Bordeianu, Magda

Published by admin on iulie 19, 2023

Bordeianu, Magda

Data și locul nașterii:
29 octombrie 1945, Timișoara

Ocupația în teatru:
Regizoare

Biografie artistică
Teatrografie
Scenografie
Fotografii arhiva
Fotografii din spectacole
Caiete program scanate
Afișe & alte materiale scanate din colecții personale
Link-uri către spectacole radiofonice sau TV disponibile în mediul virtual
Cronici

Biografie artistică

Născută în 29 octombrie 1945, în Timișoara, Magda Bordeianu este absolventă a Colegiului Național ,,C. D. Loga” în 1960 și a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică ,,Ion Luca Caragiale”, din București, secția de regie (1965), avându-i drept mentori pe Lucian Giurchescu și Cornel Todea. Cariera sa este definită, în primă instanță, de apartenența la cele două culturi teatrale: pe de o parte cea natală, românească, ce a format-o regizoral și i-a definit o direcție repertorială, respectiv de cea de adopție, germană (odată cu emigrarea și mutarea la Mainz). De asemenea, personalitatea teatrală a artistei este marcată de doi vectori esențiali: unul regizoral-modernist, cu rădăcini în atmosfera de experiment și de laborator teatral din deceniile ’70-’80 ale comunismului românesc, respectiv unul pedagogic, ce debutează în spațiul românesc și devine central în Germania.

Regizoarea se remarcă, alături de Grigore Popa, prin răspunsul prompt pe care îl dă nevoii unui spațiu alternativ, de experiment și exercițiu, pentru studenți. Cei doi pun bazele Teatrului studențesc Podul, funcțional și în prezent, în 1967. Alături de ei trebuie numiți și: Ione Munteanu (primul pictor al spațiului), Teodor Sugar, Liliana Dumitrescu, Olga Delia Mateescu. Primul spectacol jucat in acest spațiu a avut loc pe 10 ianuarie 1968. Profesorul Giurchescu o caracterizează, în relație cu această inițiativă de care este marcată cariera românească:

„Ea a fost, un moment, vedetă. A apărut și pe coperta Flăcării. Era să nu o recunosc. Asta să fie fetița cu codițe (oare într-adevăr atunci avea codițe sau abia acum are?) care se prezentase sfioasă la admitere? Explicația fotografiei era însă indubitabilă. Ea era. Acum era regizoarea Podului de pe calea Plevnei. Cu adevărat regizor – animator (scuzați masculinul, dar nu vreau să lansez butade stupide pentru uzul proștilor). Podul a fost o modă. Și ca toate modele s-a dus. Acum se poartă mai scurt, sau mai lung, sau mai știu eu cum? Munca Magdei însă rămâne. Inventivitatea, siguranța conducerii actorilor, lirismul unor montări. Și în primul rând o surprinzătoare, o matură înțelegere a faptului că fiecare text pretinde o haină a lui”[1].

Direcția explicită a acestui teatru este cea experimentală, dar fără miză spectaculară, ci cu cea didactică și de căutare estetică, înspre un modernism asumat: „Un cadru și o atmosferă excelente pentru condiția unui teatru modern: nimic din anchilozarea și tiparele care ar putea trăda o anume concepție demult depășită despre funcționalitatea așa-zis «clasică» a teatrului”[2].

Horia Lovinescu scria despre acest teatru: ,,Mi-a produs o neașteptată bucurie. Aplaud din toată inima. Am descoperit o regizoare, o interpretă și am cunoscut un text inedit. Doresc să fiu de folos acestui teatru. Încă o dată m-am bucurat”[3].

Inițiativa germinează pe fondul prieteniei și solidarității Magdei Bordeianu cu Grigore Popa, coleg, descendent al familiei lui Victor Ion Popa, care se temea de o posibilă repetenție. Insistența celor doi la directorul Casei de Cultură a Studenților de pe Calea Plevnei, profesorul de rusă Ion Jurconi, care nu se lăsa convins să le cedeze sala pentru teatru, se transformă într-un impuls curajos, dar necugetat, cu repercusiuni politice temporare. Constituind o trupă, cei doi transformă un act clandestin de eliberare a unei săli pentru repetiții într-un adevărat manifest politic:

„S-au găsit destui amatori care să ne ajute, aşa că am dat dosarele din pod jos, din mână-n mână. Ni s-a părut, totuşi, că ritmul e cam lent, cineva a dat fuga la cămine şi a adus nişte cearşafuri, în care am împachetat dosare, dar şi operaţiunea asta lua prea mult timp, aşa că am început să aruncăm vrafurile de hârtii direct pe geamuri, jos, în stradă. Câte unul dintre noi mai citea cu voce tare nume, scrise pe foile zburătoare: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Nicolae Ceauşescu… Râdeam scurt, eram prea grăbiţi să ne dăm seama că spulberăm un fel de arhivă a Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist – UTC!!! Era în amurg, îi dădeam bice să nu ne prindă noaptea. Ne-a trezit din «beţie» chiar «tovarăşul» Jurconi, însoţit de câţiva indivizi – aveau nişte feţe pe care scria sentinţa noastră! Au urmat audieri şi declaraţii – scrise – succesive, intrase panica în noi, totuşi s-a dovedit că nu aveam intenţii subversive, că suntem doar nişte aiuriţi, aşa că am primit podul şi am înfiinţat «Teatrul din Pod». Cu studenţi de la actorie, dar şi de la alte facultăţi, chiar cu profil tehnic. Ştii ce a urmat…”[4].

Ca direcție repertorială, deși neasumată ca atare, se remarcă predilecția pentru dramaturgi români: (mai ales în cazul spectacolelor de succes). Trebuie menționate, așadar: Vlad Ţepeş în ianuarie (1972) de Mircea Bradu, Preșul, de Ion Băieșu (1973) (un succes de public garantat și de capul de afiș reprezentat de Stela Popescu), repliat pentru personalitatea actriței Anca Miere Chirilă, la Oradea: „talent robust, actriţa a «tras» rolul spre datele ei, spectacolul fiind unul mai puţin moralizator, ci comic şi voios”. Problemele textului („lipsa de încărcătură umană” pe care cronicile i-o reproșau) au efecte asupra spectacolului, devenit „unul de valoare medie”[5]. Montează și texte străine: Rosa și Celeste de Marco Baliani, Mica vrăjitoare de Otfried Preusler, respectiv Cerşetorul sau câinele mort de Bertolt Brecht şi Picnic pe câmpul de luptă, de Fernando Arrabal, într-un spectacolul-coupé – Pentru puţinul cântec. Cel din urmă se dovedește, așa cum îl califică Elisabeta Pop, un „rateu”: „acest lucru s-a datorat în primul rând grabei cu care s-a optat pentru cele două piese, şi, nu în ultimul rând, probabil, lipsei reale de interes pentru aceste texte, de altfel dificile, atât a regizoarei, cât şi a interpreţilor, care au făcut faţă cu dificultate personajelor complexe, tratate cu oarecare superficialitate”^[6].

Tensiunile în relație cu regimul sunt însă inerente: emigrarea regizoarei este forțată de conflictul cu Paul Everac, care o desființează ca artistă creatoare, calificând-o drept „modernistă”, dar și de amenințările legate de posibilitatea de a-și pierde sau pune în pericol fiica. Un spectacol emblematic pentru acest conflict permanentizat, dar și pentru relația cu cenzura este Unde fugim de-acasă? – după volumul lui Marin Sorescu, căruia autoritățile comuniste au vrut să îi schimbe titlul, fiindcă ar fi făcut, indirect, trimitere la emigrare (ilegală). Atât regizoarea, cât și autorul consultat s-au opus cu vehemență.

Numele german, Brandsdörfer, de după căsătorie (care nu o face remarcată în mediul autohton) permite o integrare ușoară în spațiul de adopție. Pendulând între Bochum, Düsseldorf și Freiburg, Magda Bordeianu se stabilește la Mainz și caută posibilități să continue cariera suspendată în România. Experiența de profesoară la Cercul de teatru al Palatului Copiilor din București, dar și dârzenia și experiența inițierii Teatrului Podul îi asigură curajul și datele unui nou început.

Astfel, înființează un teatru (M – 17 decembrie 1985), unde lucrează cu actori neprofesioniști și prima școală de modelaj teatral din Europa, atestată de Ministerul German al Culturii (12 februarie 1992). De la bazele cunoașterii istoriei teatrale și a istoriei artei, în general, cei înscriși se specializează în modelatori de măști, creatori de coafuri, de peruci, de machiaje teatrale. Teatrul de neprofesioniști (o trupă de aproximativ patruzeci de membri) pe care îl conduce are, de asemenea, mize didactice, având în vedere „pepiniera” de actori în care s-a transformat, cu timpul. Inclusiv fiica regizoarei urmează (sub îndrumarea și cu pregătirea mamei), cursuri și, ulterior, o carieră de actriță și regizoare.

Ambele instituții ce funcționează sub bagheta ei capătă recunoașterea și susținerea statului german și se bazează pe dubla expertiză a inițiatoarei: cea artistic-regizorală (se lucrează inclusiv după scenariile Magdei Bordeianu, care împlinește un cumul de funcții: „directoarea teatrului, regizor, profesor, secretară, contabilă, achizitoare, femeie de serviciu”[7]), respectiv cea didactică (care inițial este, mai degrabă, o formulă parțial de compromis, o soluție care îi permite să-și continue vocația creatoare, dar care capătă egalitate cu aceasta în cariera regizoarei, cu rezultate remarcabile).

Ioana Toloargă

Iulie 2023

Identificator obiect digital: https://doi.org/10.47383/DMTR.04.40

Note:

[1] http://cdloga.ro/wp-content/uploads/2018/08/REVISTA-CD-Loga-FINAL-nr.-1.pdf.

[2] ,,Viața Studențească”, 17 februarie 1968).

[3] Viorica D. Ciorbagiu, „Nimic altceva, decât să am un POD…” Teatrul azi, nr. 1-2, 2000. pp 42-46. file:///E:/2000-1-2-teatrul-azi_42-46.pdf.

[4] Ibidem, p. 45

[5] https://www.teatrulreginamaria.ro/ro/despre/arhiva/arhiva-iosif-vulcan/43-arhiva-actori/114-bordeianu-magda-2.

[6] Ibidem.

[7] Viorica D. Ciorbagiu, „Nimic altceva, decât să am un POD…” Teatrul azi, nr. 1-2, 2000. pp 42-46. file:///E:/2000-1-2-teatrul-azi_42-46.pdf., p. 44.

Citește tot articolul

Restrânge articolul

Teatrografie

Regie de teatru:

Comedie spiritistă, de Noël Coward. Scenografia: Magda Bordeianu și Mihai Vălu. Cu Sandu Popa (Charles Condomine), Nicoleta Bolcă (Ruth, soția sa), Kitty Sandu (Madame Arcati), Dana Ilie Bărboiu (Edith), Valeriu Doran ( Bradman), Liliana Hărșan (Doamna Dr. Bradman), Aurora Prodan (Elvire). Teatrul Municipal Baia Mare, 20.12.1998.
Mobilă și durere, de Teodor Mazilu. Scenografia: Doina Levintza. Cu: Mircea Graur (Gore), Tzenka Velceva Binder (Lizica), Marietta Gaspar (Melania), Teofil Turturică (Paul), Cornel Mititelu (Sile), Mircea Petculescu (Urechiatu). Teatrul Municipal Baia Mare, 24.02.1981.
Operațiunea „sana”, de Ion Chelaru. Scenografia: Safta Serbu. Cu: Gheorghe Macovei, (Ciorvopol), Valeriu Bobu (Cirlig), Gheorghe Marinca (Clientul), Petru Ciubotaru (Coscumere), Puiu Vasiliu (Demian), Teofil Vîlcu (Dubala), Saul Taisler (Mingiala), Ion Lazu (Padurica, Sumbasacu), Dan Aciobăniței (Picalaul), Virgiliu Costin (Prosatescu), Despina Marcu (Sana Chefir), Valentin Bobu (Spinteciuc), Valentin Ionescu (Tirescu), Mihai Vieru (Un lăutar cu acordeon), Adrian Tuca (Vasile). Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 15.12.1980.
Ultima minune a lumii (comedie cu ardeleni), de Alexandru Pop, Dimitrie Roman. Scenografia: Mircea Alexi. Cu: Constantin Avădanei (Brateș), Virgil Leahu (Culiță), Vasile Mureșanu (Dănilă), Valy Mihalache (Maria), Aristița Diamandi (Maricica), Gabriel Derebei (Miron), Dana Tomiță (Norica), Vasile Preda (Orbu), Gheorghe Popovici (Petru), Marina Banu (Saveta), Gabriel Constantinescu (Stelică), Zeina Druică (Vetuța), Maria Tivodaru (Victoria), Gheorghe Doroftei (Vicu). Teatrul de Stat „Victor Ion Popa”, Bârlad, 26.06.1980.
Pentru puținul cântec: Cerșetorul sau cîinele mort; Picnic pe cîmpul de luptă (spectacol coupé). Pentru puținul cântec: cerșetorul sau cîinele mort de Bertolt Brecht. Scenografia: Valeriu Cristian. Cu: Liviu Rozorea (Cerșetorul), Radu Vaida (Împăratul). Picnic pe cîmpul de luptă, de Alexandru Baciu. Scenografia: Valeriu Cristian. Cu: Anca Miere Chirilă (Doamna Tepan), Liviu Rozorea (Domnul Tepan), Mircea Constantinescu (Zapo), Radu Vaida (Zepo). Teatrul de Stat Oradea, 23.02.1980.
Magie neagră, de Ștefan Berciu. Scenografie: Mircea Alexi. Cu: Marina Banu (Ana Roșcovanu), Elena Petrican (Coca de Călmățui), Dana Tomiță (Ela Aniescu), Virgil Leahu (Gil Belcantes), Constantin Avădanei (Ion Botea), Lily Popa Alexiu (Nora Celis), Gheorghe Doroftei (Titi Aniescu), Florin Predună (Titișor Vulturescu). Teatru de Stat „Victor Ion Popa”, Bârlad, 27.12.1979.
Sacoul de Stanislav Stratiev. Scenografia: Mircea Alexi. Cu: Florin Predună (Al doilea responsabil), Smaranda Manoliu Herford (Dermengieva), Vasile Mihăescu (Evgheni), Radu Severin (Fiul lui), Ștefan Tivodaru (Funcționarul), Gabriel Constantinescu (Ivan Antonov), Gheorghe Doroftei (Ivanov), Constantin Avădanei (Joro), Marilena Ionescu (Medicul), Constantin Petrican (Omul din lift), Aurel Ionescu (Primul responsabil), Vasile Mureșanu (Primul țăran și al doilea țăran ), Marina Banu (Soția lui). Teatrul de Stat „Victor Ion Popa”, Bârlad, 16.09.1979.
Goana, de Paul Ioachim. Scenografia: Tatiana Ignatiev. Cu: Vasile Belu (Chivu Manta), George Drăgulescu (Florin), Valentin Ivanciuc (Marcu), Marius Petrache (Sandu , Corina Negrițescu (Stela). Teatrul de Vest, Reșița, 18.01.1979.
Regele lumînărilor, de Oswaldo de Andrade. Scenografia: Toma Ardeleanu. Cu: Ovidiu Cristea (Abelardo I), Paul Zein (Abelardo II), Valentin Rușmir (Americanul), Vasile Balu (Belarmino), Lelia Columb-Anestin (Cesarina), Constanța Stoia (Ea), Dan Ivănesei (El), Gabriela Teodorescu (Heloisa), Coca Mihalache (Joana), Grigore Alexandrescu (Manuel), Ludmila Ursache (O Doamnă), Valentin Ivanciuc (Perdigoto), Zeno Balint (Pinote), Aura Rîmniceanu (Poloca), Ecaterina Toth-Cîrstea (Secretara), George Drăgulescu (Toto). Teatrul de Vest, Reșița, 22.06.1978.
Închinare la străbuna vatră, de Constantin Paiu. Cu: Elena Petrican (Interpret). Teatrul de Stat „Victor Ion Popa” , Bârlad, 14.03.1978.
Bolnava prefăcută, de Carlo Goldoni. Scenografia: Mircea Rîbinschi. Cu: Constantin Petrican (Acapito), Valy Mihalache (Beatrice), Florin Predună (Buonatesta), Dana Tomiță (Colombiana), Gheorghe Popovici (Fabrizio), Vasile Preda (Lelio), Gabriel Constantinescu (Merlino Marfatti), Constantin Avădanei (Onesti), Ion Anghel (Pantalone), Gabriela Vlad (Rosaura), Petre Kun (Tarquino). Teatrul de Stat „Victor Ion Popa”, Bârlad. 09.03.1978.
Mielul turbat, de Aurel Baranga. Scenografia: Marfa Axenti. Cu: Aurel Mazilu (Dumitru Haralamb), Dana Ilie (Margareta Petrescu), Aurora Prodan (Maria Vasiliu), Mircea Graur (Mircea Cavafu), Simion Salca (Mitică Ionescu), Gheorghe Lazarovici (Nicolae Gămălie), Cornel Mititelu (Radu Cristescu), Eugen Harizomevov (Spiridon Bisericî), Paul Antoniu (Tache Imireanu), Teofil Turturică (Toma Dumitrescu), Adrian Rățoi (Vasile Bontaș), Radu Dimitru (Vintilă Cociașu). Teatrul Dramatic Baia Mare, 14.01.1978.
Pasărea de aur, de Maxim Asenov. Scenografia: Marfa Axenti. Cu: Dorica Pahon, Mihai Costăchel, Valentin Dobrescu, Dumitru Matei, Victor Luca, Mircea Onofrei. Teatrul de păpuși „Vasilache” din Botoșani. 15.09.1977.
Dezertorul, de Mihail Sorbul. Scenografia: Magda Bordeianu. Cu: Elena Coriciuc-Ligi (A doua Casiope Buzatu), Marina Maican (A treia Casiope Buzatu), Cazimir Tănase (Al doilea Gotfried Schwalbe), Mihai Velcescu (Al treilea Gotfried Schwalbe), Cristina Radu Bartolomeu (Aretia Trandafir), Silvia Brădescu (Casiope Buzatu), Jean Maydick (Gotfried Schwalbe), Ion Plăieșanu (Lică muzicantul), Florița Rusu (O femeie de stradă), Narcisa Vornicu (O nebună), Viorel Baltag (Silvestru Tranfafir). Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 15.09.1977.
De cîte ori am pornit, de Mircea Bradu. Scenografia: Vittorio Holtier. Cu: Constantin Drăgănescu (Alexandru ), Olga Dumitrescu (Anca), Andrei Bursaci (Andrassy), George Georgescu (Anghel), Ion Anghelescu-Moreni (Brătianu), Dumitru Palade (Bălăceanu), Ștefan Chivu (Costache), Gheorghe Aramă (Ghica), Eftimie Popovici (Ignatiev), Corneliu Revent (Kogălniceanu), Cornel Ciuperescu ( Rosetti), Elena Albu (Maria), Nicolae Praida (Murad), Fabian Gavrilițiu (Russel), Ștefan Pisoschi (Stuart), Victor Bucurescu (Tache). Teatrul Municipal Ploiești, 06.05.1977.
Răfuiala, de Ștefan Berciu. Scenografia: Mircea Ciobanu. Cu: Silvia Brădescu (Ana Trăișan), Constantin Cadeschi (Anton Becheru), Elena Coriciuc-Ligi (Avocatul), Sorin Gheorghiu (Avocatul), Ștefan Pană (Completul de judecată), Teodor Brădescu (Completul de judecată), Tudor Duinea (Completul de judecată), Boris Ciornei, Gheorghe Haucă (Costache Mihălceanu), Boris Perevoznic (Didu Cîljan), Geo Popa (Florea Trăișan), Viorel Baltag (Ilie Căjălie), Ion Plăieșanu (Judecătorul), Sorin Medeleni (Marin Jurcă), Jean Maydick (Procurorul), Traian Andrei (Sentinela), Cristina Radu Bartolomeu (Tina Mihălceanu), Lucreția Mandric (Tina Mihălceanu), Teodor Buzea (Velu Trăișan). Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 26.03.1977.
Cazul Enăchescu, de Eugenia Busuioceanu. Scenografia: Elena Zlotescu. Cu: Ion Colomieț (Alec Dima ), Eugenia Maci (Andra Enăchescu), Gabriel Dănciulescu (Bătrănul necunoscut), Liviu Crăciun (Dan Oancea), Cosma Brașoveanu (Diamandi), George Calboceanu Junior (Diamandi), Mihai Niculescu (Dinu State), Andrei Ionescu (Dumitru Segărceanu), Ion Henter (Emil Andreescu), Gheorghe Cristescu (Ion Văideanu), Valeria Gagealov (Magda Dima ), Maria Voluntaru (Maria), Marin Negrea (Mihai Popa), Constantin Dinulescu (Paul Enăchescu), Olga Delia Mateescu (Sanda Țurcanu), Emanoil Petruț (Vasile Dogaru), Constantin Stănescu (Virgil Papadopol), Emil Liptac (Ștefan Dima). Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 28.05.1976.
A opta zi dis-de-dimineață, de Radu Dumitru. Scenografia: Sică Rusescu. Cu: Sanda Băncilă (Actrița), George Păunescu (Cerșetorul), Lucian Vasile (Consumatorul), Liliana Tomescu (Doamna), Angela Chiuaru (Doamna), Grigore Constantin (Domnul Curios), Ion Porsilă (Domul Grav), Ion Popa (Domnul înfierbîntat), Gilda Marinescu (Femeia cu baloane), Ioana Manolescu (Fiica), Ioana Crăciunescu (Fiica), Mihai Pruteanu (Fratele speologului), Mircea Stroe (Ospătarul), Napolepm Crețu (Profesorul), Ion Siminie (Speologul), Adrian Mazarache (Studentul, Tînărul îndrăgostit), Paul Nadolski (Subofițerul), Emil Hossu (Tînărul îndrăgostit), Gheorghe Sîrbu (Un invitat), Daniel Constantinescu (Un invitat), Valeriu Arnăutu, Ștefan Pisoschi (Însoțitorul actriței). Teatrul „Constantin I. Nottara”, București, 21.05.1974.
Dansați cu Salamandra, de Ștefan Iureș. Scenografia: Diana Ioan Popov. Cu: Genoveva Preda(Anamaria), Pompilia Vasiu (Croitoreasa), Tatiana Popa; Neofita Pătrașcu (Doamna Balaban), Natalia Arsene (Doamna Comenita), Marius Rolea (Domnul Veo), Lucian Muscurel (Edi), Paula Sorescu (Ina; O Fată), Anca Zamfirescu (Ina), Dumitru Anghel (Incorigibilul), Ion Petraru (Jean Bodeanu), Mircea Mușătescu (Jupi), Alexandrina Halic (Mariana), Florina Luican (O Fată), Vasile Menzel (Paul), Ion Enache (Pensionarul), Andra Teodorescu Ion (Salamandra), Mugur Arvunescu (Un Băiat), Cicerone Ionescu, Mihai Constantinescu (Zaicu). Teatrul „Ion Creangă”, București, 09.06.1973.
Preșul, de Ion Băieșu. Scenografia: Maria Hațegan Birea. Cu: Ana Buze Popa; Carmen Ghiman (Ana), Ion Mâinea (Avocatul), Anca Miere Chirilă (Filoftea), Ion Abrudan (Fotograful), Theo Cojocaru (George), Eugen Harizomenov (George), Mia Popescu (Getuța), Mariana Vasile (Gica), Mihai Păunescu (Gicu), George Dristaru (Gigel), Tibor Laszlo Varga (Italianul), Octavian Uleu (Pamfil), Grig Schitcu (Popescu). Teatrul „Regina Maria”, Oradea, 17.03.1973.
Vlad Țepeș în ianuarie, de Mircea Bradu. Scenografia: Sică Rusescu. Cu: Grig Schitcu (Al Doilea Canonic, Balmuș, Boier din suita Lui Laiotă Vodă), Marcel Segărceanu (Albert Boloni Marzihaza), Grigore Dristaru (Almașul, Solu), Eugen Harizomenov (Boier, Boier din suita lui Laiotă Vodă; Mehmed), Ion Martin (Boier, Hamza, Primul Canonic), Ion Abrudan (Boier din suita Lui Laiotă Vodă, Catavolinos, Motoi), Theo Cojocaru (Cavalerul Italian), Nicolae Barosan (Cotean Căpitanul Gărzii, Primul Turc), Eugen Țugulea (Cronicarul Eufrosin), Nicolae Toma (Cronicarul Iohann), Dorel Urlățeanu (Cronicarul Necker), Mihai Păunescu (Loiotă Vodă), Ion Mâinea (Starețul), Ștefan Sileanu (Vlad Țepeș). Teatrul „Regina Maria”, Oradea, 26.10.1972.
O noapte furtunoasă, de Ion Luca Caragiale. Scenografia: Gheorghe Matei. Cu: Sandu Popa (Chiriac), Gheorghe Lazarovici (Ipingescu), Teofil Turturică (Jupîn Dumitrache), Dan Antoci (Rică Venturiano), Alexandru Mociran (Spiridon), Tzenka Velceva Binder (Veta), Ecatenina Sandu (Zița). Teatrul Dramatic Baia Mare, 30.04.1972.
Mătrăguna, de Niccolo Machiavelli. Scenografia: Doina Levintza. Cu: Dan Antoci (Calimaco), Ion Uță (Călugărul Timoteo), Mircea Graur (Liguria), Teofil Turturică (Messer Micia), Doina Glăvuț (Lucrezia), Ecaterina Sandu (O Femeie), Vasile Grădinaru (Siro), Jery Petrescu (Sostrata). Teatrul Dramatic Baia Mare, 04.12.1971.
Cronica personală a lui Laonic, de Paul Cornel Chitic. Scenografia: Mihai Mădescu. Cu: Valentin Uritescu (Agatanghel), Corneliu Dan Borcia (Albu; Marcian), Eronim Crișan (Blondul, Matei), Alexandru Lazăr (Brunul, Radu), Tinel Atanasiu (Călăul), Lucia Doroftei Moll (Doamna), Mitică Popescu (Episcopul, Paznicul), Constantin Ghenescu (Ieracle, ProvI), Constantin Cojocaru (Laonic), Ion Bog (Matei), Eugenia Balaure (Slujnica), Boris Petroff (Uar), Alexandru Drâgan (Vlad Țepeș). Teatrul „Tineretului” Piatra Neamț, 22.08.1969.

Regie Teatru TV:

Teatru-scurt: Insomnie, de Dumitru Solomon. Interpretează Coca Andronescu și Mișu Fotino. Regia Magda Bordeianu (1970).
Pacea, de Aristofan. În distribuție: Ion Bog, Vladimir Brînduș, Emil Mureșan, Ovidiu Schumacher, Sorin Movileanu, Aurel Napu, Curta Decebal, Ion Siminie, Maria Rotaru, Ileana Dunăreanu. Scenografia: Virgil Miloia. Regia Magda Bordeianu (1970).
Teatru TV: Rembrandt. Două portrete, de Anda Boldur. Regia Magda Bordeianu (1969).
Rondelul rozelor, după Alexandru Macedonski, regia Magda Bordeianu.

Comentarii:

Magda Bordeianu, „În discuție regia de teatru: Adevăr și fascinație”, Steaua, anul 29, nr. 5, 1 mai 1978, p. 57.
Magda Bordeianu, „Analiză nu doar pe fragmente”, Steaua, anul 27, nr. 2, 1 februarie 1976, p. 56.
Magda Bordeianu, „Funcția educativă a teatrului pentru copii şi tineret”, Teatrul, nr. 10, octombrie 1975, pp. 11-12, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=43385-functia-educativa-a-teatrului-pentru-copii-si-tineret–teatrul–10-1975

Alte activități teatrale:

perioada 1967-1969: Casa de Cultură „Grigore Preoteasa” din București – înființarea și conducerea Teatrului Studențesc „Podul” (gazdă a Festivalului European „Studentul, Cultura și Arta”);
1972-1974: la Teatrul „Ion Creangă” – coordonarea clubului „Ghioceii Teatrului Ion Creangă”;
1972-1974: coordonarea cercului de teatru de la Palatul Pionierilor
Activitate teatrală în Germania:
formarea și conducerea Volkstheater Mainz, precum și a Maskenbildnerschule Rheinland-Pfalz im Volkstheater Mainz (o școală de măști și machiaj)

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Scenografie

Dezertorul, de Mihail Sorbul. Regia: Magda Bordeianu. Cu: Elena Coriciuc-Ligi (A doua Casiope Buzatu), Marina Maican (A treia Casiope Buzatu), Cazimir Tănase (Al doilea Gotfried Schwalbe), Mihai Velcescu (Al treilea Gotfried Schwalbe), Cristina Radu Bartolomeu (Aretia Trandafir), Silvia Brădescu (Casiope Buzatu), Jean Maydick (Gotfried Schwalbe), Ion Plăieșanu (Lică muzicantul), Florița Rusu (O femeie de stradă), Narcisa Vornicu (O nebună), Viorel Baltag (Silvestru Tranfafir). Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 15.09.1977.

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Fotografii arhiva

Vezi toate fotografiile

Restrânge fotografiile

Fotografii din spectacole

Vezi toate fotografiile

Restrânge fotografiile

Caiete program scanate

Caietul-program al spectacolului Cronica personală a lui Laonic de Paul Cornel Chitic. Teatrul „Tineretului” Piatra Neamț, 22.08.1969. ©Arhiva Teatrului „Tineretului” Piatra Neamț