrul”, anul XIV, nr. 10, octombrie 1969, pp. 61-62, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40792-directori-si-regizori-despre-stagiune-sa-cream-evenimentul-teatral–teatrul–10-1969
Ion Cojar, „Introducere la piesa „Maria” de Ilie Păunescu”, Teatrul, anul XIV, nr. 9, septembrie 1969, pp. 67-68, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41142-introducere-la-piesa-maria-de-ilie-paunescu–teatrul–9-1969
Ion Cojar, „Spiritul revoluţionar de cultivarea a noului”, Teatrul, anul XIV, nr. 8, august 1969, pp. 57-59, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41097-spiritul-revolutionar-de-cultivarea-a-noului–teatrul–8-1969
Ion Cojar, „Prefaţă la noua stagiune: «Enigma Otiliei» după George Călinescu (Teatrul Naţional «I.L.Caragiale»), «Iertarea» de Ion Băieşu (Teatrul Mic), «Bau-Bau» de Alecu Popovici (Teatrul «Ion Creangă»)”, Teatrul, anul XIII, nr. 9, septembrie 1968, pp. 5-8, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40730-prefata-la-noua-stagiune-enigma-otiliei-dupa-george-calinescu-teatrul-national-i-l-caragiale-iertarea-de-ion-baiesu-teatrul-mic-bau-bau-de-alecu-popovici-teatrul-ion-creanga–teatrul–9-1968.
Ion Cojar, „Sesiunea A.S.S.I.T.E.J. şi Festivalul Teatrelor de Copii şi Tineret de la Moscova şi Leningrad”, Teatrul, anul XIII, nr. 4, aprilie 1968, pp. 90-92, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40656-sesiunea-a-s-s-i-t-e-j-si-festivalul-teatrelor-de-copii-si-tineret-de-la-moscova-si-leningrad–teatrul–4-1968
Ion Cojar, „Anii formării şi împlinirii artistice”, Teatrul, anul XII, nr. 12, decembrie 1967, pp. 47-49, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40352-anii-formarii-si-implinirii-artistice–teatrul–12-1967
Ion Cojar, „Izvorul: poemul lui octombrie”, Teatrul, anul XII, nr. 10, octombrie 1967, pp. 41-42 https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40314-izvorul-poemul-lui-octombrie–teatrul–10-1967
Ion Cojar, „Talent şi măiestrie (Pe marginea turneului Teatrului Naţional din Belgrad)”, anul XI, nr. 8, august 1966, pp. 60-62, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40258-talent-si-maiestrie-pe-marginea-turneului-teatrului-national-din-belgrad–teatrul–8-1966
Ion Cojar, „Congres al teatrelor pentru copii și tineret”, Contemporanul, anul XX, nr. 29, 22 iulie 1966, p. 4.
Ion Cojar, „Întîlniri cu viitorul”, Teatrul, anul XI, nr. 4, aprilie 1966, pp. 94-96, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40197-intilniri-cu-viitorul–teatrul–4-1966
Ion Cojar, „Cum stăm cu critica teatrală ? – Pe unii cronicari îi citeşti cu plăcere, chiar atunci cînd te critică”, Teatrul, anul X, nr. 10, octombrie 1965, pp. 1-4, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39822-cum-stam-cu-critica-teatrala-pe-unii-cronicari-ii-citesti-cu-placere-chiar-atunci-cind-te-critica–teatrul–tombrie-10-an-x-1965
Ion Cojar, „Nu e și o chestiune de talent?”, Contemporanul, anul XIX, nr. 25, 18 iunie 1965, p. 4.

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Filmografie

Roluri în film:

Ministrul în Ambasadori, căutăm patrie în regia lui Mircea Daneliuc. Rofilm cu sprijinul CNC, 2003.
Contele Szilvester în Martori dispăruți, în regia lui Dan Mironescu. Casa de Filme Unu, 1989.
Valeriu în Cuibul de viespi, în regia lui Horea Popescu. Casa de Filme Unu 1987.
Tatăl lui Dan în Salutări de la Agigea, în regia lui Cornel Diaconu. Casa de Filme Cinci, 1984.
Escapada, în regia lui Cornel Diaconu. Casa de Filme Patru, 1983.
Frâncu în Drumuri în cumpănă, în regia lui Virgil Calotescu. Casa de Filme Patru, 1979.
Fost prim-secretar în Clipa, în regia lui Gheorghe Vitanidis. Casa de Filme 5, 1979.
Tatăl Irinei în Iarba verde de acasă, în regia lui Stere Gulea. Casa de Filme Patru. 1977.
Mitroi în Mere roșii, în regia lui Alexandru Tatos. Casa de Filme Unu. 1976.

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Scenografie

Război și pace, de Staffan Ross. Scenografia: Ion Cojar. Cu: Constantin Cojocaru (Brave), Mihai Dobre (Wail), Carmen Galin (Kao Ty). Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 01.02.1968.
Ninge la Ecuator, de Dorel Dorian. În regia lui Ion Cojar. Teatrul Odeon, București, 25.06.1964.

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Fotografii arhiva

Vezi toate fotografiile

Restrânge fotografiile

Fotografii din spectacole

Vezi toate fotografiile

Restrânge fotografiile

Convorbiri audio/video disponibile

Versiunea pdf a volumului lui Ion Cojar, O poetică a artei actorului, disponibil pe Scribd.com – https://www.scribd.com/document/128218001/Ion-Cojar-O-Poetica-a-Artei-Actorului#
Versiunea filmată a spectacolului Hagi Tudose, regia Ion Cojar – https://www.youtube.com/watch?v=sUvFUjIQuWs
Filmul Mere roșii, regia Alexandru Tatos – https://www.youtube.com/watch?v=PBytnZsbVgQ
Versiunea filmată a spectacolului Comoara din deal autor Corneliu Marcu, spectacol pus în scenă la Teatrul Național I.L. Caragiale București de Ion Cojar în anul 1975 – https://www.youtube.com/watch?v=qbothFsm99w

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Caiete program scanate

Caietul-program al spectacolului Tragedia optimistă. Spectacol prezentat de studenții anului IV, Facultatea de Teatru – secția actorie. Clasa profesor Beatre Fredanov. Lector Vlad Mugur și clasa profesor A. Pop Marțian. Studiul pregătit de Ion Cojar, preparator principal. Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, stagiunea 1955-1956. Sursă: © Arhiva de Teatru UNATC

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Ninge la Ecuator de Dorel Dorian. Scenografia: Ion Cojar, Petre Pădureț. Teatrul Muncitoresc CFR Giulești (azi Teatrul Odeon), 25.06.1964. Sursă: © Arhiva Teatrului Odeon

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Stația de autobuz, de William Inge. Scenografie decor: Mihai Mădescu. Scenografie costume: Gabriela Nazarie. Teatrul de Stat Piatra Neamț, 22.04.1965. Sursă: © Arhiva Teatrului Tineretului Piatra Neamț

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Nu sînt turnul Eiffel, de Ecaterina Oproiu. Scenograf decor Adriana Leonescu. Scenograf costume: Gabriela Nazarie. Teatrul de Stat Piatra Neamț, 15.05. 1965. Sursă: © Arhiva Teatrului Tineretului Piatra Neamț

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Cîntec de primăvară, de Eduard Covali. Scenografia: Mihai Mădescu. Teatrul de Stat Piatra Neamț, 26.04.1966. Sursă: © Arhiva Teatrului Tineretului Piatra Neamț

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Afară-i vopsit gardu înăuntru-i leopardu de Alecu Popovici. Scenograf decor: Ștefan Hablinschi. Scenograf costume: Mioara Buescu. Teatrul de Stat Piatra Neamț, 24.09.1966. Sursă: © Arhiva Teatrului Tineretului Piatra Neamț

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Război și pace de Staffan Ross. Scenografia: Ion Cojar. Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 01.02.1968. Sursa: © Arhiva Teatrului Tineretului Piatra Neamț

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Ziariștii de Alexandru Mirodan. Scenografia: Mihai Mădescu. Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 16.04.1968. Sursa: © Arhiva Teatrului Tineretului Piatra Neamț

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Vrăjitorul din Oz, de Eduard Covali. Scenografia: Vladimir Popov. Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 22.02.1968. Sursa: © Arhiva Teatrului Tineretului Piatra Neamț

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Snoave cu măști, de Ion Lucian, Virgil Puicea. Scenografia: Elena Munteanu Simirad. Teatrul Ion Creangă, București, 10.10.1971. Sursă: © Arhiva Teatrului Ion Creangă București.

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Cînticele comice, Trei crai de la răsărit. Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, 10.10.1971. Sursă: © Arhiva de Teatru UNATC

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Snoave cu măști, de Ion Lucian și Virgil Puicea. Scenografia: Irina Borovski. Teatrul Municipal, Ploiești, 05.12.1974. Sursă: © Arhiva Teatrului Toma Caragiu Ploiești

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Audiență la consul de Ion Brad. Scenograf decor Constantin Russu. Scenograf costume: Lidian Radian Ipser. Teatrul C. I. Nottara, București, 28.10.1977. Sursă: © Arhiva Teatrului C.I. Nottara

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Gustul mierii de Delaney Shelagh. Scenografia: Elena Sanchez. Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, 26.11.1981. Sursă: © Arhiva de Teatru UNATC

Descarcă PDF

Caietul-program al spectacolului Olelie; Vînătorii. Olelie, de Fănuș Neagu. Scenografia: Tudor Ghimeș. Teatrul C.I. Nottara, București, 30.01.1985. Sursă: © Arhiva Teatrului C.I. Nottara

Descarcă PDF

Fluturaș al spectacolului Olelie; Vînătorii. Olelie, de Fănuș Neagu. Scenografia: Tudor Ghimeș. Teatrul C.I. Nottara, București, 30.01.1985. Sursă: © Arhiva Teatrului C.I. Nottara

Descarcă PDF

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Afișe & alte materiale scanate din colecții personale

Afișe

Afișul spectacolului Snoave cu măști, de Ion Lucian, Virgil Puicea. Scenografia: Elena Munteanu Simirad. Teatrul Ion Creangă, București, 10.10.1971. Sursă: © Arhiva Teatrului Ion Creangă București

Descarcă PDF

Fly-erul spectacolului Snoave cu măști, de Ion Lucian, Virgil Puicea. Scenografia: Elena Munteanu Simirad. Teatrul Ion Creangă, București, 10.10.1971. Sursă: © Arhiva Teatrului Ion Creangă București.

Descarcă PDF

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Interviuri:

Victor Parhon, „Ion Cojar: «Destinul are întotdeauna un nume»”, Teatrul azi, nr. 1-2, 1991, pp. 48-50, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=51480-ion-cojar-destinul-are-intotdeauna-un-nume–teatrul-azi–1-2-1991
Ilie Purcaru, „Publicul nu doarme, nu e cazul să-l trezim cu formule-trucuri”, Flacăra, anul XXXI, nr. 27, 9 iulie 1982, pp. 9-14.
Cornelia Alecu, „Există și în Capitală teatru de provincie, există și în provincie teatru de metropolă. Interviu cu regizorul Ion Cojar”, Argeș, anul XVII, nr. 2, mai 1982, p. 15.
Alice Mihalcea, „«Năpasta» și «Conu Leonida față cu reacțiunea» într-o versiune modernă”, Femeia, anul XXVII, nr. 3, martie 1974, p. 26.
Ileana Popovici, „Dialoguri de atelier cu Lucian Giurchescu şi Ion Cojar”, Teatrul, anul XIV, nr. 6, iunie, 1969, pp. 60-66, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41041-dialoguri-de-atelier-cu-lucian-giurchescu-si-ion-cojar–teatrul–6-1969
Dorin Tudoran, „De vorbă cu Ion Cojar despre Enigma Otiliei și dramatizări”, Romînia literară, anul II, nr. 3, 16 ianuarie 1969, p. 25.
„Ion Cojar Pune în scenă «Domnişoara Nastasia» de G.M. Zamfirescu la Teatrul Naţional «I.L. Caragiale» (interviu)”, Teatrul, anul IX, nr. 9, septembrie 1964, pp. 47-48.

Reportaje:

Constantin Fugașin, „Atelier: Ion Cojar”, Teatrul, anul XXXIII, nr. 6, iunie 1988, pp. 22-24, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=50003-atelier-ion-cojar–teatrul–6-1988
Mira Iosif, „Masa rotundă a revistei «Teatrul»: Teatrul englez văzut de Ion Caramitru, Ion Cojar, Octavian Dibrov, Dan Jitianu, Anca Ovanez-Doroşenco, Nicolae Scarlat, Beatrice Staicu”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 7-8, iulie-august 1983, pp. 96-110, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47949-masa-rotunda-a-revistei-teatrul-teatrul-englez-vazut-de-ion-caramitru-ion-cojar-octavian-dibrov-dan-jitianu-anca-ovanez-dorosenco-nicolae-scarlat-beatrice-staicu–teatrul–7-8-1983
Ileana Popovici, „Studentul – actor şi determinantele profesiei sale (participanţi la dezbatere: Dina Cocea, Ion Cojar, Octavian Cotescu, Beate Fredanov, Moni Ghelerter)”, Teatrul, anul XIV, nr. 3, martie 1969, pp. 48-57, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40980-studentul-actor-si-determinantele-profesiei-sale-participanti-la-dezbatere-dina-cocea-ion-cojar-octavian-cotescu-beate-fredanov-moni-ghelerter–teatrul–3-1969
„Marea problemă a micului spectator (dezbatere: Ion Pas, Marin Iorda, Ion Lucian, Viniciu Gafiţa, Tita Chiper, Victor Eftimiu, Margareta Bărbuţă, D.D.Neleanu, Nina Cassian, Gica Iuteş, Ion Hobană, Mioara Cremene, Ion Cojar, Lucia Olteanu, Victor Popa)”, Teatrul, anul XII, nr. 2, februarie 1967, pp. 1-14, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40366-marea-problema-a-micului-spectator-dezbatere-ion-pas-marin-iorda-ion-lucian-viniciu-gafita-tita-chiper-victor-eftimiu-margareta-barbuta-d-d-neleanu-nina-cassian-gica-iutes-ion-hobana-mioara-cremene-ion-cojar-lucia-olteanu-victor-popa–teatrul–2-1967
Valeria Ducea, „Teatrul de amatori văzut de: Niki Atanasiu, G. Dem. Loghin, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Nicolae Nistor, Cornel Todea”, Teatrul, anul XI, nr. 2, februarie 1966, pp. 18-27, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40151-teatrul-de-amatori-vazut-de-niki-atanasiu-g-dem-loghin-ion-cojar-lucian-giurchescu-nicolae-nistor-cornel-todea–teatrul–2-1966
Valeria Ducea, „17 regizor – Ion Cojar”, Teatrul, anul IX, nr. 4, aprilie 1964, pp. 8-9, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39693-17-regizori-ion-cojar–teatrul–rilie-4-an-ix-1964
„«Punctul culminant» la masa rotundă (Ion Cojar, Victoria Dinu, Dumitru Solomon, Gheorghe Vlad, Mihai Florea, Lucia Demetrius, Niki Atanasiu, Mihai Dimiu, Coman Şova, Mircea Alexandrescu, Traian Şelmaru)”, Teatrul, anul VIII, nr. 11, noiembrie 1963, pp. 50-59, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39402-punctul-culminant-la-masa-rotunda-ion-cojar-victoria-dinu-dumitru-solomon-gheorghe-vlad-mihai-florea-lucia-demetrius-niki-atanasiu-mihai-dimiu-coman-sova-mircea-alexandrescu-traian-selmaru–teatrul–iembrie-11-an-viii-1963
„Ce a adus nou stagiunea teatrală 1961 – 1962 … şi unele probleme ce stau în faţa mişcării noastre teatrale. Seminarul republican al regizorilor (au luat cuvîntul: Ion Cojar, Radu Penciulescu, Moni Ghelerter, Mihai Dimiu, Dinu Cernescu, Liviu Ciulei, Lucian Giurchescu, Andrei Băleanu, Mihai Raicu, Lucian Pintilie)”, Teatrul, anul VII, nr. 7, iulie 1962, pp. 1-22, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39329-ce-a-adus-nou-stagiunea-teatrala-1961-1962-si-unele-probleme-ce-stau-in-fata-miscarii-noastre-teatrale-seminarul-republican-al-regizorilor-au-luat-cuvintul-ion-cojar-radu-penciulescu-moni-ghelerter-mihai-dimiu-dinu-cernescu-liviu-ciulei-lucia–teatrul–lie-7-an-vii-1962

Cărți dedicate personalității

Maeştri ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX. Ion Cojar, București, UNATC PRESS, Centrul de studii şi experimente teatrale „Crin Teodorescu”, 2006.

Manuscris: cuvântul regizorului pentru spectacolul Poveste neterminată, de Alecu Popovici. Scenografia: Ștefan Hablinschi. Teatrul Ion Creangă, București, 03.04.1969. Sursă document: © Arhiva Teatrului Ion Creangă București.

Descarcă PDF

Diferite documente privitoare la seria de spectacole Snoave cu măști, regizate de Ion Cojar la Teatrul Ion Creangă din București. Sursă materiale: © Arhiva Teatrului Ion Creangă București.

Descarcă PDF

Ion Cojar, „Nu e și o chestiune de talent?”, Contemporanul, anul XIX, nr. 25, 18 iunie 1965, p. 4.

Descarcă PDF

Ion Cojar, „Congres al teatrelor pentru copii și tineret”, Contemporanul, anul XX, nr. 29, 22 iulie 1966, p. 4.

Descarcă PDF

Ion Cojar, „Prefaţă la noua stagiune: «Enigma Otiliei» după George Călinescu (Teatrul Naţional «I.L.Caragiale»), «Iertarea» de Ion Băieşu (Teatrul Mic), «Bau-Bau» de Alecu Popovici (Teatrul «Ion Creangă»)”, Teatrul, anul XIII, nr. 9, septembrie 1968, pp. 5-8.

Descarcă PDF

Dorin Tudoran, „De vorbă cu Ion Cojar despre Enigma Otiliei și dramatizări”, Romînia literară, anul II, nr. 3, 16 ianuarie 1969, p. 25.

Descarcă PDF

Ion Cojar, „Întîlnirile anului”, Romînia literară, anul III, nr. 38, 16 septembrie 1970, p. 25.

Descarcă PDF

Alice Mihalcea, „«Năpasta» și «Conu Leonida față cu reacțiunea» într-o versiune modernă”, Femeia, anul XXVII, nr. 3, martie 1974, p. 26.

Descarcă PDF

Cornelia Alecu, „Există și în Capitală teatru de provincie, există și în provincie teatru de metropolă. Interviu cu regizorul Ion Cojar”, Argeș, anul XVII, nr. 2, mai 1982, p. 15.

Descarcă PDF

Ilie Purcaru, „Publicul nu doarme, nu e cazul să-l trezim cu formule-trucuri”, Flacăra, anul XXXI, nr. 27, 9 iulie 1982, pp. 9-14.

Descarcă PDF

Ion Cojar, „Spectacol și text. Trei gânduri regizorale”, România literară, anul XXIV, nr. 32, 8 august 1991, p. 16.

Descarcă PDF

Marina Constantinescu, „In memoriam Ion Cojar”, România literară, anul 41, nr. 42, 23 octombrie 2009, p. 22.

Descarcă PDF

Alte referințe în presă

Marina Constantinescu, „Ion Cojar”, România literară, anul 53, nr. 2, 15 ianuarie 2021, p. 25.
Marina Constantinescu, „In memoriam Ion Cojar”, România literară, anul 41, nr. 42, 23 octombrie 2009, p. 22.
Antoaneta Iordache, „Marginalii la o nouă carte despre teatru: «Maeştri ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX. Ion Cojar»”, Teatrul azi, nr. 12, 2006, pp. 219-222.

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Schițe de decor și/sau costum

Schițe décor pentru spectacolul Snoave cu măști, de Ion Lucian, Virgil Puicea. Scenografia: Elena Munteanu Simirad. Teatrul Ion Creangă, București, 10.10.1971. Sursă: © Arhiva Teatrului Ion Creangă București.

Descarcă PDF

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Cronici

Cronici spectacole:

Magdalena Boiangiu, „Gloria de după glorie”, România literară, anul XXXV, nr. 31, 7 august 2002, p. 22.
Nicolae Prelipceanu, „Ultima anticameră – «Aşteptând la Arlechin»: «Aşteptând la Arlechin”»de Noel Coward, Teatrul Naţional din Bucureşti”, Teatrul azi, nr. 3-4-5, 2002, p. 47, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=54149-ultima-anticamera-asteptand-la-arlechin-asteptand-la-arlechin-de-noel-coward-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul-azi–3-4-5-2002
Irina Coroiu, „Regal feminin… la arlechin”, Contemporanul, anul XII, nr. 12, 21 martie 2002, p. 12.
Nicolae Prelipceanu, „«Omul din la Mancha»: un caz de manipulare”, Teatrul azi, nr. 3-4, 2001, pp. 50-51, pp. 50-51, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=53735-omul-din-la-mancha-un-caz-de-manipulare–teatrul-azi–3-4-2001
Adrian Mihalache, „O ocazie pierdută: «Omul din la Mancha» de Dale Wasserman, Teatrul Naţional «I.L.Caragiale»”, în Scena, nr. 2, februarie, 2001, pp. 18-19, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=63376-o-ocazie-pierduta-omul-din-la-mancha-de-dale-wasserman-teatrul-national-i-l-caragiale–scena–bruarie-2-2001
Ileana Berlogea, „Ion Cojar ni-l dezvăluie pe Kostas Asimakopoulos cu ELENI: «Eleni» de Kostas Asimakopoulos, Teatrul Naţional din Bucureşti”, Teatrul azi, nr. 1-2, 2000, pp. 68-69, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=53437-ion-cojar-ni-l-dezvaluie-pe-kostas-asimakopoulos-cu-eleni-eleni-de-kostas-asimakopoulos-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul-azi–1-2-2000
Irina Coroiu, „Limbajul lor, limbajul nostru”, Contemporanul, anul IX, nr. 17, 29 aprilie 1999.
Octavian Saiu, „Confruntat, dar detaşat: «Dragoste în hala de peşte» de Israel Horovitz, Teatrul Naţional din Bucureşti”, Teatrul azi, nr. 5-6, 1999, pp. 60-61, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=53278-confruntat-dar-detasat-dragoste-in-hala-de-peste-de-israel-horovitz-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul-azi–5-6-1999
Marina Constantinescu, „Fotografie de grup cu vedete”, România literară, anul XXXI, nr. 23-24, 17 iunie 1998, p. 36.
Mirona Hărăbor, „Un buchet de flori pentru un spectacol: «Azilul de noapte»”, Scena, nr. 13, mai, 1999, pp. 49-50, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=62890-un-buchet-de-flori-pentru-un-spectacol-azilul-de-noapte–scena–i-13-1999
Magdalena Boiangiu, „Azilul de noapte de Maxim Gorki, Teatrul Naţional, Bucureşti”, Scena, nr. 1, mai, 1998, pp. 11-12, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=62392-martie-azilul-de-noapte-de-maxim-gorki-teatrul-national-bucuresti–scena–i-1-1998
Victor Scoradeț, „Strategie sau conjunctură? Piese românești pe scenă (V)”, Contemporanul, anul VII, nr. 33, 14 august 1997, p. 12.
Marina Constantinescu, „Furie și neputință”, România literară, anul XXX, nr. 29, 23 iulie 1997, p. 16.
Magdalena Boiangiu, „Un cosmos feminin: «O batistă în Dunăre» de D.R.Popescu, Teatrul Naţional din Bucureşti”, Teatrul azi, nr. 6-7, 1997, pp. 41-42, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=52864-un-cosmos-feminin-o-batista-in-dunare-de-d-r-popescu-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul-azi–6-7-1997
Margareta Bărbuță, „Adevăr şi ficţiune: «Stalin şi bufonul» de Gaston Salvatore, Teatrul Evreiesc de Stat”, Teatrul azi, nr. 3, 1997, p. 21, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=52769-adevar-si-fictiune-stalin-si-bufonul-de-gaston-salvatore-teatrul-evreiesc-de-stat–teatrul-azi–3-1997
Magdalena Boiangiu, „Fanatismul toleranţei: «Elogiul nebuniei (Erasmus) » de Dumitru Solomon, Teatrul Evreiesc de Stat”, Teatrul azi, nr. 1-2-3, 1993, pp. 23-24, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=54311-fanatismul-tolerantei-elogiul-nebuniei-erasmus-de-dumitru-solomon-teatrul-evreiesc-de-stat–teatrul-azi–1-2-3-1993
Ileana Berlogea, „Teatrul şi adevărul său: «Cabinierul» de Ronald Harwood, Teatrul Naţional din Bucureşti”, Teatrul azi, nr. 11, 1991, pp. 23-24, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=51293-teatrul-si-adevarul-sau-cabinierul-de-ronald-harwood-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul-azi–11-1991
Ludmila Patlanjoglu, „Balul absolvenților”, Romînia literară, anul XXIII, nr. 27, 5 iulie 1990, p. 16.
Irina Coroiu, „Faţă cu kitsch-ul: «D’ale carnavalului» de I.L.Caragiale la Studioul I.A.T.C.”, Teatrul azi, nr. 6, 1990, p. 29, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=51129-fata-cu-kitsch-ul-d-ale-carnavalului-de-i-l-caragiale-la-studioul-i-a-t-c–teatrul-azi–6-1990
Ludmila Patlanjoglu, „Un spectacol cu opt soliști”, Romînia literară, anul XXIII, nr. 10, 8 martie 1990, p. 16.
Cristina Dumitrescu, „Gradul II de prospeţime: «Cadrilul» de Eugen Mirea, Studioul de teatru I.A.T.C.”, Teatrul azi, nr. 2, 1990, pp. 30-31, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=50806-gradul-ii-de-prospetime-cadrilul-de-eugen-mirea-studioul-de-teatru-i-a-t-c–teatrul-azi–2-1990
Mircea Ghițulescu, „Vassa Jeleznova”, Steaua, anul 40, nr. 7, iulie 1989, p. 59.
George Genoiu, „Vassa Jeleznova”, Ateneu, anul XXVI, nr. 4, aprilie 1989, pp. 12-13.
Dinu Kivu, „Vassa Jeleznova”, Contemporanul, nr. 13, 24 martie 1989, p. 11.
Ileana Berlogea, „Vassa Jeleznova”, Romînia literară, anul XXII, nr. 6, 9 februarie 1989, p. 16.
Ion Toboșaru, „De la text la regie: Densitatea semnificaţiilor («Vassa Jeleznova» de Maxim Gorki – Teatrul Naţional, Bucureşti)”, Teatrul, anul XXXIV, nr. 2, februarie 1989, p. 58, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=50240-de-la-text-la-regie-densitatea-semnificatiilor-vassa-jeleznova-de-maxim-gorki-teatrul-national-bucuresti–teatrul–2-1989
Margareta Bărbuță, „De la text la regie:Claritatea viziunii («Vassa Jeleznova» de Maxim Gorki – Teatrul Naţional, Bucureşti)”, Teatrul, anul XXXIV, nr. 2, februarie 1989, pp. 56-58, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=50239-de-la-text-la-regie-claritatea-viziunii-vassa-jeleznova-de-maxim-gorki-teatrul-national-bucuresti–teatrul–2-1989
Ion Zamfirescu, „De la text la regie: Simbioza dintre text şi realizarea scenică («Vassa Jeleznova» de Maxim Gorki – Teatrul Naţional, Bucureşti)”, Teatrul, anul XXXIV, nr. 2, februarie 1989, pp. 54-56, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=50238-de-la-text-la-regie-simbioza-dintre-text-si-realizarea-scenica-vassa-jeleznova-de-maxim-gorki-teatrul-national-bucuresti–teatrul–2-1989
Alice Georgescu, „De la text la regie: Perspectiva psihologică («Vassa Jeleznova» de Maxim Gorki – Teatrul Naţional, Bucureşti)”, Teatrul, anul XXXIV, nr. 2, februarie 1989, pp. 51-53, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=50237-de-la-text-la-regie-perspectiva-psihologica-vassa-jeleznova-de-maxim-gorki-teatrul-national-bucuresti–teatrul–2-1989
Irina Coroiu, „Învăţămîntul teatral. Promoţia ’86 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti”, Teatrul, anul XXXI, nr. 7-8, iulie-august 1986, pp. 124-130, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=49253-invatamintul-teatral-promotia-86-institutul-de-arta-teatrala-si-cinematografica-din-bucuresti–teatrul–7-8-1986
Dinu Kivu, „Opera de trei parale”, Contemporanul, nr. 21, 23 mai 1986, p. 12.
Valentin Silvestru, „Dincolo și dincoace de Brecht”, Romînia literară, anul XIX, nr. 15, 10 aprilie 1986, p. 16.
Corina Șuteu, „Cronica dramatică: «Olelie» de Fănuş Neagu, «Vînătorii» de Ion Băieşu (Teatrul «Nottara»)”, în „Teatrul”, anul XXX, nr. 3, martie 1985, pp. 24-27, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=48666-cronica-dramatica-olelie-de-fanus-neagu-vinatorii-de-ion-baiesu-teatrul-nottara–teatrul–3-1985
Victor Parhon, „Spectacol coupé Fănuș Neagu-Ion Băieșu”, Ramuri, anul XXII, nr. 3, 15 martie 1985, p. 12.
Mihai Vasiliu, „Cronica dramatică: «Pachetul cu acţiuni» de Mircea Ştefănescu (Teatrul de Comedie)”, Teatrul, anul XXIX, nr. 5, mai 1984, pp. 53-55, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=48292-cronica-dramatica-pachetul-cu-actiuni-de-mircea-stefanescu-teatrul-de-comedie–teatrul–5-1984
Ludmila Patlanjoglu, „Pachetul cu acțiuni de Mircea Ștefănescu”, Romînia literară, anul XVII, nr. 17, 26 aprilie 1984, p. 16.
Ludmila Patlanjoglu, „Reprezentaţia nr. 85: «Turnul de fildeş» de Viktor Rozov (Teatrul de Comedie)”, Teatrul, anul XVIII, nr. 11, noiembrie 1983, p. 27, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47593-reprezentatia-nr-85-turnul-de-fildes-de-viktor-rozov-teatrul-de-comedie–teatrul–11-1983
Mihai Vasiliu, „Cronica dramatică: «Titanic-Vals» de Tudor Muşatescu (Teatrul de Stat din Oradea – secţia română)”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 7-8, iulie-august, 1983, pp. 35-36, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47899-cronica-dramatica-titanic-vals-de-tudor-musatescu-teatrul-de-stat-din-oradea-sectia-romana–teatrul–7-8-1983
Mihai Vasiliu, „Monografie scenică Tudor Mușatescu”, Teatrul, anul XXVIII, nr. 6, iunie 1983, p. 13, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47842-oradea-monografie-scenica-tudor-musatescu–teatrul–6-1983
Doina Modola, „Teatrul de Stat Oradea: Titanic vals de Tudor Mușatescu”, Steaua, anul XXXIV, nr. 6, iunie 1983, pp. 59-60.
Andrițoiu, „Titanic vals pe scena orădeană”, Contemporanul, nr. 20, 13 mai 1983, p. 13.
Valentin Silvestru, „Monografia scenică Tudor Mușatescu”, Romînia literară, anul XVI, nr. 14, 7 aprilie 1983, p. 16.
Mircea Ghițulescu, „Teatrul Național I.L.Caragiale: Ifigenia de Mircea Eliade”, Steaua, anul XXXIV, nr. 1, ianuarie 1983, p. 39.
Patrel Berceanu, „Gustul mierii”, Ramuri, anul XIX, nr. 7, 15 iulie 1982, p. 12.
Mircea Ghițulescu, „Turnul de fildeș”, Steaua, anul XXXIII, nr. 5, mai 1982, p. 60.
Adrian Dohotaru, „Ifigenia de Mircea Eliade”, Flacăra, anul XXXI, nr. 9, 6 martie 1982, p. 17.
Radu Albala, „Cronica dramatică: «Ifigenia» de Mircea Eliade (Teatrul Naţional din Bucureşti)”, Teatrul, anul XXVII, nr. 2, februarie 1982, pp. 40-41, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47199-cronica-dramatica-ifigenia-de-mircea-eliade-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul–2-1982
Natalia Stancu, „Ifigenia de Mircea Eliade pe scena Teatrului Național”, Scînteia, anul 51, nr. 12266, 30 ianuarie 1982, p. 4.
Aurel Bădescu, „Ifigenia”, Contemporanul, nr. 4, 22 ianuarie 1982, p. 8.
Valentin Silvestru, „De la mythos la logos”, Romînia literară, anul XV, nr. 4, 21 ianuarie 1982, p. 16.
Magdalena Boiangiu, „Carnet I.A.T.C.: «Iertarea» de Ion Băieşu şi «Gustul mierii» de Shelagh Delaney”, Teatrul, anul XXVII, nr. 1, ianuarie 1982, pp. 36-38, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=47028-carnet-i-a-t-c-iertarea-de-ion-baiesu-si-gustul-mierii-de-shelagh-delaney–teatrul–1-1982
Aurel Bădescu, „Turnul de fildeș”, Contemporanul, nr. 16, 17 aprilie 1981, p. 8.
Valentin Silvestru, „O nouă promoție de actori”, România literară, anul XIV, nr. 49, 3 decembrie 1981, p. 16.
Andrițoiu, „O comedie tinerească, pentru publicul tînăr”, Scînteia, anul 50, nr. 12073, 17 iunie 1981, p. 4
Ludmila Patlanjoglu, „Într-adevăr, pentru copii…”, Romînia literară, anul XIV, nr. 23, 4 iunie 1981, p. 16.
Cristina Dumitrescu, „Turnul de fildeș de Viktor Rozov”, Romînia literară, anul XIV, nr. 20, 14 mai 1981, p. 16.
Natalia Stancu, „Virtuțile etice ale comediei”, Scînteia, anul 50, nr. 12044, 14 mai 1981, p. 4.
Andrițoiu, „Al treilea Hagi Tudose”, Romînia literară, anul XIV, nr. 17, 23 aprilie 1981, p. 16.
Radu Albala, „Cronica dramatică: «Turnul de fildeş» de Viktor Rozov (Teatrul de Comedie)”, în „Teatrul”, anul XXVI, nr. 4, aprilie 1981, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=46790-cronica-dramatica-turnul-de-fildes-de-viktor-rozov-teatrul-de-comedie–teatrul–4-1981
Adrian Dohotaru, „Piliuță și Rauțchi”, Flacăra, anul XXIX, nr. 42, 16 octombrie 1980.
Natalia Stancu, „«Hagi Tudose» de Barbu Ștefănescu Delavrancea la Teatrul Național”, Scînteia, anul 49, nr. 11864, 12 octombrie 1980, p.
Valentin Silvestru, „«Hagi Tudose» la Teatrul Național din București”, Romînia literară, anul XIII, nr. 41, 9 octombrie 1980, p. 16.
Radu Albala, „Cronica dramatică: «Hagi-Tudose» de Barbu Ştefănescu Delavrancea (Teatrul Naţional din Bucureşti)”, Teatrul, anul XXV, nr. 10, octombrie 1980, pp. 22-24, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=46035-cronica-dramatica-hagi-tudose-de-barbu-stefanescu-delavrancea-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul–10-1980
Radu Albala, „Cronica dramatică: «Idolul şi Ion Anapoda» de G. M. Zamfirescu (Teatrul Naţional din Bucureşti)”, Teatrul, anul XXV, nr. 5, mai 1980, pp. 54-55, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=46314-cronica-dramatica-idolul-si-ion-anapoda-de-g-m-zamfirescu-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul–5-1980
Ileana Berlogea, „Virtuțile piesei clasice”, Scînteia, anul 49, nr. 11736, 16 mai 1980, p. 4.
Radu Popescu, „«Idolul și Ion Anapoda» de G.M. Zamfirescu”, România Liberă, anul XXXVIII, nr. 11055, 14 mai 1980, p. 2.
Radu Bădilă, „Însemnările unui necunoscut”, Steaua, anul XXX, nr. 4, aprilie 1979, p. 57.
Virgil Munteanu, „Cronica dramatică: «Însemnările unui necunoscut» dramatizare de Ion Cojar după F. M. Dostoievski (Teatrul Naţional din Bucureşti)”, Teatrul, anul XXIV, nr. 3, martie 1979, pp. 43-45, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=45668-cronica-dramatica-insemnarile-unui-necunoscut-dramatizare-de-ion-cojar-dupa-f-m-dostoievski-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul–3-1979
Radu Popescu, „Însemnările unui necunoscut”, Romînia liberă, anul XXXVII, nr. 10673, 19 februarie 1979, p. 2.
Aurel Bădescu, „Însemnările unui necunoscut”, Contemporanul, nr. 6, 9 februarie 1979, p. 6.
Radu Anton Roman, „Însemnările unui necunoscut”, Romînia Literară, anul XII, nr. 10, 8 martie 1979, p. 16.
Natalia Stancu, „Însemnările unui necunoscut de F.M. Dostoievski”, Scînteia, anul 48, nr. 11361, 2 martie 1979, p. 4.
Aurel Bădescu, „Audiență la consul”, Contemporanul, nr. 12, 24 martie 1978, p. 9.
Margareta Bărbuță, „Audiență la consul de Ion Brad”, Scînteia, anul 47, nr. 11063, 16 martie 1978, p. 4.
Virgil Munteanu, „Cronica dramatică: «Audiență la consul» de Ion Brad (Teatrul „Nottara”)”, Teatrul, anul XXIII, nr. 2, februarie 1978, pp. 44-45, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=45085-cronica-dramatica-audienta-la-consul-de-ion-brad-teatrul-nottara–teatrul–2-1978
Andrițoiu, „Ion Brad în luminile rampei”, Romînia literară, anul XI, nr. 6, 9 februarie 1978, p. 16.
Radu Popescu, „Audiență la consul de Ion Brad”, Romînia Liberă, anul XXXVI, nr. 10354, 8 februarie 1978, p. 2.
Radu Anton Roman, „Teatrul Nottara: Audiență la consul de Ion Brad”, Romînia literară, anul XI, nr. 2, 12 ianuarie 1978, p. 16.
Valentin Silvestru, „Spectacole de însemnătate redusă”, Romînia Literară, anul X, nr. 47, 24 noiembrie 1977, p. 16.
Radu Popescu, „Cîștigătorul trebuie ajutat de Iosif Naghiu”, Romînia Liberă, anul XXXV, nr. 10275, 7 noiembrie 1977, p. 2.
Margareta Bărbuță, „Pledoarii pentru o înaltă ținută etică”, Scînteia, anul 46, nr. 10940, 22 octombrie 1977, p. 4.
Aurel Bădescu, „Cronica dramatică: «Cîştigătorul trebuie ajutat» de Iosif Naghiu (Teatrul Naţional din Bucureşti)”, Teatrul, anul XXII, nr. 10, octombrie 1977, pp. 47-49, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=44453-cronica-dramatica-cistigatorul-trebuie-ajutat-de-iosif-naghiu-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul–10-1977
Mira Iosif, „Cronica dramatică: «Destine» de Regine Weicker (Teatrul Naţional din Bucureşti)”, Teatrul, anul XXII, nr. 1, ianuarie 1977, pp. 49-50, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=44410-cronica-dramatica-destine-de-regine-weicker-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul–1-1977
Bogdan Ulmu, „Destine de Regine Weiker”, Scînteia Tineretului, anul XXXII, nr. 8570, 10 decembrie 1976, p. 2.
Radu Popescu, „Destine de Regine Weickert”, Romînia Liberă, anul XXXIV, nr. 9990, 7 decembrie 1976, p. 2.
Andrițoiu, „Un spectacol educativ”, Romînia Liberă, anul XXXIII, nr. 9525, 10 iunie 1975, p. 2.
Andrițoiu, „Comoara din deal la Teatrul Național I.L. Caragiale”, Scînteia Tineretului, anul XXXI, nr. 8097, 4 iunie 1975, p. 2.
Virgil Munteanu, „Cronica dramatică: «Comoara din deal» de Corneliu Marcu Loneanu (Teatrul Naţional din Bucureşti)”, Teatrul, anul XX, nr. 5, mai 1975, pp. 39-41, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=43663-cronica-dramatica-comoara-din-deal-de-corneliu-marcu-loneanu-teatrul-national-din-bucuresti–teatrul–5-1975
Ștefan Iureș, „Cronica dramatică: «Poveştile de aur» de Al. Popovici (Teatrul «Ion Creangă»)”, Teatrul, anul XX, nr. 4, aprilie 1975, pp. 47-49, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=43620-cronica-dramatica-povestile-de-aur-de-al-popovici-teatrul-ion-creanga–teatrul–4-1975
Margareta Bărbuță, „Portretul unui comunist”, Contemporanul, nr. 16, 18 aprilie 1975, p. 9.
Aurel Bădescu, „Teatrul tinerei generații”, Contemporanul, nr. 13, 28 martie 1975, p. 8.
Virgil Munteanu, „Cronica dramatică: «Năpasta» şi «Conu Leonida» de I.L. Caragiale (Teatrul Naţional «I.L. Caragiale»)”, Teatrul, anul XIX, nr. 5, mai 1974, pp. 73-75, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=43154-cronica-dramatica-napasta-si-conu-leonida-de-i-l-caragiale-teatrul-national-i-l-caragiale–teatrul–5-1974
Paul Cornel Chitic, „O scenografie fabulatorie: «Volpone» la Teatrul de Comedie”, Teatrul, anul XIX, nr. 5, mai 1974, pp. 57-58, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=43150-o-scenografie-fabulatorie-volpone-la-teatrul-de-comedie–teatrul–5-1974
Paul Anghel, „Năpasta la Național”, Romînia Liberă, anul XXXII, nr. 9193, 16 mai 1974, p. 2.
Radu Popescu, „Năpasta și Conul Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale”, Romînia Liberă, anul XXXII, nr. 9188, 10 mai 1974, p. 2.
Valentin Silvestru, „Spectacol Caragiale: Năpasta și Conu Leonida”, Romînia literară, anul VII, nr. 19, 9 mai 1974, p. 18.
Traian Șelmaru, „Dublu spectacol Caragiale”, Informația Bucureștiului, anul XXI, nr. 6427, 3 mai 1974, p. 2.
Valeria Ducea, „Cronica dramatică: «Volpone» de Ben Jonson (Teatrul de Comedie)”, Teatrul, anul XIX, nr. 4, aprilie 1974, pp. 35-36, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=43097-cronica-dramatica-volpone-de-ben-jonson-teatrul-de-comedie–teatrul–4-1974
Margareta Bărbuță, „Volpone (Teatrul de Comedie)”, Contemporanul, anul XXVIII, nr. 17, 19 aprilie 1974, p. 4.
Radu Popescu, „Volpone de Ben Jonson”, Romînia Liberă, anul XXXII, nr. 9162, 10 aprilie 1974, p. 2.
Bogdan Ulmu, „A doua față a medaliei”, Scînteia Tineretului, anul XXIX, nr. 7378, 7 februarie 1973, p. 4.
Lucia Bogdan, „A doua față a medaliei de I.D.Sîrbu”, Munca, anul XXIX, nr. 7840, 1 februarie 1973, p. 2.
Traian Șelmaru, „A doua față a medaliei”, Informația Bucureștiului, anul XX, nr. 6039, 29 ianuarie 1973, p. 2.
Aurel Bădescu, „A doua față a medaliei”, Contemporanul, anul XXVII, nr. 5, 26 ianuarie 1973, p. 4.
Radu Popescu, „Premieră la Teatrul Național I.L. Caragiale. A doua față a medaliei”, Romînia Liberă, anul XXXI, nr. 8787, 24 ianuarie 1973, p. 4.
Valeria Ducea, „Cronica dramatică: Preşul de Ion Băieşu (Teatrul de Comedie)”, Teatrul, anul XVII, nr. 10, octombrie 1972, pp. 29-30, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=42119-cronica-dramatica-presul-de-ion-baiesu-teatrul-de-comedie–teatrul–10-1972
Lucia Bogdan, „Preșul de Ion Băieșu”, Munca, anul XXVIII, nr. 7752, 19 octombrie 1972, p. 2.
Margareta Bărbuță, „Preșul de Ion Băieșu la Teatrul de Comedie”, Scînteia, anul 41, nr. 9297, 12 octombrie 1972, p. 4.
Dinu Kivu, „Premieră la Teatrul de Comedie – Preșul”, Contemporanul, anul XXVI, nr. 41, 6 octombrie 1972, p. 4.
Ungheanu, „Preșul de Ion Băieșu la Teatrul de Comedie”, Scînteia Tineretului, anul XXVIII, nr. 7273, 5 octombrie 1972, p. 4.
Traian Șelmaru, „E nevoie și de piesă în spectacol…, Informația Bucureștiului, anul XX, nr. 5941, 4 octombrie 1972, p. 2.
Radu Popescu, „Preșul de Ion Băieșu”, Romînia Liberă, anul XXX, nr. 8692, 4 octombrie 1972, p. 5.
Ileana Popovici, „Cronica dramatică: Simfonie pentru destinul meu de Nelu Ionescu (Teatrul Mic)”, Teatrul, anul XVII, nr. 5, mai 1972, pp. 33-34, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=42332-cronica-dramatica-simfonie-pentru-destinul-meu-de-nelu-ionescu-teatrul-mic–teatrul–5-1972
Radu Popescu, „Simfonie pentru destinul meu”, Romînia Liberă, anul XXX, nr. 8585, 1 iunie 1972, p. 3.
Lucia Bogdan, „Simfonie pentru destinul meu”, Munca, anul XXVIII, nr. 7615, 11 mai 1972, p. 2.
Djentemirov, „Ape și oglinzi sau Lupta unui comunist romîn”, Steagul Roșu – Viața Capitalei, anul XXIV, nr. 7099, 27 aprilie 1972, p. 2.
Alexandru Andrițoiu, „Tragedii antice pe scena teatrului contemporan”, Scînteia Tineretului, anul XXVIII, nr. 7085, 26 februarie 1972, p. 5.
Mira Iosif, „Cronica dramatică: Antigona de Sofocle (Teatrul Mic)”, Teatrul Mic, anul XVI, nr. 12, decembrie 1971, pp. 22-24, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41769-cronica-dramatica-antigona-de-sofocle-teatrul-mic–teatrul–12-1971
Djentemirov, „Antigona de Sofocle”, Steagul Roșu – Viața Capitalei, anul XXIII, nr. 6998, 29 decembrie 1971, p. 2.
George Banu, „Teatrul Mic: Antigona”, Contemporanul, anul XXV, nr. 50, 10 decembrie 1971, p. 4.
Traian Șelmaru, „La Teatrul Mic: Antigona de Sofocle”, Informația Bucureștiului, anul XIX, nr. 5679, 29 noiembrie 1971, p. 2.
Radu Popescu, „Ape și oglinzi de Paul Everac”, Romînia Liberă, anul XXIX, nr. 8283, 11 iunie 1971, p. 2.
Lucia Bogdan, „Timp și adevăr”, Munca, anul XXVII, nr. 7305, 14 mai 1971, p. 2.
Mira Iosif, „Cronica dramatică: Timp şi adevăr de Eugenia Busuioceanu (Teatrul Mic şi Teatrul «A. Davila» din Piteşti)”, Teatrul, anul XVI, nr. 5, mai 1971, p. 57, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41903-cronica-dramatica-timp-si-adevar-de-eugenia-busuioceanu-teatrul-mic-si-teatrul-a-davila-din-pitesti–teatrul–5-1971
Ileana Popovici, „Cronica dramatică: Ape şi oglinzi de Paul Everac (Teatrul Mic)”, Teatrul, anul XVI, nr. 5, mai 1971, pp. 47-49, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41897-cronica-dramatica-ape-si-oglinzi-de-paul-everac-teatrul-mic–teatrul–5-1971
Viorica Tănăsescu, „Ape și oglinzi de Paul Everac la Teatrul Mic”, Scînteia Tineretului, anul XXVII, nr. 6848, 26 mai 1971, p. 2.
Lucia Bogdan, „Ape și oglinzi de Paul Everac”, Munca, anul XXVII, nr. 7310, 20 mai 1971, p. 2.
Sebastian Costin, „Ape și oglinzi”, Contemporanul, anul XXV, nr. 19, 7 mai 1971, p. 4.
Ileana Popovici, „Cronica dramatică: Fata care a făcut o minune de William Gibson (Teatrul Mic)”, Teatrul, anul XVI, nr. 1, ianuarie 1971, pp. 50-52 https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41682-cronica-dramatica-fata-care-a-facut-o-minune-de-william-gibson-teatrul-mic–teatrul–1-1971
Dumitru M. Ion, „Fata care n-a făcut nici o minune”, Romînia literară, anul IV, nr. 4, 21 ianuarie 1971, p. 25.
Radu Popescu, „Fata care a făcut o minune”, Romînia Liberă, anul XXIX, nr. 8156, 14 ianuarie 1971, p. 2.
Adriana Rotaru, „Fata care a făcut o minune”, Informația Bucureștiului, anul XVIII, nr. 5393, 25 decembrie 1970, p. 2.
Dinu Săraru, „Cronica dramatică: «Camera de alături» de Paul Everac (Teatrul Naţional «I. L. Caragiale»)”, Teatrul, anul XV, nr. 5, mai 1970, pp. 92-94, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41469-cronica-dramatica-camera-de-alaturi-de-paul-everac-teatrul-national-i-l-caragiale–teatrul–5-1970
Andrei Strihan, „Adevărul «Camerei de alături»”, Contemporanul, anul XXIV, nr. 19, 8 mai 1970, p. 4.
Florian Potra, „Camera de alături”, Romînia Liberă, anul XXVIII, nr. 7944, 8 mai 1970, p. 2.
Sebastian Costin, „Camera de alături”, Scînteia Tineretului, anul XXVI, nr. 6516, 29 aprilie 1970, p. 4.
Traian Șelmaru, „Camera de alături”, Informația Bucureștiului, anul XVIII, nr. 5188, 27 aprilie 1970, p. 2.
Aurel Dragoș Munteanu, „Primarul lunii și iubita sa de Alexandru Mirodan la Teatrul Mic”, Scînteia, anul XXXIX, nr. 8356, 5 martie 1970, p. 4.
Mira Iosif, „Cronica dramatică: «Primarul lunii şi iubita sa» (Teatrul Mic)”, Teatrul, anul XV, nr. 2, februarie 1970, pp. 53-55, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41342-cronica-dramatica-primarul-lunii-si-iubita-sa-teatrul-mic–teatrul–2-1970
Mariana Pârvulescu, „De viață, de dragoste, de moarte la Teatrul Mic”, Romînia Liberă, anul XXVII, nr. 7750, 19 septembrie 1969, p. 3.
Carandino, „Spectacole din București și de aiurea”, Steaua, anul XX, nr. 7, iulie 1969, pp. 76-81.
Dumitru Solomon, „Poveste neterminată de Alecu Popovici”, Scînteia, anul XXXVIII, nr. 8086, 5 iunie 1969, p. 4.
Ilie Rusu, „Urmărind premierele: «Poveste neterminată» la Teatrul «Ion Creangă»”, Teatrul, anul XIV, nr. 5, mai 1969, pp. 53-54, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=41014-urmarind-premierele-poveste-neterminata-la-teatrul-ion-creanga–teatrul–5-1969
Sebastian Costin, „Poveste neterminată de Alecu Popovici la Teatrul Ion Creangă”, Scînteia Tineretului, anul XXV, nr. 6222, 21 mai 1969, p. 2.
Ileana Popovici, „Între două erori filozofice”, Teatrul, anul XIV, nr. 4, aprilie 1969, pp. 30-35, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40993-intre-doua-erori-filozofice–teatrul–4-1969
Valeriu Râpeanu, „Ion Băieșu: Iertarea”, Scînteia, anul XXXVIII, nr. 8024, 3 aprilie 1969, p. 4.
Emil Riman, „Iertarea de Ion Băieșu”, Informația Bucureștiului, anul XVI, nr. 4841, 11 martie 1969, p. 2.
Sebastian Costin, „Iertarea de Ion Băieșu”, Scînteia Tineretului, anul XXV, nr. 6156, 4 martie 1969, p. 4.
Ovidiu Constantinescu, „Enigma Otiliei photo finish troienele”, Viața Romînească, anul XXII, nr. 3, 1969, pp. 121-126.
Mariana Pârvulescu, „Iertarea de Ion Băieșu”, România Liberă, anul XXVII, nr. 7571, 22 februarie 1969, p. 2.
Vintilă Ivănceanu, „Iertarea de Ion Băieșu”, România Literară, anul II, nr. 8, 20 februarie 1969, p. 25.
Valeria Râpeanu, „Enigma Otiliei?”, Scînteia, anul XXXVIII, nr. 7966, 4 februarie 1969, p. 4.
Vicu Mîndra, „Din nou despre servituţile dramatizării («Enigma Otiliei» la Teatrul Naţional «I. L. Caragiale»)”, Teatrul, anul XIV, nr. 2, februarie 1969, pp. 40-45, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40956-din-nou-despre-servitutile-dramatizarii-enigma-otiliei-la-teatrul-national-i-l-caragiale–teatrul–2-1969.
Florin Tornea, „Enigma Otiliei la Teatrul Național”, Informația Bucureștiului, nr. 4791, 11 ianuarie 1969, p. 2.
Monica Săvulescu, „Enigma Otiliei după G. Călinescu”, Romînia Liberă, anul XXVII, nr. 7529, 4 ianuarie 1969, p. 2.
Dinu Kivu, „Enigma Otiliei de George Călinescu”, Contemporanul, anul XXIII, nr. 1, 3 ianuarie 1969, p. 4.
Carandino, „Vrăjitorul din Oz, după Frank Baum”, Romînia literară, anul XV, nr. 29, 18 iulie 1968, p. 6.
Mira Iosif, „Prin teatrele din ţară: Piatra Neamţ – Randamentul unei structuri mobile”, Teatrul, anul XIII, nr. 6, iunie 1968, pp. 79-83, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40687-prin-teatrele-din-tara-piatra-neamt-randamentul-unei-structuri-mobile–teatrul–6-1968
Adriana Rotaru, „De la basm la joc”, Informația Bucureștiului, anul XV, nr. 4613, 17 iunie 1968, p. 2.
Mira Iosif, „Un basm vesel în viziunea Teatrului din Piatra-Neamț”, Contemporanul, anul XXII, nr. 24, 14 iunie 1968, p. 4.
Sebastian Costin, „Spiritul de echipă la Teatrul tineretului din Piatra Neamț”, Scînteia Tineretului, anul XIV, nr. 5927, 12 iunie 1968, p. 2.
Aurel Brumaru, „Piatra-Neamț: Oscilații repertoriale”, Contemporanul, anul XXII, nr. 22, 31 mai 1968, p. 4.
Ion Vlad, „Carnet teatral. Pe scenele capitalei”, Steaua, anul XIX, nr. 4, aprilie 1968, p. 89-91.
T. Rîpeanu, „Urmărind premierele: «Amintirea a două dimineţi de luni» de Arthur Miller (Teatrul Mic)”, Teatrul, anul XIII, nr. 3, martie 1968, pp. 38-40, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40617-urmarind-premierele-amintirea-a-doua-dimineti-de-luni-de-arthur-miller-teatrul-mic–teatrul–3-1968
Dima, „În cenușia colivie de sticlă… ”, Flacăra, anul XVII, nr. 6, 3 februarie 1968, p. 12.
Mircea Alexandrescu, „Amintirea a două dimineți de luni”, Contemporanul, anul XXII, nr. 5, 2 februarie 1968, p. 4.
Carandino, „Amintirea a două dimineți de luni”, Romînia literară, anul XV, nr. 4, 25 ianuarie 1968, p. 6.
Radu Popescu, „Amintirea două dimineți de luni”, Romînia Liberă, anul XXVI, nr. 7230, 18 ianuarie 1968, p. 2.
Vicu Mîndra, „Reevaluarea unui dramaturg liric («Luceafărul» de B. Şt. Delavrancea la Teatrul «Lucia Sturdza Bulandra»)”, în „Teatrul”, anul XII, nr. 7, iulie 1967, pp. 54-55, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40455-reevaluarea-unui-dramaturg-liric-luceafarul-de-b-st-delavrancea-la-teatrul-lucia-sturdza-bulandra–teatrul–7-1967
Ion Zamfirescu, „Luceafărul de Barbu Delavrancea”, Contemporanul, anul XXI, nr. 20, 19 mai 1967, p. 4.
Radu Popescu, „Luceafărul de B. Delavrancea”, Romînia Liberă, anul XXV, nr. 7021, 16 mai 1967, p. 2.
Dinu Kivu, „«Hanul de la răscruce» de Horia Lovinescu (Teatrul Mic)”, în „Teatrul”, anul XVII, nr. 3, martie 1967, pp. 95-97, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40396-hanul-de-la-rascruce-de-horia-lovinescu-teatrul-mic–teatrul–3-1967
Florica Ichim, „Hanul de la răscruce de Horia Lovinescu pe scena Teatrului Mic”, Munca, anul XXIII, nr. 6004, 1 martie 1967, p. 2.
Radu Popescu, „Hanul de la răscruce de Horia Lovinescu”, Romînia Liberă, anul XXV, nr. 6938, 7 februarie 1967, p. 2.
Nora Teodor, „Hanul de la răscruce de Horia Lovinescu”, Informația Bucureștiului, anul XIV, nr. 4195, 6 februarie 1967, p. 2.
Ilie Rusu, „Piatra Neamţ – Experiment în spectacolul pentru copii”, Teatrul, anul XI, nr. 11, noiembrie 1966, pp. 58-59, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40121-piatra-neamt-experiment-in-spectacolul-pentru-copii–teatrul–11-1966
Mihai Bujeniță, „O piesă originală pentru copii”, Contemporanul, anul XX, nr. 39, 30 septembrie 1966, p. 4.
Traian Șelmaru, „«Simple coincidenţe» sau mai mult decît atît…?”, Teatrul, anul XI, nr. 5, mai 1966, pp. 20-26, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40205-simple-coincidente-sau-mai-mult-decit-atit–teatrul–5-1966
Andrei Băleanu, „Simple (dar nu întîmplătoare) coincidențe”, Scînteia, anul XXXV, nr. 6942, 6 aprilie 1966, p. 4.
Constantin Potîngă, „Pasiune și luciditate. Nu sînt turnul Eiffel”, Ateneu, anul II, nr. 6, iunie 1965, p. 4.
T. Rîpeanu, „Din spectacolele decadei: «Nu sînt Turnul Eiffel» de Ecaterina Oproiu (Teatrul din Piatra-Neamţ)”, Teatrul, anul X, nr. 7, iulie 1965, pp. 44-45, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=40038-din-spectacolele-decadei-nu-sint-turnul-eiffel-de-ecaterina-oproiu-teatrul-din-piatra-neamt–teatrul–lie-7-an-x-1965
Potîngă, „Stația de autobuz”, Ateneu, anul II, nr. 5, mai 1965, p. 4.
Mihai Ungheanu, „Stația de autobuz la Teatrul de Stat Piatra Neamț”, Scînteia Tineretului, anul XXI, nr. 4985, 27 mai 1965, p. 2.
Ion Cazaban, „Cronica la «Domnişoara Nastasia» de G.M. Zamfirescu (Teatrul Naţional «I.L. Caragiale»)”, Teatrul, anul IX, nr. 12, decembrie 1964, pp. 40-43, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39643-cronica-la-domnisoara-nastasia-de-g-m-zamfirescu-teatrul-national-i-l-caragiale–teatrul–cembrie-12-an-ix-1964
Mariana Pîrvulescu, „Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu”, Romînia Liberă, anul XXII, nr. 6241, 8 noiembrie 1964, p. 2.
Ileana Popovici, „Cronica la «Ninge la ecuator» de Dorel Dorian, la Teatrul Muncitoresc C.F.R. (premieră)”, Teatrul, anul IX, nr. 11, noiembrie 1964, pp. 69-74, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39634-cronica-la-ninge-la-ecuator-de-dorel-dorian-la-teatrul-muncitoresc-c-f-r-premiera–teatrul–iembrie-11-an-ix-1964
Călin Căliman, „Investigație în actualitate”, Contemporanul, anul XVIII, nr. 45, 6 noiembrie 1964, p. 4.
Mira Iosif, „Jalnica lume fără minuni («Nora» de Henrik Ibsen pe scena Teatrului Naţional „I.L. Caragiale)”, Teatrul, anul IX, nr. 1, ianuarie 1964, pp. 60-63, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39607-jalnica-lume-fara-minuni-nora-de-henrik-ibsen-pe-scena-teatrului-national-i-l-caragiale–teatrul–nuarie-1-an-ix-1964
(s.a.), „Fotocronică Nora de H. Ibsen pe scena Teatrului Național I.L. Caragiale”, Teatrul, anul VIII, nr. 11, noiembrie 1963.
Florian Nicolau, „Nora”, Contemporanul, anul XVII, nr. 41, 11 octombrie 1963, pp. 4-5.
Ileana Popovici, „Cronica la «Micuţa Dorrit» de Charles Dickens (Teatrul Tineretului)”, Teatrul, anul VIII, nr. 1, ianuarie 1963, pp. 89-91, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39379-cronica-la-micuta-dorrit-de-charles-dickens-teatrul-tineretului–teatrul–nuarie-1-an-viii-1963
Mira Iosif, „«Prima întîlnire» de Tatiana Sîtina”, Teatrul, anul VI, nr. 4, aprilie 1961, pp. 55-56, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39098-prima-intilnire-de-tatiana-sitina–teatrul–rilie-4-an-vi-1961
Mira Iosif, „Prima întîlnire”, Contemporanul, anul XV, nr. 10, 10 martie 1961, p. 4.
Popovici, „Cronica la «Marţienii» de Mihail Liber (Teatrul pentru Tineret şi Copii)”, Teatrul, anul VI, nr. 3, martie 1961, pp. 83-84, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=39088-cronica-la-martienii-de-mihail-liber-teatrul-pentru-tineret-si-copii–teatrul–rtie-3-an-vi-1961
Călin Căliman, „Teatrul viselor înaripate”, Contemporanul, anul XV, nr. 6, 10 februarie 1961, pp. 4-5.
Mariana Pârvulescu, „Fără afiș și fără program”, Romînia Liberă, anul XV, nr. 3923, 21 mai 1957, p. 2.
Mircea Alexandrescu, „Roadele improvizației”, Teatrul, anul II, nr. 4, aprilie 1957, pp. 75-77, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=37818-roadele-improvizatiei–teatrul–rilie-4-an-ii-1957.
Radu Popescu, „Omul destinului de Bernard Shaw”, Romînia Liberă, anul XV, nr. 3850, 23 februarie 1957, p. 2.
Ada Simionescu, „Un spectacol binevenit pentru pionieri și școlari”, Scînteia Tineretului, anul XI, nr. 2131, 8 martie 1956, p. 2.
Magdalena Focșa, „Noi piese romînești”, Flacăra, anul IV, nr. 19, octombrie-decembrie 1955, p. 8.
Mariana Pârvulescu, „O piesă despre educația comunistă a tineretului”, Romînia Liberă, anul XIII, nr. 3472, 4 decembrie 1955, p. 2.
[s.a.], „Spectacole de producție ale studenților Institutului de Teatru I.L.Caragiale”, Romînia liberă, anul XII, nr. 3020, 19 iunie 1954, p. 2.
[s.a.], „Spectacole date de studenții Institutului de Teatru I.L. Caragiale”, Scînteia, anul XXIII, nr. 3016, 4 iulie 1954, p. 1.

Cronici filme:

Mihai Chirilov, „Zbor deasupra unui cuib de viespi”, Dilema veche, nr. 229, 3-9 iulie 2008, https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/zbor-deasupra-unui-cuib-de-viespi-613241.html
Călin Căliman, „Panoramic românesc III”, Contemporanul, anul XIV, nr. 6, 1 iunie 2004, p. 34.
Eugenia Vodă, „Filmul kamikaze”, România literară, anul XXXVI, nr. 50, 17 decembrie 2003, p. 23.
Nicolae Ulieriu, „Martori dispăruți”, Săptămâna, 7 aprilie 1989, http://aarc.ro/en/articol/martori-disparuti
Nicolae Ulieriu, „Cuibul de viespi”, Săptămâna, 17 iulie 1987, http://aarc.ro/en/articol/cuibul-de-viespi
Mădălina Stănescu, „Epitaful Dudulenilor”, Studii și cercetări de istoria artei, 20 iunie 1987, http://aarc.ro/en/articol/epitaful-dudulenilor
Eva Sârbu, „«Cuibul de viespi» – cronică de film”, Cinema, anul XXV, nr. 6, iunie 1987, pp. 7-8.
Eugenia Vodă, „Salutări de la Agigea”, Cinema, anul XXII, nr. 8, august 1984, p. 9.
Roxana Pană, „Escapada”, Cinema, anul XXI, nr. 5, mai 1983, p. 7.
Magda Mihăilescu, „Aceleași voci, alte camere”, Cinema, anul XVII, nr. 6, iunie 1979, p. 9.
Mircea Alexandrescu, „Clipa”, Cinema, anul XVII, nr. 3, martie 1979, pp. 24, 14.
Valerian Sava, „Drumuri în cumpănă”, Cinema, anul XVII, nr. 2, februarie 1979, pp. 24, 22.
Alice Mănoiu, „Iarba verde de acasă”, Cinema, anul XV, nr. 12, decembrie 1977, pp. 23, 24.
Rodica Pop Vulcănescu, „O lume normală, apolitică”, All About Romanian Cinema, http://aarc.ro/en/articol/mere-rosii
Eugen Patrice, „Mere roșii”, Tribuna României, 1 iunie 1976, http://aarc.ro/en/articol/mere-rosii-5
Smaranda Jelescu, „«Mere roșii» – cronică de film”, Scânteia tineretului, 24 mai 1976, http://aarc.ro/en/articol/mere-roii-cronic-de-film-1
Călin Stănculescu, „Generozitatea unui personaj”, Luceafărul, 18 mai 1976, http://aarc.ro/en/articol/generozitatea-unui-personaj
Valerian Sava, „Mere roșii”, Tribuna, 6 mai 1976, http://aarc.ro/en/articol/mere-rosii-3
Călin Căliman, „Zile și nopți contemporane – «Mere roșii» – cronică de film”, Contemporanul, nr. 18, 30 aprilie 1976, p. 8.
Horia Pătrașcu, „Mere roșii”, Flacăra, anul XXV, nr. 17, 29 aprilie 1976, p. 16.
Alice Mănoiu, „«Mere roșii» – cronică de film”, Scânteia, 24 aprilie 1976, http://aarc.ro/en/articol/mere-roii-cronic-de-film
Radu Georgescu, „Multe mere roșii”, Săptămâna, 23 aprilie 1976, http://aarc.ro/en/articol/multe-mere-rosii
Florian Potra, „Mere roșii”, România Liberă, anul XXIV, nr. 9796, 23 aprilie 1976, p. 2.
Vladimir Udrescu, „Un nou film românesc: «Mere roșii»”, Informația Bucureștiului, 23 aprilie 1976, http://aarc.ro/en/articol/un-nou-film-romanesc-mere-rosii
I. Suchianu, „Mere roșii”, România literară, anul IX, nr. 17, 22 aprilie 1976, p. 17.
Mircea Alexandrescu, „Mere roșii”, Cinema, anul XIV, nr. 4, aprilie 1976, p. 24.

[s.a.], „Spectacole date de studenții Institutului de Teatru I.L. Caragiale”, Scînteia, anul XXIII, nr. 3016, 4 iulie 1954.

Descarcă PDF

Radu Popescu, „Omul destinului de Bernard Shaw”, Romînia Liberă, anul XV, nr. 3850, 23 februarie 1957.

Descarcă PDF

Călin Căliman, „Teatrul viselor înaripate”, Contemporanul, anul XV, nr. 6, 10 februarie 1961.

Descarcă PDF

Mariana Pîrvulescu, „Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu”, Romînia Liberă, anul XXII, nr. 6241, 8 noiembrie 1964.

Descarcă PDF

Constantin Potîngă, „Pasiune și luciditate. Nu sînt turnul Eiffel”, Ateneu, anul II, nr. 6, iunie 1965.

Descarcă PDF

Sebastian Costin, „Spiritul de echipă la Teatrul tineretului din Piatra Neamț”, Scînteia Tineretului, anul XIV, nr. 5927, 12 iunie 1968.

Descarcă PDF

Monica Săvulescu, „Enigma Otiliei după G. Călinescu”, Romînia Liberă, anul XXVII, nr. 7529, 4 ianuarie 1969.

Descarcă PDF

Andrei Strihan, „Adevărul «Camerei de alături»”, Contemporanul, anul XXIV, nr. 19, 8 mai 1970.

Descarcă PDF

George Banu, „Teatrul Mic: Antigona”, Contemporanul, anul XXV, nr. 50, 10 decembrie 1971.

Descarcă PDF

Valentin Silvestru, „Spectacol Caragiale: Năpasta și Conu Leonida”, Romînia literară, anul VII, nr. 19, 9 mai 1974.

Descarcă PDF

Natalia Stancu, „Însemnările unui necunoscut de F.M. Dostoievski”, Scînteia, anul 48, nr. 11361, 2 martie 1979.

Descarcă PDF

Cristina Dumitrescu, „Turnul de fildeș de Viktor Rozov”, Romînia literară, anul XIV, nr. 20, 14 mai 1981.

Descarcă PDF

Patrel Berceanu, „Gustul mierii”, Ramuri, anul XIX, nr. 7, 15 iulie 1982.

Descarcă PDF

Patrel Berceanu, „Gustul mierii”, Ramuri, anul XIX, nr. 7, 15 iulie 1982.

Descarcă PDF

Ludmila Patlanjoglu, „Un spectacol cu opt soliști”, Romînia literară, anul XXIII, nr. 10, 8 martie 1990.

Descarcă PDF

Irina Coroiu, „Limbajul lor, limbajul nostru”, Contemporanul, anul IX, nr. 17, 29 aprilie 1999.

Descarcă PDF

Magdalena Boiangiu, „Gloria de după glorie”, România literară, anul XXXV, nr. 31, 7 august 2002, p. 22.

Descarcă PDF

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Selecție de link-uri către alte pagini de prezentare a personalității

Pagina Wikipedia a regizorului Ion Cojar – https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Cojar
Pagina dedicată regizorului Ion Cojar pe pagina web a Teatrului Național I.L. Caragiale București – https://www.tnb.ro/ro/ion-cojar-
Pagina All about Romania Cinema dedicată artistului Ion Cojar – http://aarc.ro/en/cineasti/cineast/ion-cojar

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul