Herțea, Iosif

Published by admin on iunie 26, 2022

Herțea, Iosif

Data și locul nașterii:
22 martie 1936, Firiza de Jos (Maramureș)

Data și locul morții:
21 martie 2018, Rastatt (Germania)

Ocupația în teatru:
compozitor

Biografie artistică
Teatrografie
Filmografie
Fotografii arhiva
Fotografii din spectacole
Convorbiri audio/video disponibile
Caiete program scanate
Afișe & alte materiale scanate din colecții personale
Link-uri către spectacole radiofonice sau TV disponibile în mediul virtual
Cronici
Selecție de link-uri către alte pagini de prezentare a personalității

Biografie artistică

Iosif Herțea a fost deopotrivă etnomuzicolog și compozitor, pasionat de instrumente inedite, de utilizarea și confecționarea lor pentru spectacole, cu o profundă și foarte personală înțelegere a teatrului și a contribuției pe care sunetul și muzica o au în crearea de straturi semantice teatrale.

„În teatru, componentele spectacolului tind să formeze o unitate organică, în care nu există funcții secundare, terțiare etc. Iar în aceste condiții, compozitorul ar trebui să fie răspunzător de tot ce se aude – ar trebui să contribuie chiar și la intonația replicilor, cu sugestii de muzicalizare, pentru ca și ele să fie la fel de elaborate precum costumele, decorul, lumina”^[1] spunea el.

Născut la Firiza de Jos, în județul Maramureș, Iosif Herțea își petrece copilăria în Târnăveni, unde se întâlnește pentru prima dată cu lumea plină de culoare și joc a târgurilor, a muzicii și a lăutarilor. E o lume care lasă o amprentă puternică asupra artistului, care leagă atracția lui pentru folclor, instrumente muzicale și jucării tradiționale de mai târziu de acest univers fascinant.

Încă din copilărie, părinții lui, cu o sensibilitate pentru muzică și teatru, îi plătesc lecții de vioară și mai apoi pian, însă cu puțin succes. Tot în acei ani, Iosif Herțea suferă un accident: explozia unui focos de mină rămas în urma celui de-al Doilea Război Mondial îi lasă schije în obraz și ochi. La 14 ani, familia lui se mută la Cluj, pentru a-i înlesni tratamentele oftalmologice. Aici studiază flautul și violoncelul la Liceul de Artă, apoi își continuă studiile la Conservatorul din Cluj. Chiar din anul I, însă, se transferă la secția de Muzicologie-Compoziție a Conservatorului din București, unde redescoperă folclorul și „expresivitatea limbajului muzical, forța pe care o pot avea mijloacele simple, elementare de expresie”.^[2]

Se angajează la Institutul de Etnografie și Folclor și începe astfel o muncă de cercetare pe teren întinsă pe mai bine de 20 de ani. Culege piese și texte populare și intră în contact cu nenumărate instrumente rudimentare sau mai puțin cunoscute, dar și jucării sau obiecte simple, străvechi, pe care le introduce în colecții personale. De altfel, rămâne de-a lungul vieții apropiat de lumea copilăriei, compunând muzică pentru mai mult de 20 de spectacole de teatru de animație, alături de regizoare ca Margareta Niculescu, Kovács Ildikó sau Mona Chirilă.

O parte valoroasă din colecția de instrumente muzicale și material documentar muzical este donată de către artist Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, iar colecția de jucării – către Asociația Da’DeCe, care organizează în 2017 un proiect itinerant de valorificare a lor.

De-a lungul carierei de etnomuzicolog, își dedică timp pentru studiul colindelor și formulează studii, articole, culegeri și antologii pe baza cercetărilor sale de pe teren. Pentru antologia „Colinde Românești”, din 2004, este premiat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. În 2016, Academia Română îi acordă Premiul „Ciprian Porumbescu” pentru contribuțiile sale în domeniul etnomuzicologiei.

Iosif Herțea desfășoară și activitate didactică în învățământul superior. Între 1970-1973 este lector la Universitatea din Brașov, pentru cursuri despre folclor și instrumentație; între 1984-1985 este lector, iar între 1989-1990 și 1994-1995, este conferențiar la Academia de Muzică din Cluj Napoca, la catedra de Folclor. Calitățile sale pedagogice se reflectă și în lucrul cu actorii, pe care reușește cu ușurință să-i convingă că pot fi și interpreți sau instrumentiști, chiar și fără cunoștințe sau pregătire în domeniu.

„Actorii, deși nu au pregătirea muzicală necesară, au enormă disponibilitate de a învăța. Experiența mea în materie de violoncel, în materie de teatru și ceea ce am învățat de la țărani, ispitindu-i asupra tehnicii cântatului, m-au convins că instrumentul se însușește, de fapt… singur.”^[3]

Intră în lumea teatrului în calitate de compozitor odată cu spectacolul „Ritmuri”, din 1968 – un spectacol studențesc realizat pe texte folclorice, regizat de studenții la regie de teatru Dan Micu, Iulian Vișa și Andrei Belgrader, cu implicarea studenților de la actorie. Muzica era interpretată exclusiv de actori – o caracteristică ce se regăsește în cea mai mare parte a spectacolelor la care a lucrat. Iosif Herțea investea actorii cu capacități muzicale pe care uneori le intuia, alteori le provoca în cei cu care lucra, convins fiind de disponibilitatea de a învăța a acestora și de capacitatea de a folosi propria voce sau instrumentele cu aceeași încredere și emoție cu care abordau și actoria.

Continuă colaborarea cu Andrei Belgrader pentru „Woyzeck”, spectacolul de absolvire al acestuia, și apoi pentru încă patru spectacole. Pentru „Woyzeck”, pe care Herțea o consideră ca fiind „prima colaborare adevărată în domeniul muzicii de scenă”^[4], folosește un instrument inventat, gulguta – un vas în care actorii suflă cu paie care fac apa să bolborosească. Alexandru Tocilescu, care la acea vreme juca în spectacol, intră în contact cu muzica lui Herțea și îl invită, ani mai târziu, să lucreze împreună la spectacolul „Barbu Văcărescul… și Occisio Gregorii”, la Teatrul Bulandra.

Urmează, în 1978, întâlnirea cu Silviu Purcărete la Teatrul din Constanța și prima compoziție pentru un spectacol în aer liber pentru Legendele Atrizilor, pe ruinele cetății din Istria. Muzica live traduce elemente de tragedie antică prin cântece de inspirație folclorică, bocete, descântece românești, susținute sonor de timpane, table mari de fier, talgere, tobe, cârâitori, clămpănitoare, zurgălăi, talăngi. Cu Silviu Purcărete se întâlnește mai târziu, în 1995, pentru Danaidele, un spectacol-eveniment de referință prezentat în cadrul Festivalului de Teatru de la Avignon, cu o echipă artistică impresionantă.

De-a lungul carierei în teatru, Iosif Herțea realizează muzica de scenă pentru mai bine de 100 de spectacole. Colaborează în mai multe rânduri cu Adrian Lupu, Cătălin Naum, Dan Micu, Mihai Măniuțiu, Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu, Tompa Gábor, Vlad Mugur, Alexandru Tocilescu – regizori și regizoare care, afirma compozitorul, „au constituit motivația activității mele în domeniul teatrului și sentimentul pe care mi l-a dat strădania lor este acela că și mie mi se oferă privilegiul de a face, alături de el, un lucru important.”^[5]

Fără îndoială, reverența și respectul pentru creatorii de teatru care l-au invitat să le fie alături în proiecte teatrale nu trece neobservată, fiind apreciat nu doar ca un profesionist de excepție, dar și ca un om de o modestie exemplară, în preajma căruia trăiești „sentimentul unui reconfort uman”^[6].

În 1995, primește premiul UNITER pentru originalitate pentru muzica spectacolului Săptămâna luminată, acesta fiind, de altfel, și primul premiu pe care Uniunea Teatrală îl acordă pentru muzica de teatru. Mihai Măniuțiu, regizorul spectacolului, îl numește „un artist autentic, cu o capacitate uriașă de a se topi într-o viziune, pentru ca apoi să o poată simți dinăuntru”^[7]. În 2004 primește un al doilea premiu UNITER, care îi celebrează întreaga activitate în muzica de scenă.

Ambianțele sonore ale lui Iosif Herțea sunt deseori construite din interacțiunea actorilor cu elemente scenice sau scenografice – panouri metalice, scaune, scări, ștăngi, elemenți de calorifer la vedere lovite, zgâriate, atacate sau făcute prin diverse alte metode să producă sunet. Atmosfera se creează din ceea ce este, prin intercorelarea tuturor straturilor de spectacol existente, cu o atenție deosebită asupra scenografiei, pentru ca toate să conlucreze la crearea spectacolului „care folosește muzica nu ca pe o ilustrație, ci drept cameră de rezonanță a ideilor unei montări.”^[8] De altfel, compozitorul subliniază în mai multe rânduri că muzica de teatru e o specie cu totul aparte, care „nu se compune în cabinet”^[9], ci la repetiții.

„Speranța mea este ca ambianța sonoră pe care o creez să devină „carne” a spectacolului, să fie un semn, să transmită energie în chip nemijlocit. De aceea, apelez chiar la actori ca să interpreteze muzica, pentru ca sursa expresiei să fie aceeași.”^[10]

Lucrând cel mai adesea cu actori, și nu cu muzicieni profesioniști, Iosif Herțea mizează pe emoția acestora și pe capacitatea lor de a-și însuși și integra rolul de muzician, importantă fiind nu atât acuratețea și perfecțiunea redării compozițiilor muzicale, cât autenticitatea și emoția transmisă de actorii care se folosesc fie de instrumente, fie de calitățile sonore ale propriilor voci. „Trebuie să înțelegem că muzica devine ea însăși un personaj. Unul discret, care nu acoperă niciodată replicile. Iar actorii știu să intre în pielea acestui personaj care este muzica. Eu doar le sugerez cum s-o facă.”^[11] Actorii sunt pregătiți în ateliere de lucru, pentru a-i familiariza cu instrumentele și stilul muzicii și al prestațiilor live. E o caracteristică a muzicii pe care Iosif Herțea o compune și face ca ea să aibă ceva unic – faptul că e interpretată live de actori pe scenă, ca extensie a emoțiilor lor, a sensibilității lor, ce completează creațiile actoricești într-un mod unic. Deseori aduce instrumentiști și interpreți de muzică în spectacole, pentru a susține demersul artistic, însă „doar actorul știe exact cum și când să intervină, el înțelege rostul muzicii în scenă, în vreme ce muzicianul o execută doar. Eventualele greșeli și derapaje sunt de preferat execuției exacte și seci a unui muzician specialist.”^[12]

Muzica pe care o crează are note exotice, folclorice, experimentale. În cercetările pe teren, descoperă în satele românești instrumente precum fifa – un fluier cu un singur ton, trei variante de bucium și multe altele, pe care le introduce ca elemente muzicale în spectacole. Instrumentele sunt adeseori construite în atelierele teatrelor în care acesta lucrează, sub îndrumarea compozitorului. Percuțiile îi sunt preferate pentru forța lor expresivă, pentru impactul lor asupra spectatorilor, dar și pentru multiculturalitatea lor, având o predilecție pentru tobe – „aș putea spune că doar cu 4-5 tobe poate fi susținut muzical un întreg spectacol.”^[13] Când posibilitățile tehnice îi permit, construiește chiar și obiecte scenografic-muzicale, cum e taurul-cimpoi, fântâna cântătoare și Gorgona (o combianție de buhai cu trompete-furtun) create împreună cu scenograful Helmut Stürmer pentru spectacolul „Bacantele”, regizat de Silviu Purcărete la Burgtheater, Viena.

În creația lui Iosif Herțea „nu de muzică e vorba, ci de obiecte rezonatoare”^[14], de o pasiune pentru instrumente care produc sunete, zgomote, semnale sonore, nu doar muzicale, care compun universul scenic într-un mod complex și fac apel la sensibilitatea spectatorului pe căi subtile și indirecte, conectându-l nu doar la tema spectacolului sau la stări emoționale, ci și la straturi ale existenței, la civilizații, culturi și simboluri la care rareori avem acces.

Cu o filosofie personală despre rolul și scopul muzicii de teatru, Iosif Herțea se ferește să folosească ilustrația muzicală, pentru cacofonia simbolică pe care o produce suprapunerea unor fragmente muzicale cunoscute peste semantica unei piese de teatru: „…eu prefer muzica scrisă special pentru spectacol şi, dacă se poate, cântată pe viu. Aparatele de emisie, boxele, au locul lor fix şi instalează un fel de convenție care nu îmi place”^[15].

După 1990 se stabilește în Germania, însă se întoarce deseori în țară pentru colaborări. Trăiește la Rastatt până la sfârșitul vieții.

Oana Hodade

20 iulie 2022

Identificator obiect digital: https://www.doi.org/10.47383/DMTR.03.23

Bibliografie

^[1]Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate. Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2004, p. 96

^[2] Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate. Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2004, p. 11

^[3] Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate. Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2004, p. 11, p. 18

^[4] Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate. Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2004, p. 11, p. 23

^[5] Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate. Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2004, p. 11, p. 23

^[6] George Banu, Un om de calitate, în „Teatrul Azi”, nr. 11-12, 2004, p. 73

^[7] Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate. Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2004, p.103

^[8] Adina Bardaș, Iosif Herțea: Îndrăgostirea de teatru, interviu în „Scena”, nr. 3, iulie 1998, p. 42

^[9] Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate. Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2004, p. 42

^[10] Costin Manoliu, Iosif Herțea: Muzica poate salva slăbiciunile unui spectacol, interviu în „Teatrul Azi”, nr. 7-10, 1998, p.71

^[11] Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate. Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2004, p. 30

^[12] Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate. Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2004, p. 89

^[13] Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate. Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2004, p. 95

^[14] Sebastian Vlad Popa, Ființa rezonatoare/rezonabilă, în „Teatrul Azi”, nr. 7-9, 2015, p. 356

^[15] Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate. Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2004, p. 72

Citește tot articolul

Restrânge articolul

Teatrografie

Teatrografie

Cărăbușii, scenariu de Iosif Herțea, Tompa Gábor și Cornel Todea, după o povestire de Stanislaw Ignacy Witkiewicz. Regia: Cornel Todea. Teatrul „Ion Creangă”, București, 01.10.2011.
Hamlet, un exercițiu, după William Shakespeare. Regia: Liliana Pană. Teatrul Foarte Mic, București, 04.06.2011.
Totu-i bine când se termină cu bine, de William Shakespeare. Regia: Tim Carroll. Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova, 21.05.2011.
Macbeth, de William Shakespeare. Regia: Radu Penciulescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 11.03.2011.
Odysseia, de Homer. Regia: Tim Carroll. Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova, 07.06.2009.
Rinocerul îndrăgostit, de Liao Yimei. Regia: Mihai Lungeanu. Teatrul Nottara, București, 25.02.2009.
Dracula the Clown, scenariu de Nola Rae. Regia: Nola Rae. Teatrul Național „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 07.02.2009.
Azilul de noapte, de Maxim Gorki. Regia: Bogdan Hușanu. Teatrul Studio, Târgu-Mureș, 26.01.2008.
Eduard al III-lea, de William Shakespeare. Regia: Alexandru Tocilescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 26.01.2008.
Regele Lear, de William Shakespeare. Regia: Tompa Gábor. Teatrul Național „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 24.10.2006.
Feketeszemu rózsák (Trandafiri cu ochi negri), scenariu de Alan Lyddiard și Kinga Kelemen. Regia: Alan Lyddiard. Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca, 25.05.2005.
De trei ori dragoste, după texte de No de Zeami, Kyogen și Samuel Beckett. Regia: Ulrike Döpfer. Teatrul Nottara, București, 15.01.2005.
Agnes, aleasa lui Dumnezeu, de John Pielmeier. Regia: Marius Oltean. Teatrul Odeon, București, 16.12.2004.
Satyricon, după Petronius. Regia: Mc Ranin. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, 2004.
Alcesta, de Euripide. Regia: Mihai Măniuțiu. Teatrul Național, Cluj-Napoca, 11.10.2003.
Gândacii, adaptare scenică de Tompa Gábor și Iosif Herțea după S.I. Witkiewicz. Regia: Tompa Gábor. Teatrul „Radu Stanca”, Sibiu, 06.06.2003.
Prăpăstiile Bucureștilor, după Matei Millo. Regia: Ada Lupu. Teatrul Nottara, București, 16.02.2003. (prelucrări de folclor)
Crimă pentru pământ, după Dinu Să Regia: Grigore Gonța. Teatrul Național, București, 26.10.2002. (prelucrări de folclor și muzică religioasă)
Divina comedie, după Dante Alighieri. Regia și ilustrația muzicală: Mc Ranin. Teatrul „Radu Stanca”, Sibiu, stagiunea 2002-2003.
Lear Király (Regele Lear), de William Shakespeare. Regia: Tompa Gábor. Teatrul Vigszínház, Budapesta, 21.12.2001.
Az ember tragédiája (Tragedia omului), de Madách Imre. Regia: Anca Bradu. Teatrul Național, Compania „Tompa Miklos”, Târgu-Mureș, 13.11.2001.
A kis Hableány (Mica sirenă), după Hans Christian Andersen. Regia: Kovács Ildikó. Teatrul Vaskakas Bábszínház, Györ, Ungaria. 10.12.2000.
Militarul fanfaron, de Plaut. Regia: Cătălin Naum. Teatrul pentru Tineret, Craiova, 20.10.2000.
Carnavalul bârfelor, de Carlo Goldoni. Regia: Vlad Mugur. Teatrul Național, Craiova, 14.10.2000.
Licuriciul, de Eugen Drăghin, spectacol muzical pentru copii. Regia: Cătălin Naum. Teatrul Municipal, Focșani, 13.03.2000.
Turandot, de Carlo Gozzi. Regia: Cătălina Buzoianu. Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, București, 09.03.2000.
La umbra vântului, de Paul Edmond. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Dramatic, Galați, 13.11.1999.
Die Bakchen (Bacantele), de Euripide. Regia: Silviu Purcă Burgtheater, Viena, 08.10.1999.
Mutter Courage, de Bertolt Brecht. Regia: Cătălina Buzoianu. Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, București și Teatrul Național, Timișoara, 15.05.1999 (coruri și ambianță sonoră)
Boabe de rouă pe frunza de lotus în bătaia lunii, de Nicolae Mateescu. Regia și adaptarea scenică: Gelu Colceag. Teatrul Național, Bucureşti, 25.03.1999.
Femeile savante, de Molière. Regia: Lucian Giurchescu. Teatrul Național, București, 11.03.1999.
Proscrisa, de Saviana Stănescu. Regia: Vasile Nedelcu. Teatrul Dramatic, Galați, 06.02.1999.
Triangulum, de Balla Zsófia. Regia: Kovács Ildikó. Teatrul Ciroka, Kecskemét, Ungaria, 05.12.1998.
Levantul, după Mircea Cărtărescu. Regia: Cătălina Buzoianu. Theatrum Mundi, București și Teatrul Bulandra, București, 27.11.1998.
Cseresznyéskert (Livada de vișini), de Anton Pavlovici Cehov. Regia: Vlad Mugur. Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca, 27.05.1998.
Canaliile, după Volpone de Ben Jonson. Regia: Adrian Lupu. Teatrul „Sică Alexandrescu”, Brașov, 06.05.1998.
Troilus és Cressida (Troilus și Cressida), de William Shakespeare. Regia: Tompa Gábor. Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca, în colaborare cu Offshore Amsterdam și Festival Internacional de Barcelona, 11.02.1998.
Hop, signor!, de Michel de Ghelderode. Regia: Vasile Nedelcu. Teatrul Dramatic, Galați, 06.12.1997.
Scandal cu publicul, de Peter Handke. Regia: Anca Maria Colțeanu, Vlad Mugur și Magda Stief. Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, 07.11.1997.
Celestina, după Fernando de Rojas. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Dramatic, Galați. 27.09.1997.
Don Quijote, de… , de Tibor Zolan. Regia: Kovács Ildikó. Teatrul Ciroka, Kecskemét, Ungaria, stagiunea 1997-1998.
Nopțile călugăriței portugheze, versiune scenică de Anca Măniuțiu, după Scrisorile portugheze de Mariana Alcoforado. Regia: Mihai Măniuțiu. Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, 15.02.1997.
Hamlet, de William Shakespeare. Regia: Tompa Gábor. Teatrul Național, Craiova, în colaborare cu Offshore International Cultural Projects, Amsterdam. 05.01.1997.
Penthesileea, de Mioara și Adrian Cremene. Regia și versiunea scenică: Cătălina Buzoianu. Teatrul Dramatic, Constanța, 03.11.1996.
Danaidele, după Regia și dramatizarea: Silviu Purcărete. Teatrul Național, Craiova, Holland Festival, Wienerfestwochen, Festival d’Avignon, Grande Halle de la Villette, Fundația pentru Teatru și Film Tofan, 10.12.1995.
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, după Petre Ispirescu. Scenariul și regia: Mona Chirilă. Teatrul de Păpuși Puck, Cluj-Napoca, 11.11.1995.
Omorul în catedrală, de T.S. Eliot. Regia: Mihai Măniuțiu. Teatrul Național Cluj-Napoca, Fundația ART INTER-ODEON, Facultatea de Teatru, Cluj-Napoca, 01.10.1995.
Ursulețul Winnie Pooh, de A. Milne. Regia: Kovács Ildikó. Teatrul de Păpuși, Timișoara, stagiunea 1995-1996.
Anton Pann, de Lucian Blaga. Regia: Dan Micu. Teatrul Național, Bucureşti, 25.05.1995. (muzică originală și parafrazări după Anton Pann)
Săptămâna luminată, de Mihail Săulescu. Regia: Mihai Măniuțiu. Teatrul Național, Cluj-Napoca, 27.01.1994.
Făt-Frumos din lacrimă, după Mihai Eminescu. Regia: Mona Chirilă. Teatrul de Păpuși, Constanța, 04.08.1990.
Antoniu și Cleopatra, de William Shakespeare. Regia: Mihai Măniuțiu. Teatrul Național, Cluj-Napoca, 26.11.1988.
A treia țeapă, de Marin Sorescu. Regia: Ion Caramitru. Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, Bucureşti, 24.06.1988.
Cafeneaua, de Carlo Goldoni. Regia: Sorana Coroamă-Stanca. Teatrul Național, Cluj-Napoca, 26.04.1988. (ilustrație muzicală)
Peer Gynt, de Henrik Ibsen. Regia: Magdalena Klein. Teatrul Maghiar de Stat, Timișoara, 19.04.1987.
Két Kisaszony Es Egy Ténsaszony (Chirița în Iași), de Vasile Alecsandri. Regia: Kovács Ildikó. Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca, 17.04.1987.
Die Nachtigall (Împăratul și privighetoarea), de Joachim Knauth, după Hans Christian Andersen. Regia: Kovács Ildikó. Teatrul Dramatic „Radu Stanca”, Sibiu (secția germană), 08.02.1985.
Di Chelemere Hahumim (Înțelepții din Helem), de Moshe Ghersenzon. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Evreiesc de Stat, București, 12.11.1984. (prelucrări de folclor evreiesc, live)
D-ale carnavalului, de Ion Luca Caragiale. Regia: Adrian Lupu. Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 22.04.1984.
Sóse Halunk Meg (Suntem nemuritori), de Virgil Zvințiu. Scenariul și regia: Kovács Ildikó. Teatrul de Păpuși, Cluj-Napoca, stagiunea 1983-1984.
Barbul Văcărescu, vânzătorul țării și Occisio Gregorii, după Iordache Golescu și Samuil Vulcan. Regia: Alexandru Tocilescu. Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, Bucureşti, 23.09.1982. (muzică originală și prelucrări de folclor, live)
Trenul nu mai oprește aici, de Tennessee Williams. Regia: Kovács Ildikó. Teatrul Național, Cluj-Napoca, 26.06.1982.
O scrisoare pierdută, de Ion Luca Caragiale. Regia: Mircea Cornișteanu. Teatrul Național, Craiova, 27.01.1982.
Andorra, de Max Frisch. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Evreiesc de Stat, București, 07.11.1981.
Cinci frați minunați, de Mihai Crișan. Regia: Kovács Ildikó. Teatrul de Păpuși, Baia Mare, 15.05.1981.
Domnișoara Nastasia, de George Mihail Zamfirescu. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Dramatic, Galați, 27.09.1980.
Bocet vesel pentru un fir de praf rătăcitor, de Sütő András. Regia: Magdalena Klein și Adrian Lupu. Teatrul Dramatic, Galați, 13.01.1980.
Avram Iancu, de Lucian Blaga. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Dramatic, Galați, 20.05.1979.
Frank al cincilea, de Friedrich Dü Regia: Magdalena Klein și Adrian Lupu. Teatrul Dramatic, Galați. 11.02.1979.
Anotimpuri, de Mihai Crișan. Regia: Kovács Ildikó. Teatrul de Păpuși „Puck”, Cluj-Napoca, 30.12.1978.
D-ale carnavalului, de Ion Luca Caragiale. Regia: Magdalena Klein și Adrian Lupu. Teatrul de Stat „Victor Ion Popa”, Bârlad, 17.09.1978.
Legendele Atrizilor, după Eschil, Euripide și Sofocle. Regia: Silviu Purcărete. Teatrul de Stat, Constanța, 25.08.1978. (muzică originală și prelucrări de folclor, live)
Filfizonul pedepsit, de John Vanbrugh. Regia: Mircea Cornișteanu. Teatrul Național, Craiova, 21.04.1978.
Di Oiter (Comoara), de Alehem Salom. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Evreiesc de Stat, București, 21.03.1978.
Incomparabilul Al, de Dumitru Solomon. Regia: Cristian Pepino. Teatrul din Botoșani, 12.01.1978.
Întors din singurătate, de Paul Cornel Chitic. Regia: Olimpia Arghir. Teatrul „Ion Vasilescu, Giurgiu”, 28.12.1977.
…de la Om la Om…, spectacol poetic-muzical de Magdalena Klein și Adrian Lupu. Teatrul Evreiesc de Stat, București, 27.12.1977.
Un domn pribeag, de Nicolae Iorga. Regia: Cătălin Naum. Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 15.12.1977.
Omulețul de puf, de Al. T. Popescu. Regia: Silviu Purcărete. Teatrul Țăndărică, București, stagiunea 1977-1978.
Casa Bernardei Alba, de Federico Garcia Lorca. Regia: Magdalena Klein. Studioul Casandra, IATC, București, 30.05.1977.
Der Diktator (Dictatorul), de Alexandru Kirițescu. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Evreiesc de Stat, București, 02.05.1977.
Răscoala, după Liviu Rebreanu. Regia: Radu Boroianu. Teatrul „Ion Vasilescu”, Giurgiu, 24.03.1977. (ilustrație muzicală – folclor)
Răceala, de Marin Sorescu. Regia: Dan Micu. Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, București, 24.02.1977. (prelucrări de folclor)
Fortul, de Leonida Teodorescu. Regia: George Teodorescu. Teatrul „Ion Vasilescu”, Giurgiu, 02.02.1977.
Vizita și Domnul Goe, de Ion Luca Caragiale. Regia: Horia Davidescu. Teatrul de Păpuși, Craiova, 28.01.1977.
Zamolxe, de Lucian Blaga. Regia: Dinu Cernescu. Teatrul Giulești, București, 16.12.1976. (muzică originală și prelucrări de folclor, live)
Domnul Puntila și sluga sa Matti, de Bertolt Brecht. Regia: Adrian Lupu și Magdalena Klein. Teatrul Dramatic, Galați, 12.12.1976.
Culorile, de Al. Duțu. Regia: Mircea Cornișteanu. Teatrul de Păpuși, Craiova, 30.11.1976.
Macbeth, de William Shakespeare. Regia: Florica Mălureanu. Teatrul Național, Craiova, 16.10.1976.
O poveste oarecare, joaca-ncepe la intrare, după un basm polonez. Regia: Irina Niculescu. Teatrul de Păpuși, Constanța, stagiunea 1976-1977.
Tropaeum Traiani, de Grigore Sălceanu. Regia: Gheorghe Jora. Teatrul Dramatic, Constanța, 19.05.1976.
Rața sălbatică, de Henrik Ibsen. Regia: Sorana Coroamă-Stanca. Teatrul Mic, București, 19.06.1976.
Capul, de Mihnea Gheorghiu. Regia: Mircea Cornișteanu și Florica Mălureanu. Teatrul Național, Craiova, 23.12.1975.
Divorțul, de Al. Sever. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Evreiesc de Stat, București, 11.11.1975. (muzică originală, live)
Călina Făt-Frumos, după Victor Eftimiu. Regia: Silviu Purcărete. Teatrul de Păpuși, Constanța, stagiunea 1975-1976. (muzică originală și prelucrări de folclor).
Insula pe din două, de I. Voronin. Regia: Silviu Purcărete. Teatrul de Păpuși, Constanța, stagiunea 1975-1976.
Năpasta, de Ion Luca Caragiale. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Dramatic, Baia Mare, 24.06.1975. (ambianță sonoră și cântece)
Ördögűző tarisznya, de Sütő András, după Ivan Turbincă de Ion Creangă. Regia: Szele Vera. Teatrul de Păpuși, secția maghiară, Oradea, 21.03.1975. (ilustrație muzicală)
Nu sunt turnul Eiffel, de Ecaterina Oproiu. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Dramatic, Baia Mare, 21.11.1974.
Cântec pentru sora soarelui, spectacol poetic-muzical din lirica română contemporană. Regia: Adrian Lupu. Teatrul Evreiesc de Stat, București, 20.08.1974.
O scrisoare pierdută, Ion Luca Caragiale. Regia: Mircea Cornișteanu. Teatrul Național, Craiova, 19.04.1974. (ilustrație muzicală)
Lumea cât o fi, scenariu de Stanca Fotino și Iosif Herț Regia: Cătălin Naum. Studioul Casandra, IATC, București, 20.12.1973. (colaj folcloric, live)
Răzvan și Vidra, de Bogdan Petriceicu Hașdeu. Regia: Mihai Dimiu. Teatrul de Stat, Constanța, 30.10.1973.
Micul prinț, după Antoine de Saint-Exupery. Regia: Andrei Belgrader. Teatrul de Păpuși, Constanța, 28.10.1973.
Casa care a fugit prin ușă, de Petru Vintilă. Regia: Mihai Dimiu. Teatrul „Sică Alexandrescu”, Brașov, 29.09.1973.
Chițimia, de Ion Băieșu. Regia: Andrei Belgrader. Teatrul Dramatic, Sibiu, stagiunea 1973-1974.
Neînțelegerea, de Albert Camus. Regia: Andrei Belgrader. Teatrul de Stat, Constanța, 16.06.1973.
Conul Leonida față cu reacțiunea, de Ion Luca Caragiale. Regia: Andrei Belgrader. Teatrul de Stat, Sibiu, stagiunea 1972-1973. (prelucrări de folclor, live)
Ștefan Vodă, după Bogdan Petriceicu Haș Regia: Cătălin Naum. Teatrul Studențesc „Podul”, București, stagiunea 1972-1973. (prelucrări de folclor, live)
Om de omenie (Cine poate face bine și nu face, păcătuiește!), colaj folcloric de Stanca Fotino și Medeea Ionescu. Regia: Cătălin Naum. Teatrul Studențesc „Podul”, București, august 1972. (colaj folcloric, live)
Woyzeck, de Georg Büchner. Regia: Andrei Belgrader. Studioul Casandra, IATC București, 1972.
Ritmuri, colaj de texte folclorice. Regia: Andrei Belgrader, Dan Micu, Iulian Vișa. Teatrul Studențesc „Podul”, București, 1968. (colaj folcloric, live)

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Filmografie

Filmografie

Flags Cut in the Middle. Regia: Ondina Frate. 2018
Singurătatea puiului. Regia: Angela Buzilă. Animafilm, 1969.
Puiul și frunza. Regia: Angela Buzilă. Animafilm, 1968.
Târgul de fete. Regia: Angela Buzilă. Animafilm, 1968.

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Fotografii arhiva

Vezi toate fotografiile

Restrânge fotografiile

Fotografii din spectacole

Vezi toate fotografiile

Restrânge fotografiile

Convorbiri audio/video disponibile

INTERVIURI

Oana Cristea Grigorescu, Iosif Herțea: Neajunsurile instrumentului rudimentar pot deveni un avantaj în teatru, în „Scena”, nr. 41(3), 2018, pp. 43-45
Cristina Modreanu, Ca să fie cu adevărat o componentă a spectacolului, muzica trebuie să treacă de stadiul de ambalaj, în „Adevărul Literar și Artistic”, 20 aprilie 2004
Andreea Dumitru, Iosif Herțea: Îmi place muzica pe viu, fragilă, în „Teatrul Azi”, nr. 6-8, 2003, p. 47-53

https://biblioteca-digitala.ro/?articol=55179-iosif-hertea-imi-place-muzica-pe-viu-fragila–teatrul-azi–6-7-8-2003

Ioana Florea, Creez exclusiv muzică de teatru, în „Cuvântul Liber”, 12 septembrie 2001, p. 6
Adina Bardaș, Iosif Herțea: Îndrăgostirea de teatru, în „Scena”, nr. 3, iulie 1998, p. 42-44

https://biblioteca-digitala.ro/?articol=62502-iosif-hertea-indragostit-de-teatru–scena–lie-3-1998

Costin Manoliu, Iosif Herțea: Muzica poate salva slăbiciunile unui spectacol, în „Teatrul Azi”, nr. 7-10, 1998, p.71-72

https://biblioteca-digitala.ro/?articol=53160-iosif-hertea-muzica-poate-salva-slabiciunule-unui-spectacol–teatrul-azi–7-8-9-10-1998

Irina Budeanu, Muzica de teatru, o cenușăreasă?, în „Rampa”, nr. 104, 2 septembrie – 3 octombrie 1996.
Mircea Ghițulescu, Sunetul, un actor în scenă, în „Rampa”, septembrie 1995

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Caiete program scanate

Caietul program al spectacolului Alcesta, de Euripide, în regia lui Mihai Măniuțiu. Teatrul Național Cluj-Napoca, 11.10.2003. Arhiva Teatrului Național Cluj ©Teatrul Național Cluj-Napoca