Măniuțiu, Mihai
30 octombrie 1954, Cluj
Regizor de teatru, scriitor și eseist
Unul dintre cei mai cunoscuți regizori români din perioada postdecembristă, Mihai Măniuțiu nu este doar om de teatru, ci un intelectual de ținută, director al Teatrului Național din Cluj, scriitor prolific și Distinguished Professor la University of California, Irvine, Statele Unite ale Americii.
Deja lansat ca regizor când a avut loc schimbarea de regim din Decembrie 1989, confirmat de critică mai ales după spectacolul cu Antoniu și Cleopatra la Naționalul clujean (1988), care anunța o confruntare artistică cu totalitarismul care va dura pe tot parcursul carierei viitoare, Măniuțiu a creat în anii 1990 și 2000 o serie de spectacole care identificau „elementele totalitare” încă active în societatea românească, reușind să le expună și critice prin spectacole bazate pe operele unor dramaturgi recunoscuți sau pe propriile adaptări și scenarii.
Primul spectacol care anunța nu doar această tematică, dar și strategiile scenice folosite de regizor pentru a o face cunoscută publicului, a fost Afară în fața ușii de Wolfgang Borchert (Teatrul Bulandra, 1991), în care Malou Iosif semna coregrafia, iar muzica originală era scrisă de jazzman-ul Marius Popp (o refacere cu altă distribuție – exceptând Iureș care a jucat în ambele – a spectacolului creat la Cluj în 1979). Alegerea unei piese considerate „pacifiste”, care vorbea despre inutilitatea războiului și abandonarea celor care s-au sacrificat pentru a-l purta, la puțină vreme după Revoluția sângeroasă din 1989, într-un moment în care aliații tocmai atacaseră Irak-ul, iar armata Rusiei intrase cu forța în Țările Baltice, era un semn că autorul spectacolului era atent la evenimentele politice și avea capacitatea de a le aminti subtil publicului, chiar dacă piesa aleasă a fost considerată mediocră de cei care au scris despre spectacol. În plus, spectacolul continua o colaborare de durată, începută încă din anii studenției, a lui Mihai Măniuțiu cu actorul Marcel Iureș dar mai ales reafirma, ceea ce criticul Victor Parhon numea „o preocupare de stil”. Acesta observa și cum se sprijineau reciproc, în mod benefic, muzica și interpretarea actoricească, o sinergie care va marca multe viitoare spectacole ale acestui creator:
”Măniuţiu dezvoltă o gîndire muzicală a spectacolului: diversele scene ale piesei de teatru nu sînt doar „ilustrate muzical”, ci sunt integrate unui discurs de tip muzical, cu teme şi variaţiuni, orchestrei de jazz, aduse în scenă, revenindu-i un rol coparticipativ în relevarea emoțional ideatică a semnificaţiilor propuse. Iată de ce se şi cuvenea să-i nominalizăm, măcar în caseta spectacolului, pe excelenţii instrumentişti ai formaţiei lui Marius Popp, ei fiind, aproape în egală măsură cu actorii, interpreți ai «partiturii» dramatice, «orchestrate» de regia acestei reprezentaţii, în care improvizaţia proprie jazzului s-a dorit benefică şi pentru jocul actoricesc.”[1]
Printre spectacolele care vizau o tematică similară, cu inflexiuni politice, s-au numărat Cetatea Soarelui de Tommaso Campanella, Viitorul e în ouă și Lecția de Eugen Ionescu, Tovarășe Frankenstein, conducător iubit (scenariu propriu) sau Trilogia evreiască (adaptare după Primo Levi și Biblie). Originalitatea provenea, în cazul lor, și din încercarea de găsire a echilibrului cel mai bun între conținutul de idei al spectacolului și spațiul în care acesta este jucat, spațiu care adesea îi implică pe spectatori într-un fel care îi împiedică să devină indiferenți la subiectul discutat. Creația lui Mihai Măniuțiu se concentrează, în cele mai reușite puncte ale ei, pe controlarea dinamicii spațiului de joc în așa fel încât unghiul de vizionare să fie cel mai bun pentru fiecare spectator. Aceștia se simt astfel privilegiați, parte dintr-un „cerc închis”. Pentru spectacolul Viitorul e în ouă (Theatrum Mundi, 2005) regizorul a gândit, împreună cu scenografa Iuliana Vîlsan, un spațiu al terorii active, un spațiu circular plasat la granița dintre închisoare și circ. Scena și spectatorii erau așezați înăuntrul unui cilindru prevăzut cu găuri rotunde. Prin acestea puteau fi văzute capetele actorilor, ca și cum ar fi fost detașate de corp – luminate de dedesubt, capetele pluteau ca niște dovleci de Haloween, amenințătoare, perpetuând teama ancestrală în fața unor forțe necunoscute.
Pentru Experimentul Iov (parte din Trilogia evreiască, Teatrul Național “Radu Stanca”, Sibiu) spectatorii priveau prin fante decupate în pereții unui batiscaf metalic, acțiunea având loc în interiorul acestuia, ca sub apă.
„Regizorul înscrie şi acest spectacol în suita experimentelor sale din spaţiul non-verbalului, al teatrului-gest. La baza construcţiei stă un scenariu, cuvîntul, deci, iar în spectacol, corpul poate deveni principalul emiţător al mesajului, dincolo de replica propriu-zisă. Performanţa de la Sibiu vine şi din «experimentul Râlea», care a acceptat provocarea de a proba şi altfel de mijloace actoriceşti şi de expresie. El îşi însoţeşte replicile de un comentariu gestual şi corporal susţinut impecabil, coordonat de colaboratoarea fidelă a regizorului, dansatoarea şi coregrafa Vava Ştefănescu.”[2]
Reprezentând categoria creatorilor români care după Revoluția din 1989 au continuat să investigheze trecutul și să expună pericolele dictaturii, regizorul având în acest sens un adevărat program artistic dedicat „procesului comunismului pe scenă”, Mihai Măniuțiu exemplifică acea categorie de artiști care cred că teatrul poate avea un rol în a rezista împotriva regimurilor abuzive, totalitare. În 1989 românii au crezut că își iau adio de la Ceaușescu, însă acesta, declara regizorul în interviuri, e încă prezent prin oamenii creați de acel regim, prin reziduurile de mentalități, prin felul în care se desfășoară politica, relațiile economice și sociale. „Dacă nu aducem comunismul la judecată și nu începem să implementăm legea lustrației așa cum au făcut alte țări, visul cel rău va continua. Acest spectacol este visul meu rău despre România contemporană, pentru că mergând pe stradă cu ochii deschiși continui să fiu martorul unor reziduuri de comunism toxic și poliție secretă cu care suntem forțați să trăim zi de zi.”[3] spunea el în 2005, cu ocazia montării spectacolului Viitorul e în ouă.
În paralel cu acest program artistic, Mihai Măniuțiu a creat și o remarcabilă serie de spectacole bazate fie pe piese antice, fie pe marile titluri clasice. De la memorabilele sale creații cu Richard III de Shakespeare (Teatrul Odeon, 1993) sau Omorul în catedrală de T. S. Elliot (Fundația Art-Inter-Odeon și Teatrul Național din Cluj, 1995, dedicat „tuturor celor care au murit sau au suferit pentru credinţă în beciurile comuniste şi în închisoarea care a fost România timp de o jumătate de secol”), el a continuat să ofere interpretări originale sprijinindu-se pe actori de mare forță, printre care Marcel Iureș, deja amintit ca actor favorit timp de peste un deceniu, Oana Pellea, și ulterior Marian Râlea. Regizorul a folosit adesea textele clasice pentru a pune întrebări esențiale despre raporturile dintre Bine și Rău în lume, despre cum se naște dictatura, cum se poate cineva opune ei, cu ce costuri și, nu mai puțin, cum îi poate supraviețui.
Identificând corect resortul principal ce stă la baza mai multor creații măniuțiene, legătura dintre ludic și sacru, Irina Coroiu observa despre eroul din Omorul în catedrală:
”După cum şi teoretizează, Măniuţiu concepe actul ludic ca pe o mântuire de orice mimetism derizoriu şi accedere la originea gestului prim al naşterii omului în puritate şi bucurie. (…) Hărţuit de preoţii Bisericii şi Cavalerii Regelui, Becket-ul întrupat de Marcel Iureş într-o dăruire absolută preferă introvertirea, acoperindu-şi chipul câtă vreme nu-şi clarifică el însuşi atitudinea faţă de sine. Stoic, suportă gravele acuze care-1 prezintă ca neloaial dispreţuitor, singuratec nesăbuit, invidios ambiţios. Atunci când îşi dă la o parte vălul ori cagula, privirea îi clamează starea de umilinţă candidă – senină acceptare a damnării liber asumate”.[4] Din punct de vedere al modului de producție, parteneriatul public privat constituie o noutate și anunță inițiativa de mai târziu a celor doi – Iureș și Măniuțiu – la care se va alătura Alexandru Dabija, și anume înființarea Teatrului Act, una dintre primele companii private de teatru de după 1990.
Multe alte spectacole măniuțiene s-au înscris de-a lungul timpului în categoria excelenței. În Antigona (Teatrul Tineretului, Piatra-Neamţ, 1996) el evoca nostalgia amfiteatrului, organizând spațiul de joc conform convențiilor grecești și transformând „cutia italiană” care nu mai era de recunoscut. Spectatorul vedea de sus în jos arena în care eroina (interpretată într-o creație de excepție de Oana Ștefănescu) își ducea lupta, acest unghi amplificând anxietatea acesteia. Pentru Istoria tragică a Doctorului Faust, (Teatrul Maghiar de Stat, Cluj, 2003), creatorul a cerut scenografului să construiască un cub alb, asemeni unui interior de spital, luminat cu neoane, o lumină rece, albă și ea, pentru ca în Shoah. Versiunea Primo Levi (Sibiu National Theatre, 2007) să recreeze o sală de bal, în care spectatorii erau așezați pe scaune de-a lungul celor patru pereți. La un moment dat, actorii îi invitau pe unii dintre aceștia la dans, aceste perechi create în mod spontan contribuind la nașterea unei spectaculoase împletiri între ficțiune și realitate, două lumi separate unite pentru scurt timp sub semnul unui „copac al vieții” atârnat invers, care cobora din tavan în centrul spațiului de joc.
În Woyzeck, creat la Teatrul Maghiar din Cluj (2005), regizorul face o analiză a fragilității ființei umane într-o lume care a rămas lipsită de nervurile care o fac să simtă, ”o lume deșertică, minerală”, cum o numea Măniuțiu în prezentarea spectacolului.[5] Grație interpretării actorilor Zsolt Bogdán (Woyzeck), Imola Kézdi (Marie), Miklós Bács (Căpitanul), József Bíró (Doctor) spectacolul căpăta o forță extraordinară, iar ideea conștientizării permanente a prezenței publicului, spargerea celui de al patrulea perete, contribuia la atingerea catharsis-ului. Woyzeck primește Premiul pentru cel mai bun spectacol al anului 2005 la Gala UNITER, un premiu de care producțiile semnate de acest regizor nu sunt, de altfel, străine.
Multipremiat este și spectacolul Exact în același timp (Teatrul Național Cluj, 2002) în care lui Marian Râlea îi este încredințat rolul diavolului, pe care acesta îl joacă magistral.
”Marian Râlea reuşeşte un rol important întruchipînd Diavolul androgin – Cecile/Rafael. Textul l-a ajutat şi el oferindu-i o partitură generoasă, cu multiple posibilităţi de interpretare actoricească generatoare de receptări variate. Cheia este cea oniric-burlescă, proprie, de altfel, personajului, lucru care poate stîrni reacţii pe întreaga scală – de la detaşarea relaxată în orizontul căreia ironicul schematism al textului se afişează ca un roman-foileton şi pînă la undiţa psihologului amator, dornic de a prinde o pulsiune abisală.”[6]Aparent atipice pentru creația măniuțiană, montările cu piese de I.L.Caragiale, deși nu multe, par centrate pe exclamația dramaturgului ”Simț enorm și văz monstruos!”. Comicul este exagerat până la absurd, operațiune care dădea rezultate devastatoare în producția cu O noapte furtunoasă, unul dintre primele spectacole produse în România mod privat după 1990 și care a beneficiat de o reclamă demnă de ”societatea spectacolului” în care și România intra în anii 90[7]. Cu o distribuție alcătuită din vedete – de la Marin Moraru și Gheorghe Dinică, la Dorina Lazăr, Marcel Iureș, Oana Pellea, Marian Râlea și Marius Stănescu, spectacolul se baza pe o cascadă de trucuri comice, printre care succesiva calmare a isteriei Vetei (Oana Pellea_ cu apă, rochia de bomboană fondantă a Ziței (Dorina Lazăr) sau jocul contrastelor între volumul corporal al actorilor.
Elemente precum dansul/mișcarea, respectiv cântecul, dimensiunea sonoră, au fost dintotdeauna extrem de importante pentru regizor. Un spectacol atipic de teatru-dans a fost Uitarea (L’Oubli) de George Banu (Teatrul Național din Cluj, 2001), cu autorul textului aforistic prezent pe scenă și cu Vava Ștefănescu și Sylvain Groud dansând propria lor coregrafie, decorul Iulianei Vîlsan incluzând o serie de manechine-mirese care, într-una dintre imaginile la granița cu oniricul, umpleau balcoanele și lojile teatrului. Un alt ”experiment scenic” în care mișcarea are funcție conceptuală, iar tema morții, recurentă în spectacolele regizorului, capătă poziția centrală, este producția bazată pe o adaptare după Maurice Maeterlinck, Intrusa (Teatrul de Stat Oradea, 2002), în care o mamă trage să moară între ai ei, în mijlocul familiei. Agonia, apropierea sfârșitului, anxietatea generată de apropierea de boală și moarte erau incluse în scenariul de mișcare creat de Vava Ștefănescu și lăsau urme profunde în spectatorii plasați aproape de spațiul de joc, un fel de cușcă metalică în care personajele păreau prinse, izolate, sufocate.
”Noi, spectatorii, nu auzim decât zgomotul făcut de greieri, monoton și foarte trist, purtând în el o resemnare pe care n-o regăsim în personajele de pe scenă. În vreme ce ele se zbat, vrând parcă să-și demonstreze că sunt vii și că se agață de viață, chiar dacă ar fi să și-o petreacă sfâșiate în munci sisifice, natura își urmează legile ei, stabilite în afara a tot ceea ce este omenesc, prin urmare trecător. E destul să te gândești o clipă la asta și ajungi, mai ales dacă te afli în apropierea bolii, a morții, să experimentezi o exasperare foarte aproape de patologic. O teamă irațională, sfidând orice reguli.”[8]
În Banchetul sau drumul spre Momfa, (Teatrul Național Cluj, 2006), scenariu scris de Măniuțiu pe baza unei selecții de poeme de Ioan Es. Pop și Ion Mureşan, apare un spectaculos personaj colectiv alcătuit din 13 bocitoare, în fapt membre ale ansamblului Icoane din Cluj. Îmbrăcate în negru și cărând valize simple, de lemn, acestea se lamentează la acest „ospăț funerar pentru cei vii”.
Dar această strategie a topirii muzicii și mișcării în narațiunea spectacolului atinge apogeul în Electra, bazat pe piese de Sofocle și Euripide (Teatrul Național ”Radu Stanca”, 2004), care înregistrează un mare succes internațional grație ideii extraordinare a regizorului de a infuza spectacolul cu muzică populară tradițională românească cântată de grupul Iza din Maramureș, unul dintre cele mai izolate locuri din România, unde se spune că tradițiile sunt cel mai bine păstrate. Spectacolul prezenta acest grup cu repertoriul său original de cântece ritualice și bocete, amestecându-le inspirat cu intriga piesei grecești și folosea arhetipurile locale pentru a transforma corul antic grecesc. Folosind o scenă aproape goală, lumini minimaliste decupând întunericul în care au loc crimele, cu actorii îmbrăcați ca niște persoane fără adăpost strânse în jurul unor focuri abia vizibile, Electra era o redare puternică a felului în care forța reziduurilor instinctuale poate schimba cursul lucrurilor și poate altera destinele oamenilor. Spectacolul păstra ecouri dintr-un succes mai vechi al acestui creator, Săptămâna luminată (Teatrul Național Cluj, 1994), inspirat de asemenea din ritualuri arhaice românești, conectate la spiritualitatea țărănească, spectacol care mișcase profund publicul prin costumele, măștile, muzica, instrumentele (preparate de regretatul Iosif Herțea) și coregrafia inspirate dintr-o lume aproape uitată.
După succesul cu Electra – unul dintre spectacolele românești care au călătorit cel mai mult în anii 2000, în turnee în toată Europa și America Latină – Măniuțiu a creat un al doilea spectacol cu grupul Iza, O vară fierbinte pe Iza (Sibiu National Theatre, 2007), bazat pe scenariul său și incluzând mai multe piese de dans create și interpretate de coregrafa Vava Ștefănescu, colaboratoare apropiată a regizorului. Aceasta va mai semna, în același an, o altă coregrafie pe care o și interpreta în spectacolul Cântarea Cîntărilor (Teatrul Maghiar din Cluj, 2007).
Regizor cerebral, care își gândește spectacolele imaginând mai întâi scenă cu scenă, în compoziții vizuale pe care le fixează în schițe înainte de a se întâlni cu actorii, Mihai Măniuțiu e un caz atipic pentru scena românească, hrănită în principal de curentul realist-stanislavskian, exprimat într-o interpretare trăiristă. Mai apropiat de Meyerhold și Grotowski, el creează spectacole-eseu, pentru a căror elaborare se sprijină pe actori, dar și pe o cultură profundă și o aplecare spre reflexivitate exprimată și în scrierile sale. Într-un interviu mai vechi declara:
„Când am scris, a fost întotdeauna pentru a mă lămuri cu mine însumi, a fost cearta mea cu mine. Întrebându-mă de ce fac meseria asta, de ce vreau ca actorul să nu dispară din spectacolele mele, am scris Redescoperirea actorului. Pe urmă am vrut să înțeleg mecanismele acestui om pe care eu îl arunc, prin puterea meseriei mele, în arenă și în foc, spunându-i «și dacă își crapă plămânii, și dacă îți verși fierea, tu faci asta». Am descoperit că nu se aruncă pentru mine în foc, ci în virtutea unor resorturi pe care eu le-am decodat în volumul Act și mimare. Am vrut să știu cum stau lucrurile cu Shakespeare – bine, bine, dragoste, pasiune, obsesie, dar de ce? Ce mă obsedează? Așa a ieșit Cercul de aur, o carte despre câteva personaje shakespeariene care mă urmăreau.(…) Cât despre proze sau alte scrieri ale mele, despre care am înțeles că se pot numi scrieri de frontieră, am realmente senzația că sunt luat din lumea mea și dus în alta, de fantasmele astea. E un joc, simt foarte tare jocul în scris.”[9]
***
La finele anului 2010 Mihai Măniuțiu devine directorul Naționalului clujean, unde activase ca regizor încă de la debut. Din acest moment, nu va mai monta în acest teatru, fiind de părere că ar fi un conflict de interese. Reușește să revitalizeze destul de repede instituția, propunând comedii de ținută artistică la sala mare (grație colaborărilor cu Alexandru Dabija și Ada Milea, dar și cu alții), precum și spectacole mai experimentale și creații ale tinerilor la sala mică.
Contaminat probabil de această „căutare a comediei”, care să refacă interesul publicului pentru teatru, aplică principiul, evident autoironic, și în propriile-i alegeri. Urmează, deci, după 2010, o serie de spectacole pe care autorul lor le-a identificat drept piese de „divertisment metafizic”[10], o direcție care fusese semnalată încă din 2006 în creația lui, odată cu spectacolul bazat pe piesa lui Tadeusz Różewicz, Martorii sau mica noastră stabilitate (Teatrul ”Tony Bulandra”, Târgoviște, 2006). Un experiment care folosea șase spații de joc diferite în care spectatorii ajungeau ca într-un tur ghidat, fiind „distrați” prin diferite metode inspirate de știrile de televiziune, inclusiv devenind martori la un moment de tortură. Dincolo de suprafața voit amuzantă, spectacolul critica puternic dezumanizarea produsă de televiziune și internet – spații în care este satisfăcută curiozitatea exhibiționistă prin consumul extrem de orgii transmise online, practici canibalice, nașteri în direct sau altele. Ironizând starea actuală de degradare umană, demnă de „timpurile mărețe pe care le trăim”, Măniuțiu desena în spectacol și portretul „agentului răului”, în interpretarea lui Marian Râlea, un tip oarecare, chiar simpatic, aparent, capabil totuși să-și ducă minuțios la bun sfârșit îndatoririle de călău – o imagine exemplificând „banalitatea răului” – ca să folosim noțiunea introdusă cândva de Hannah Arendt. Noțiune apropiată regizorului care montează după numai un an și un spectacol cu titlul Eseuri despre banalitatea răului (Teatrul Metropolis, 2007).
Din seria spectacolelor de „divertisment metafizic” au făcut parte, Domnul Swedenborg vrea să viseze, în coregrafia Vavei Ștefănescu, cu muzica originală a lui Șerban Ursachi, (Teatrul Național Iași, 2013), Plugarul și moartea, de Johannes von Tepl, cu aceeași echipă coregrafic-muzicală și dramaturgia lui Andras Visky (Teatrul Maghiar de Stat Cluj, 2013), Viața-i mai frumoasă după ce mori, scenariu de Mihai Măniuțiu, cu muzica aceluiași Șerban Ursachi și coregrafia Vavei Ștefănescu (Teatrul Municipal „Tomcsa Sándor”, Odorheiul Secuiesc, 2014).
Cu Vertij, scenariu de Mihai Măniuțiu, scenografie și costume de Adrian Damian, muzică originală și remixuri semnate de Șerban Ursachi (Teatrul „Aureliu Manea”, Turda, 2015), regizorul revenea în mod spectaculos la teatrul dans, în acest spectacol „ștafeta coregrafică” trecând de la colaborarea cu Vava Ștefănescu la cea cu Andreea Gavriliu care semnează coregrafia viitoarelor spectacole măniuțiene, performând în câteva dintre ele.
Muzical, regizorul are o colaborare consistentă și cu Ada Milea, care semnează muzica și versurile mai multor spectacole de succes montate după 2012, printre care Deliruri, scenariu de Mihai Măniuțiu după versuri de Ion Mureșan, în care apar Ada Milea, Bobo Burlăcianu, Vava Ștefănescu, Cristian Rigman (Teatrul de Artă Deva, 2012), Leonce și Lena, de Georg Büchner, text adaptat de Ada Milea și Mihai Măniuțiu (Teatrul „Regina Maria” Oradea, 2013), Alcool pe un scenariu de Mihai Măniuţiu și Ada Milea după versurile lui Ion Mureşan (Teatrul „Nottara”, București, 2016) sau Jurnalul lui Robinson Crusoe, un muzical după Insula de Gellu Naum (Teatrul Odeon, Bucureşti, 2017).
După succesele internaționale din anii 90 (cu Richard III, produs de Teatrul Odeon în 1993) și 2000 (cu Electra, produsă de Teatrul Național Radu Stanca în 2006), Mihai Măniuțiu este invitat să regizeze și în străinătate, iar din 2009 devine Distinguished Professor la University of California, Irvine, unde montează anual câte o producție cu studenții săi americani. Activitatea sa de manager al Teatrului Național din Cluj se dovedește și ea de succes, regizorul continuând să primească mai multe mandate în această funcție, pe care o deținea încă la data scrierii acestui articol.
Cristina Modreanu
20 iulie 2022
Identificator obiect digital: https://www.doi.org/10.47383/DMTR.03.36
Note:
[1] Victor Parhon, „Muzicalitatea discursului scenic”, Teatrul azi, nr. 1-2, 1991, pp 28-30
[2] Marina Constantinescu – „În mijlocul cenușii”, România literară, 2 aprilie 2003, p 22.
[3] Cristina Modreanu –Mihai Maniutiu –Spatiul cameleonic/ The Ever Changing Space, editura Bibliotek, Cluj, 2010
[4] Irina Coroiu, „Redimensionarea unei probleme de conștiință”, Contemporanul, 6 ianuarie 1996 p. 12.
[5] Pagina spectacolului aici: https://www.huntheater.ro/ro/spectacol/10/woyzeck/
[6] Gabriel Ispas – Măcelul e la fel de sângeros – Exact în același timp, Agenda liternet, iulie 2002, https://agenda.liternet.ro/articol/5162/Gabriel-Ispas/Macelul-e-la-fel-de-singeros-Exact-in-acelasi-timp.html
[7] O coproducție SMART (Select Art Management), parte a trustului Mediapro, și Teatrul Odeon, spectacolul a beneficiat de colaborarea cu creatoarea de modă Janine, care a creat costumele.
[8] Cristina Modreanu – Maeterlinck și arheologia sufletească, în Șah la regizor, editura Fundației Culturale Române, 2003, pg 122
[9] „M-am întors la un teatru al neliniștii pentru cei neliniștiți”, interviu cu Mihai Măniuțiu în Cristina Modreanu – Șah la regizor, Editura Fundației Culturale Române, 2003, pg. 105.
[10][10] Conform declarației regizorului pe site-ul FNT: https://fnt.ro/2014/mihai-m%C4%83niu%C5%A3iu-%E2%80%9Eexplorez-%C2%ABdivertismentul-metafizic%C2%BB%E2%80%9C/
Teatrografie
- Drumul Damascului, scenariu de Mihai Măniuțiu după cartea cu același titlu de Doina Jelea, Decor și costume: Adrian Damian, video design: Ioana Bodale, Cu: Maia Morgenstern, Răzvan Vasilescu, Mircea Rusu, Teatrul Dramaturgilor Români, 2022
- The Survival Project, scenariu de Mihai Măniuțiu. Production Stage Manager: Bradley Zipser. Scenic Designer: Hannah Tran. Costume Designer: Ashton Montgomery. Lightning Designer: Nita Mendoza. Sound Designer: Andrew J. Tarr. Projection Designer: Morgan Embry. Cu: Jesse Bourque, Meg Evans, Anica Garcia-DeGraff, Meliza Gutierrez, Jawoine Hawkins et al. Claire Trevor Theatre, Claire Trevor School of the Arts, University of California, Irvine, 2019.
- Aias. Eseu despre demență, scenariu de Anca Măniuțiu și Mihai Măniuțiu după „Aias” de Sofocle. Scenografia: Adrian Damian. Costume: Luiza Enescu. Coregrafia: Andrea Gavriliu. Muzica: Mihai Dobre. Cu: Claudiu Bleonț (Generalissimul Aias), Adrian Andone (Generalul D. (Succesorul lui Aias) ), George Albert Costea (Aghiotantul lui Aias) et al.Teatrul Național “Marin Sorescu”, Craiova, 07.09.2018.
- Burghezul gentilom, de Molière. Dramaturgia: Kata Demeter. Scenografia și costume: Adrian Damian, Luiza Enescu. Coregrafia: Andrea Gavriliu. Video Design: Cristian Pascariu
- Dima Dimov. Adaptare scenică: Mihai Mănuțiu, Anca Mănuțiu. Cu: Miklós Bács (Domnul Jourdain), Emőke Kató (Doamna Jourdain), Éva Imre (Lucie, fiica lor) et al. Teatrul Maghiar de Stat, Cluj, 10.06.2018.
- La ordin, Führer!, de Brigitte Schwaiger. Scenografia: Adrian Damian. Costume: Claudia Castrase. Light Design: Cristian Simon. Ilustrația muzicală: Șerban Ursachi. Cu: Maia Morgenstern (Führerin), Raluca Radu, Ștefania Misăilă, Alexandra Dușa (Copiii) et al. Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti, mai 2018.
- Rambuku, de Jon Fosse. Dramaturgia: Anca Măniuțiu. Scenografia: Adrian Damian. Costume: Luiza Enescu. Coregrafia: Andrea Gavriliu. Muzica: Mihai Dobre. Light Design: Lucian Moga. Cu: Ion Rizea (El), Claudia Ieremia (Ea), Andrea Gavriliu (Rambuku) et al. Teatrul Național Timișoara, 15.07.2017.
- Jurnalul lui Robinson Crusoe, un muzical după “Insula” de Gellu Naum. Scenografia: Adrian Damian. Costume: Andrada Chiriac. Coregrafia: Andrea Gavriliu. Light Design: Cristian Șimon. Sound Design: Vladimir Ivanov. Cu: Mihai Smarandache (Robinson), Marius Damian (Vineri), Paula Niculiță (Sirena) et al. Teatrul Odeon, Bucureşti, 17.06.2017.
- Cafeneaua Pirandello, scenariu dramatic de Anca Măniuțiu, după texte de Luigi Pirandello. Scenografia: Adrian Damian. Costume: Luiza Enescu. Coregrafia: Andrea Gavriliu. Muzica: Mihai Dobre. Light Design: Lucian Moga. Cu: Șerban Borda (Omul cu floarea în gură), Sebastian Lupu (Clientul obosit), Richard Balint (Directorul circului) et al. Teatrul “Regina Maria”, Oradea, 07.05.2017.
- Goldberg Show – Facerea Lumii și alte întâmplări, după “Variațiunile Goldberg” de George Tabori. Adaptare: Anca Măniuțiu. Scenografia: Adrian Damian. Costume: Cristina Milea. Muzică originală: Mihai Dobre. 2016. Coregrafie: Andrea Gavriliu. Light Design: Lucian Moga, Cristian Șimon. Cu: Marcel Iureș, Călin Chirilă, Tatiana Ionesi, Livia Iorga, et al. Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 05.11.2016.
- Iarna, de Jon Fosse. Scenografia și costume: Adrian Damian. Coregrafia: Andrea Gavriliu. Muzica: Mihai Dobre, Ana-Teodora Popa. Light Design: Cristian Șimon, Andrei Florea. Sound Design: Vladimir Ivanov. Cu: Catrinel Dumitrescu (EA), Andi Vasluianu (EL) et al. Teatrul „Nottara”, București, 30.09.2016
- .Alcool, scenariu de Mihai Măniuţiu, Ada Milea, după versurile lui Ion Mureşan. Scenografia și costume: Adrian Damian. Muzica: Ada Milea. Light Design: Cristi Șimon. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Ada Milea, Vava Ștefănescu, Ada Navrot, Crenguța Hariton et al. Teatrul „Nottara”, București, 11.09.2016.
- La ordin, Führer!, de Brigitte Schwaiger. Scenografia: Adrian Damian. Costume: Claudia Castrase. Coreografia: Andrea Gavriliu. Ilustrație muzicală: Șerban Ursachi. Light Design: Lucian Moga. Cu: Maia Morgenstern (Führerin), Alexandra Dușa, Valentin Oncu, Raluca Radu (Copiii), et al. Teatrul „Aureliu Manea”, Turda, 16.04.2016.
- 3 ore după miezul nopții, de Mihai Măniuțiu. Dramaturgia: Anca Măniuțiu. Scenografia și costume: Tudor Lucanu. Coregrafia: Andrea Gavriliu. Muzica: Mihai Dobre. Cu:Andrea Gavriliu, Vladimir Albu, Teodora Budescu. Teatrul „Tony Bulandra”, Târgoviște, 13.11.2015.
- Meteorul, de Friedrich Dürrenmatt. Scenografia și costume: Adrian Damian. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Muzica: Ada Milea. Light Design: Lucian Moga. Sound Design: Sebastian Hamburger. Cu: Marian Râlea, Cristina Konig, Ion Rizea, Florin Ruicu et al. Teatrul Național Timișoara, 27.09.2015.
- Recviem pentru un spion, de George Tabori. Scenografia și costume: Adrian Damian. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Muzica: Șerban Ursachi. Cu: Áron Dimény (Murdoch), Zsolt Bogdán (Zucker), Enikő Györgyjakab (Maggie). Teatrul Maghiar de Stat Cluj, 12.06.2015.
- Vertij, scenariu de Mihai Măniuțiu. Scenografia și costume: Adrian Damian. Coregrafia: Vava Ștefănescu, Andrea Gavriliu. Muzică originală și remixuri: Șerban Ursachi. Cu: Vava Ștefănescu, Andrea Gavriliu, Flavia Giurgiu et al. Teatrul „Aureliu Manea”, Turda, 25.04.2015.
- The Electra Project, scenariu de Mihai Mănuțiu, după texte de Eschil, Sofocle și Euripide. Dramaturgia: Guy Zimmerman. Scenografia: Morgan Lindsey Price. Costume: Julie Carr. Sound Design: Brian Svoboda. Light Design: Martha Carter. Cu: Leslie Lank (Electra), Zak Houston (Oreste), Caitlin Brooke (Clitemnestra), Kelsey Michelle Jackson (Crisotemis) et al. Claire Trevor School of the Arts, University of California, Irvine, 07.03.2015.
- Fun, de J. Bosley. Scenografia și costumele: Adrian Damian. Muzica: Șerban Ursachi. Coregrafia: Enikő Györgyjakab. Light Design: Lucian Moga. Cu: Romina Merei, Anca Hanu, Narcisa Pintea, Marian Râlea, et al. Teatrul Municipal „Aureliu Manea” Turda, 16.11.2014.
- Lecția, de Eugène Ionesco. Dramaturgia: Anca Măniuțiu. Scenografia: Adrian Damian. Costume: Irina Moscu. Coregrafia: Andrea Gavriliu. Cu: Constantin Chiriac, Florentina Țilea / Ofelia Popii, Mariana Mihu, Veronica Arizancu. Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, 03.10.2014.
- Viața-i mai frumoasă după ce mori, de Mihai Măniuțiu. Scenografia: Tudor Lucanu. Muzica: Șerban Ursachi. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Antal D. Csaba, Fincziski Andrea, Jakab Orsolya, Tóth Árpád. Teatrul Municipal „Tomcsa Sándor”, Odorheiul Secuiesc, 21.06.2014.
- Don Quijote, după Miguel de Cervantes Saavedra. Scenariu în versuri: Mihai Măniuțiu, Ada milea. Muzica: Ada Milea. Scenografia și costumele: Adrian Damian. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Csaba Ciugulitu, Luchian Pantea, Mihai Crăciun, Rareș Budileanu. Teatrul Național Târgu Mureș, 21.03.2014.
- Leonce și Lena, de Georg Büchner. Adaptarea textului: Ada Milea și Mihai Măniuțiu. Scenografia și costumele: Adrian Damian. Muzica originală: Ada Milea. Asistent muzică: Anca Hanu. Light Design: Lucian Moga. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Richard Balint (Valerio), Eugen Neag (Leonce), Alina Leonte (Lena), Emil Sauciuc (Regele Peter), et al. Teatrul „Regina Maria” Oradea, 23.11.2013.
- Omul cu chitara, de Jon Fosse. Scenografia și costumele: Adrian Damian. Muzica: ;erban Ursachi. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Light Design: Lucian Moga. Cu: Marius Bodochi, Răzvan Corneci, Flavia Giurgiu. Teatrul Municipal Turda, 16.10.2013.
- Plugarul și moartea, de Johannes von Tepl. Dramaturgia: András Visky. Scenografia și costume: Adrian Damian. Versuri: Tamás Jónás, András Visky. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Muzică orginală: Șerban Ursachi. Cu: Áron Dimény (Marele K), Loránd Váta (Maestrul de ceremonii al Morții), Enikő Györgyjakab (Moartea Jerpelită / Figură High Style a Morții).Teatrul Maghiar de Stat Cluj, 04.10.2013.
- Domnul Swedenborg vrea să viseze, de Mihai Măniuțiu. Scenografia: Adrian Damian. Costume: Valentin Codoiu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Muzica originală: Șerban Ursachi. Light Design: Lucian Moga. Cu: Radu Ghilaș (Emanuel Swedenborg),Cosmin Maxim (Comentatorul swedenborgian), Doru Aftanasiu (Demonul swedenborgian) et al. Teatrul Național Iași, 28.04.2013.
- După Troia, scenariu de Mihai Măniuțiu, după “Hecuba” de Euripide. Scenografia: Robin Darlin, Cliff Faulkner. Costume: Gwyneth Conaway-Bennison, Holly Poe Durbin. Lumini: Stacy Mckenney, Lonnie Alcaraz. Sunet: Patricia Cardona, Mark Caspary, Mike Hooker. Cu: Sepideh Moafi (Hecuba, regina Troiei), Brianna Mcworter (Polyxena, fiica lui Hecuba), Oge Agulue (Odysseus,regele din Itaca), Lucas Calhoun (Agamemnon, regele din Micena) et al. Claire Trevor School of the Arts, University of California, Irvine, 12.03.2013.
- Casa Bernardei Alba, de de Federico Garcia Lorca. Scenografia și costume: Adrian Damian. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Light Design: ing. Lucian Moga. Cu: Zoltan Lovas (Bernarda Alba), Cecilia Donat (Adela), Carmen Vlaga Bogdan (Martirio), Claudia Ieremia (Magdalena) et al. Teatrul Clasic “Ioan Slavici”, Arad, 19.08.2012.
- Viața e vis, de Perdo Calderón de la Barca. Scenografia și costume: Adrian Damian. Light Design: Lucian Moga. Cu: Marian Râlea, Ion Rizea, Claudia Ieremia, Alina Ilea et al. Teatrul Național Timișoara, 20.09.2012.
- Deliruri, scenariu de Mihai Măniuțiu, după versuri de Ion Mureșan. Scenografia: Adrian Damian. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Muzica originală: Ada Milea. Cu: Ada Milea, Bobo Burlăcianu, Vava Ștefănescu, Cristian Rigman. Teatrul de Artă Deva, mai 2012.
- Antigona, de Sofocle. Scenografia și costume: Adrian Damian. Coregrafia: Lorant András. Muzica: Șerban Ursachi. Cu: Andreea Hristu (Antigona), Lorant András (Tiresias), Nicolae Vicol (Creon), Elena Anghel (Ismena) et al. Teatrul de Stat “I.D. Sârbu”, Petroșani, 02.07.2011.
- Othello și preaiubita lui Desdemona, de Mihai Măniuțiu, după „Othello” de William Shakespeare. Scenografia și costume: Adrian Damian. Coregrafia: Péter Uray. Muzica: Șerban Ursachi. Cu András Györgyjakab (Othello), Enikő Györgyjakab (Desdemona, Soția lui Othello), Péter Dávid, Attila Nagy, Szekrényes László (Cei trei Iago) et al. Teatrul de Mișcare M Studio, Sfântu Gheorghe, 02.05.2011.
- Caligula, de Albert Camus. Scenografia: Adrian Damian. Dramaturgia: András Visky. Coregrafia: Ferenc Sinkó. Cu Áron Dimény (Caligula), Imola Kézdi (Caesonia), Levente Molnár (Helicon), Balázs Bodolai (Scipio) et al. Teatrul Maghiar de Stat Cluj, 23.03.2011.
- Aici, la porțile beznei, scenariu de Mihai Măniuțiu, după „Hecuba” de Euripide. Scenografia și costume: Valentin Codoiu. Muzica: Șerban Ursachi. Cu: Doina Deleanu, Tatiana Ionesi, Doru Aftanasiu, Octavian Jighirgiu et al. Teatrul Național “Vasile Alecsandri”, Iași, 08.05.2010.
- Cântecul lebedei, de A.P. Cehov. Scenografia: Doru Păcurar. Costume: Oana Văran. Cu: Ovidiu Ghiniță, Zoltan Lovas, Ionel Bulbuc, Sorin Calotă et al. Teatrul “Ioan Slavici”, Arad, 27.03.2010.
- Bacantele, scenariu de Mihai Măniuțiu, după Euripide. Scenografia și costume: Valentin Codoiu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Çaglar Yiğitoğullari, Ali Mert Yuvuzcan, Doğan Altinel, Jülide Kural et al. Teatrul Municipal Istanbul, Turcia, 05.02.2010.
- Noaptea Walpurgiei sau Paşii Comandorului, de Venedikt Erofeev, scenariu de Mihai Măniuţiu. Scenografia: Doru Păcurar. Cu: Ionuț Caras (Gurevici), Cătălin Herlo (Prohorov, șeful salonului 3), Anca Hanu (Igor Lvovici Raninson, medic-șef ), Miklós Bács (Asistentul medical Borenka). Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 03.10.2009.
- Moartea lui Danton, de Georg Büchner. Dramaturgia: András Visky. Scenografia: Tibor Tenkei. Costumele: Carmencita Brojboiu. Cu: András Hatházi (Georges Danton), Áron Dimény (Camille Desmoulins), Ferenc Sinkó (Hérault-Séchelles), József Bíró (Lacroix). Teatrul Maghiar de Stat Cluj, 23.05.2009.
- The Bacchae Trilogy, scenariu de Mihai Măniuțiu după „Bacantele” de Euripide. Scenografia: Luke Hegel Cantarella. Costume: Jessica Mueller. Cu: Stephanie Philo, Ryan Imhoff, Keith Fowler, Tyler Seiple et al. Claire Trevor School of the Arts, University of California, Irvine, ianurie 2009.
- Tosca, de Giacomo Puccini. Dirijor: Adrian Morar. Asistent regie: Mihaela Bogdan. Scenografia și costumele: Valentin Codoiu. Cu: Veronica Tudosa Fizeșan, Carmen Gurban (Tosca), Marius Vlad Budoiu, Viorel Săplăcan, Oleg Ionese (Mario), Gheorghe Mogoșan (Scarpia), Petre Burcă (Angelotti) et al. Opera Națională Cluj, 18.12.2008.
- Psihoză 4:48, de Sarah Kane. Asistent regie: Andreea Iacob. Scenografia și costumele: Cristian Rusu. Muzica originală: Șerban Ursachi. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Ramona Dumitrean (SK 1), Irina Wintze (SK 2), Vava Ștefănescu (SK 3), Adriana Băilescu (SK 4) et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 06.12.2008.
- Odihna, de George Banu. Scenografia: Tudor Lucanu, Adrian Damian. Costume: Maria Nicola. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Marian Râlea, Vava Ștefănescu, Ramona Bărbulescu, Raluca Babtan et al. Teatrul “Tony Bulandra”, Târgoviște, 14.06.2008.
- Otello, de Giuseppe Verdi. Scenografia: Valentin Codoiu. Cu: Marius Budoiu (Otello), Ștefan Ignat (Iago), Sorin Lupu (Cassio), Florin Pop (Roderigo) et al. Opera Națională Cluj, 23.04.2008.
- Cu ușile închise, de Jean-Paul Sartre. Scenografia: Mihai Mădescu. Costume: Luana Drăgoiescu. Cu: Mihai Bica, Bianca Zurovski, Maria Gârbovan, Gabriel Costea. Teatrul “Sică Alexandrescu”, Brașov, 22.03.2008.
- Eseuri despre banalitatea răului, scenariu de Mihai Măniuțiu, după texte de Mihai Măniuțiu, Brigitte Schwaiger, et al. Scenografia și costumele: Cosmin Ardeleanu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Mariana Mihuț, Mircea Albulescu, Marian Râlea, Claudiu Bleonț. Teatrul Metropolis, București, 02.11.2007.
- Macbeth, de William Shakespeare. Scenografia și costumele: Valentin Codoiu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Doru Aftanasiu, Tatiana Ionesi, Călin Chirilă, Constantin Pușcașu et al. Teatrul Național “Vasile Alecsandri”, Iași, 21.10.2007.
- Trilogia evreiască (Experimentul Iov, Shoah. Versiunea Primo Levi, Ecleziastul). Cu: Marian Râlea, Diana Văcaru Lazăr, Ofelia Popii, Pali Vecsei, Florin Coșuleț et al. Proiect al Capitalei Culturale Europene, Sibiu, 30.05.2007.
- O vară fierbinte pe Iza, scenariu de Mihai Măniuțiu. Scenografia și costumele: M.C. Ranin. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Grupul „Iza” din Maramureș, Vava Ștefănescu, István Teglaş, Irina Wintze. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 20.05.2007.
- Ecleziastul, scenariu de Mihai Măniuțiu, după Cartea Ecleziastului (Vechiul Testament). Scenografia și costumele: Valentin Codoiu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Marian Râlea, Mariana Presecan, Maria Anușcă, Dana Maria Lăzărescu. Teatrul Național “Radu Stanca”, Sibiu, 29.04.2007.
- Shoah. Versiunea Primo Levi, scenariu de Mihai Măniuțiu, după texte de Primo Levi. Scenografia: Valentin Codoiu. Costumele: Carmencita Brojboiu. Coregrfaia: Vava Ștefănescu. Cu: Marian Râlea, Bogdan Lifsin, Mariana Presecan, Diana Fufezan et al. Teatrul Național Sibiu, 05.04.2007.
- Cântarea Cântărilor, scenariu de Mihai Măniuțiu, după Cântarea Cântărilor (Vechiul Testament). Dramaturgia: András Visky. Scenografia și costumele: Valentin Codoiu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Vava Ștefănescu, Györgyjakab Enikö, Senkálszky Endre, Galló Erno. Teatrul Maghiar de Stat Cluj, 23.03.2007.
- Iubirea Fedrei, de Sarah Kane. Scenografia: Doru Păcurar. Costume: Cristian Rusu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Irina Wintze, Zoltan Lovas, Liliana Balica, Ovidiu Ghiniță et al. Teatrul “Ioan Slavici”, Arad, 30.12.2006.
- L’oubli / Uitarea, de George Banu. Scenografia și costumele: Iuliana Vîslan. Cu: George Banu, Vava Ștefănescu, Sylvain Groud. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 26.05.2006.
- Martorii sau mica noastră stabilitate, de Tadeusz Różewicz. Scenografia și costumele: Mihai Constantin Ranin. Cu: Corneliu Jipa, Romul Moruțan (El), Maria Nicola (Ea), Marian Râlea (Al doilea) et al. Teatrul “Tony Bulandra”, Târgoviște, 21.05.2006.
- Oedip rege, de Sofocle. Dramaturgia: András Visky. Scenografia și costumele: Cristian Rusu. Cu: József Bíró (Oedip), Imola Kézdi/Hilda Péter (Iocasta), Lehel Salat (Creon), András Hatházi, Sinkó Ferenc (Teiresias) et al. Teatrul Maghiar de Stat Cluj, 02.04.2006.
- Banchetul sau Calea Spre Momfa, scenariu de Mihai Măniuţiu, pe texte de Ioan Es. Pop, Ion Mureşan şi două poeme de Lucian Vasilescu. Scenografia și costumele: Cristian Rusu. Cu: Doru Presecan, Ovidiu Crișan, Mariana Presecan, Irina Wintze. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 29.04.2006.
- Delir în doi, de Eugène Ionesco. Scenografia: Mihai Mădescu. Costume: Luana Dragoescu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Marius Cordoș, Viorica Geantă Chelbea, Bianca Zurovschi, Mihai Bica. Teatrul de Stat “Sică Alexandrescu”, Brașov, 29.10.2005.
- Julieta, de Visky András. Scenografia: T. Th. Ciupe. Muzica: Ana Maria Avram, Iancu Dumitrescu. Cu: Vava Ștefănescu. Teatrul Național „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 23.09.2005.
- Electra, scenariu de Mihai Măniuțiu, după Sofocle și Euripide. Scenografia: Mihai Măniuțiu, Cristian Rusu. Costume: Cristian Rusu. Cu: Mariana Mihu (Electra), Ioana Crăciunescu (Clitemnestra), Marian Râlea (Oreste), Gelu Potzolli (Pilade) et al. Teatrul “Radu Stanca”, Sibiu, 11.08.2005.
- Viitorul e în ouă, de Eugène Ionesco. Scenografia și costumele: Iulian Vîlsan. Muzica originală: Gabriel Basarabescu. Coregrafia: Mihai Mihalcea. Cu: Marius Bodochi, George Ivașcu, Raluca Penu, Irina Bârlădeanu et al. Theatrum Mundi, București, 26.06.2005.
- Visele călătorilor de pe Titanic, scenariu dramatic de Mihai Măniuțiu. Scenografia și costume: Valentin Codoiu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Silvia Gâscă, Sebastian Bălășoiu, Vitalie Ursu, Romi Moruțan et al. Teatrul “Tony Bulandra”, Târgoviște, 23.04.2005.
- Woyzeck, de Georg Büchner. Scenografia: McRanin. Costume: Valentin Codoiu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Imagine video: Mihai Bucșa, Claudiu Moisescu. Cu: Zsolt Bogdán (Woyzeck), Imola Kézdi (Marie), Miklós Bács (Căpitanul), József Bíró (Doctor). Teatrul Maghiar de Stat, Cluj, 02.04.2005.
- Medeea, de Euripide. Scenografia: Cristian Rusu. Costume: Iuliana Vîslan. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Bicskei Zsuzsana, Kicsid Gizella, Péter Hilda, Pálffy Tibor et al. Teatrul “Tamási Áron”, Sfântu Gheorghe, 04.02.2005.
- Shoah. Versiunea Primo Levi, scenariu de Mihai Măniuțiu, după texte de Primo Levi. Scenografia: Valentin Codoiu. Costume: Iuliana Vîlsan. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Marian Râlea, Doru Presecan, Suzana Macovei, Mariana Presecan et al. Teatrul “Regina Maria”, Oradea, 04.12.2004.
- Perșii, de Eschil. Scenografie și costume: Cristian Rusu. Ilustrația muzicală: Mihai Măniuțiu. Cu: Marian Râlea, Diana V. Lazăr, Cristian Stanca, Cătălin Pătru et al. Teatrul de Stat “Radu Stanca”, Sibiu, 31.05.2004.
- Moi, Rodin, de Patrick Roegiers. Scenografie: Mihai Măniuțiu, Iuliana Vîlsan. Costume: Iuliana Vîlsan. Cu: Constantin Chiriac, Esther Cloet. Teatrul de Stat “Radu Stanca”, Sibiu, 16.05.2004
- Ispitirile Sfântului Anton, de Flaubert. Scenografia: Mihai Măniuțiu, Valentin Codoiu. Costume: Valentin Codoiu. Cu: Corneliu Jipa, Adina Stan, Rareș Budileanu, Vitalie Ursu et al. Teatrul Municipal “Tony Bulandra”, Târgoviște, 04.04.2004.
- Electra, scenariu de Mihai Măniuțiu, după Sofocle și Euripide. Scenografia: Mihai Măniuțiu, Cristian Rusu. Costume: Cristian Rus. Cu: Mariana Presecan, Marian Râlea, Ion Mâinea, Suzana Macovei. Teatrul “Regina Maria”, Oradea, 14.02.2004.
- Bacantele, de Euripide. Scenografia: Mihai Mănuțiu, Valentin Codoiu. Costume: Valentin Codoiu. Cu: Corneliu Jipa, Liviu Cheloiu, Sorin Ionescu, Adina Stan et al. Teatrul „Tony Bulandra“, Târgoviște, 12.12.2003.
- Alcesta, de Euripide. Scenografia: Mihai Măniuţiu, Cristian Rusu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Marius Bodochi (Heracles), Ovidiu Crișan (Admet), Ramona Dumitrean (Alcesta), Anton Tauf (Pheres) et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 05.10.2003.
- 16 lecții despre dezastrele amorului carnal, scenariul de Mihai Măniuțiu, după “Cântarea Cântărilor” (Vechiul Testament). Scenografia: Mihai Măniuțiu. Costume: Iuliana Vîlsan. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Marian Râlea, Aliss Tarcea, Mădălina Dan, Florica Turcu et al. Teatrul „Oleg Danovski“, Constanța, 10.05.2003.
- Tragica istorie a doctorului Faust, de Christopher Marlowe. Scenografia: Cristian Rusu
- Mihai Măniuțiu. Costume: Cristian Rusu. Cu: András Csíky (Faust), Zsolt Bogdán (Faust), András Hatházi (Lucifer), Imola Kézdi (Mefisto) et al. Teatrul Maghiar de Stat Cluj, 28.03.2003.
- Experimentul Iov, scenariu de Mihai Măniuțiu, după Cartea lui Iov (Vechiul Testament). Scenografia: Cristian Rusu, Mihai Măniuțiu. Costume: Cristian Rusu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Marian Râlea, Diana V. Lazăr, Ofelia Popii, Pali Vecsei et al. Teatrul „Radu Stanca“, Sibiu, 14.02.2003
- Conu Leonida față cu reacțiunea, de I. L. Caragiale. Scenografie și costume: Constantin Ciubotariu. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Constantin Cojocaru, Dorina Lazăr, Oana Ștefănescu, Ionel Mihăilescu et al. Teatrul Odeon, București, 05.12.2002.
- Intrusa, de Maurice Maeterlinck. Scenografie și costume: Vioara Bara. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Mariana Presecan, lon Mâinea, Dorin Presecan, Ștefan Borda. Teatrul “Regina Maria”, Oradea, 09.10.2002
- Exact în acelaşi timp, de Gellu Naum, scenografia și ilustrația muzicală: Mihai Măniuţiu. Costume: Cristian Rusu. Cu: Marian Râlea (Cécile/Rafael), Elena Ivanca (Robert/Luiza), Miriam Cuibus (Femeia nebună) et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 03.04.2002.
- Pescuitorii de perle, de Georges Bizet. Scenografia: Mihai Măniuțiu, Cătălin Ionescu-Arbore. Costume: Adriana Urmuzescu, Iuliana Vîlsan. Coregrafia: Vava Ștefănescu. Cu: Călin Brătescu (Nadir), Valentin Racoveanu (Nadir), Vicențiu Țăranu (Zurga) et al. Opera Națională București, 03.03.2002
- L’oubli / Uitarea, de George Banu. Scenografia: Iulian Vîlsan. Coregrafia: Sylvain Groud, Vava Ștefănescu. Cu: Sylvain Groud, Vava Ștefănescu, Angelica Nicoară, Cristina Cimbrea. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 20.09.2001.
- Îmblânzirea scorpiei, de William Shakespeare. Scenografia: Mihai Mădescu. Costume: Janine. Pictura: Iulian Vîlsan. Ilustrație muzicală: Mihai Măniuțiu. Coproducție SMART cu Teatrul „Bulandra“, București, 25.05.2000.
- Zoon Erotikon, scenariu de Mihai Măniuțiu, după texte de D. H. Lawrence. Scenografia: Sică Rusescu. Costume: Iuliana Vîlsan. Coregrafie: Vava Ștefănescu. Cu: Dorin Andone, Vava Ștefănescu, Marius Gâlea, Ada Navrot. Teatrul „Bulandra“, București, 20.02.2000.
- Ioana d’Arc. Pagini de dosar, scenariul de Mihai Măniuțiu după documentele procesului Ioanei d’Arc. Scenografia: Iulian Vîlsan. Costume: Janine. Cu: Oana Pellea, Sylvain Groud, Vlad Ivanov, Gabriel Spahiu, Marius Gâlea. Coproducție SMART cu Teatrul Național București, 15.12.1999
- Genosse Frankenstein, Unser Geliebter Führer, scenariu de Mihai Măniuțiu. Scenografie și costume: Mihai Măniuțiu. Picturi: Iulian Vîlsan. Sculpturi: Aurel Vlad. Cu: Marcel Iureș, Oana Pellea, Dorin Andone, Adrian Andone et al. Coproducție Weimar, Capitală Culturală a Europei 1999, cu Teatrul Act și Teatrul Odeon, București, 18.09.1999.
- Timon din Atena, de William Shakespeare. Scenografia: Aurel Vlad. Costume: Elena Vlad. Cu: Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza, Adrian Andone, Vasile Cosma et al. Teatrul Național Craiova, 19.12.1998.
- O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale. Scenografia: Octavian Neculai. Costume: Janine. Cu: Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Oana Pellea, Marcel Iureș, Marian Râlea et al. Coproducție SMART cu Teatrul Odeon, București, 29.10.1998.
- Cetatea Soarelui, scenariu de Mihai Măniuțiu după cartea lui Tomasso Campanella. Scenografia: Aurel Vlad. Costume: Elena Vlad. Cu: Marcel Iureș, Adrian Titieni. Teatrul Act, București, 25.09.1998.
- Richard II, de William Shakespeare. Scenografia și costume: Doina Levintza. Cu: Marcel Iureș, Oana Pellea, Marius Bodochi, Adrian Titieni et al. Coproducție SMART cu Teatrul Național București, 30.04.1998.
- Bacantele, de Euripide. Scenografia: Mihai Mădescu. Costume: Doina Levintza. Cu: Marius Bodochi, Florina Cercel, Ovidiu Iuliu Moldovan, Constantin Dinulescu et al. Teatrul Național București, 21.11.1997.
- Nunta, scenariu de Mihai Măniuţiu după Cartea Genezei. Scenografia: Horațiu Mihaiu. Costume: Doina Levintza. Cu: Dorin Andone, Frederik Slavic, Dan Chiorean, Alexandra Georgia Siegel. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 30.09.1997.
- Nopțile călugăriței portugheze, scenariu de Mihai Măniuțiu după scrisorile Marianei Alcoforado. Scenografia: Mihai Mădescu. Costume: Doina Levintza. Cu: Oana Ștefănescu, Daniel Beșleagă, Ionuț Cucoară, Mihai Danu. Teatrul Tineretului Piatra-Neamț, 15.02.1997
- Antígona, de Sofocle. Scenografia: Mihai Mădescu. Costume: Doina Levintza. Cu: Oana Ștefănescu (Antigona), Lelia Ciobotariu (Ismena), Liviu Timuș (Creon) et al. Teatrul Tineretului, Piatra-Neamț, 10.05.1996.
- Caligula, de Albert Camus. Scenografia: Mihai Mădescu. Costume: Doina Levintza. Cu: Marcel Iureş, Oana Pellea, Irina Petrescu, Marian Râlea et al. Teatrul „L.S. Bulandra“, București, 28.02.1996.
- Omorul în catedrală, de T.S. Eliot. Scenografia și costumele: Doina Levintza. Muzica originală: Iosif Herțea. Coproducție Fundația Art Inter Odeon și Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 01.10.1995.
- Îmblânzirea scorpiei, de William Shakespeare. Scenografia și costumele: Doina Levintza. Cu: Josette Simon, James Macpherson et al. Haymarket Theatre, Leicester, Marea Britanie, 21.04.1995.
- Săptămîna luminată, de Mihail Săulescu. Scenografia: Horațiu Mihaiu. Costume: Doina Levintza. Coregrgrafia: Sergiu Anghel. Muzica originală: Iosif Herțea. Cu: Marius Bodochi, Melania Ursu, Dorin And one, Miriam Cuibus, Viorica Mischilea et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 24.01.1994.
- Richard III, de William Shakespeare. Scenografia: Constantin Ciubotariu. Costume: Doina Levintza. Coregrafia: Sergiu Anghel. Cu: Marcel Iureș, Șerban Ionescu, Florin Zamfirescu, Radu Amzulescu, Marius Stănescu et al. Teatrul Odeon, București, 28.02.1993.
- Lecția, de Eugène Ionesco. Scenografia: Mihai Măniuțiu. Costume: Nadine Noyart. Cu: Christian Hecq, Joêlle Camus, Carmela Locantore. Théâtre de l’Ancre, Charleroi, Belgia, 13.10.1993
- Comedii, de A. P. Cehhov. Scenografia și costumele: Andreea Hasnaș. Cu: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Radu Amzulescu, Șerban Ionescu et al. Teatrul Odeon, București, 05.11.1992
- Am rîs destul!, scenariu de Mihai Măniuţiu, după corespondenţa lui I.L. Caragiale. Scenografia și costumele: Horațiu Mihaiu. Cu: Dorin And one, Geta Orlovski et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 15.09.1992.
- Tulburarea apelor, de Lucian Blaga. Scenografia și costumele: T. Th. Ciupe. Cu: Anton Tauf, Marius Bodochi et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 09.05.1992.
- Adunarea femeilor, de Aristofan. Scenografia: Adriana Grand. Costume: Angela Popescu. Coregrafia: Malou Iosif. Cu: Anda Chirpolean, Ligia Moga, Melania Ursu, Viorica Mischilea, Vasilica Stamatin et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 1991.
- Lecţia, de Eugène Ionesco. Scenografia și costumele: Mihai Ciupe. Cu: Anton Tauf, Anda Chirpelean, Viorica Mischilea. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 30.10.1991.
- Afară, în fața ușii, de Wolfgang Borchert. Scenografia și costumele: Doina Râpeanu. Coregrafia: Malou Iosif. Muzica originală: Mariu Pop. Cu: Marcel Iureș, Tora Vasilescu, Mihai Cafrița, Mihai Constantin, Micaela Caracaș.Teatrul „Bulandra”, București, 28.02.1991.
- Antoniu și Cleopatra, de W. Shakespeare. Scenografia și costumele: Nadina Scriba. Cu: Gina Patrichi, Anton Tauf, Radu Amzulescu, Marius Bodochi. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 26.11.1988.
- Burghezul gentilom, de Molière. Scenografia și costumele: T. Th. Ciupe. Cu: Anton Tauf, Marius Bodochi, Catrinel Dumitrescu, Gelu Bogdan Ivașcu, Radu Amzulescu et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 25.02.1988.
- Arden din Kent, autor anonim (sec. XVI). Scenografia și costumele: T. Th. Ciupe. Cu: Anton Tauf, Dorel Vișan, Miriam Cuibus, Gelu B. Ivașcu et al.Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 30.10.1987.
- Secretul lui Don Giovanni, de Cornel Țăranu. Scenografia și costumele: Andrei Șchiopu. Cu: AIexandru Agache, Rodica Balteș, Greta Orlovski, Mugur Bogdan et al. Opera de Stat Cluj, 10.05.1987.
- Îmblînzirea scorpiei, de W. Shakespeare. Scenografia și costumele: T. Th. Ciupe. Cu: Anton Tauf, Mirim Cuibus, Ion Tudorică, Maria Munteanu, Octavian Cosmuţa.Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 30.10.1986.
- Anunţ la mica publicitate, dramă în două părţi de Alexandu Sever. Scenografia și costumele: T. Th. Ciupe. Cu: Anton Tauf, Miriam Cuibus, Gelu Bogdan Ivașcu, Maria Seleș. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 08.05.1986.
- O, ce zile frumoase!, de Samuel Beckett. Scenografia și costumele: Dan Jitianu. Cu: Irina Petrescu, Constantin Drăgănescu. Teatrul „Bulandra“, București, 12.10.1985.
- Omul cu mîrţoaga, de George Ciprian. Scenografia și costumele: T. Th. Ciupe. Cu: Anton Tauf, Miriam Cuibus, Marius Bodochi, Gelu Bogdan Ivașcu, Petre Băcioiu et al.Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 21.03.1985.
- Cerul înstelat deasupra noastră, de Ecaterina Oproiu. Scenografia și costumele: Octavian Cosman. Cu: Anton Tauf, Melania Ursu, Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 10.01.1985.
- Viaţa e vis, de Pedro Calderón de la Barca. Scenografia și costumele: Octavian Cosman. Cu: Anton Tauf, Constantin Adamovici, G. B. Ivașcu, Maria Munteanu et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 18.02.1984.
- Cu ușile închise, de Jean-Paul Sartre. Scenografia și costumele: Mihai Mădescu. Cu: Irina Petrescu, Marcel Iureș, Mirela Gorea. Teatrul „Bulandra”, București, 18.11.1982.
- Macbeth, de William Shakespeare. Scenografia și costumele: Octavian Cosman. Cu: Anton Tauf, Melania Ursu, Tudorel Filimon et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 28.04.1982.
- Pensiunea Speranţa, de Alexandru Căprariu. Scenografia și costumele: Octavian Cosman. Cu: Anton Tauf, Melania Ursu, Gelu Bogdan Ivașcu, Maria Țipan, Petre Băcioiu, Ileana Negru et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 08.09.1981.
- Labirintul, de Fernando Arrabal. Scenografia și costumele: Octavian Cosman. Cu: Marcel lures, Melania Ursu, Petre Băcioiu, Tudorel Filimon et al.Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 12.04.1980.
- Afară, în fața ușii, de Wolfgang Borchert. Scenografia și costumele: Mircea Matcaboji. Cu: Marcel Iureș, Octavian Teuca, Maria Seleș et al. Teatrul Național Cluj-Napoca, 27.10.1979.
- Perşii, de Eschil. Scenografia și costumele: Octavian Cosman. Cu: Marcel Iureș, Raluca Zamfirescu, Anton Tauf et al. Teatrul Național „Lucian Blaga”. 20.05.1979.
- Emigranţii, de Slawomir Mrožek. Scenografia și costumele: T. Th. Ciupe. Cu: Anton Tauf, Gheorghe Nuțescu. Teatrul Național „Lucian Blaga”, 14.01.1978.
- Oedip salvat, de Radu Stanca. Scenografia și costumele: Doru Păcurar. Cu: Marcel Iureș, Mirela Gorea, Adrian Pintea. Studioul „Cassandra” al I.A.T.C. București, 14.02.1977.
Referințe despre personalitate
CĂRȚI PUBLICATE
Volume de povestiri şi poeme:
– A șaptea viață a lui Alexandru Royce, București, Humanitas, 2022
– Celelalte lucruri inutile, poeme, Tracus Arte, 2022
– Jucându-l pe Mefisto și alte mici proze despre nemurire, editura Tracus Arte, 2021
– Până una-alta, Editura bybliotek, Cluj-Napoca, 2012
– Exorcisme, Editura bybliotek, Cluj-Napoca, 2012
– În Balkanya, eu şi ceilaţi demoni, Editura bybliotek, Cluj-Napoca, 2012
– Opiniile unui călător nedemn de încredere, Editura bybliotek, Cluj-Napoca, 2012
– Il rauco suon, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2006
– Povestiri cu umbre, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2006
– Memoriile hingherului, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004, şi Editura bybliotek, Cluj-Napoca, 2012
– Spune Scardanelli, Ed. Idea, Cluj, 2001
– Autoportret cu himere, Ed. Alfa, Bucureşti, 2001
– Omphalos Ed. Idea, Cluj, 2001
– Scene intime. Scene de masă, Ed. Univers enciclopedic, Bucureşti, 2001
– Istorii pe care n-am să le scriu, Ed. Alfa, Bucureşti, 1998
– Un zeu aproape muritor, Ed. Dacia, Cluj, 1982 şi Editura bybliotek, Cluj-Napoca, 2012
Aforisme
– Exorcisme, Ed. Apostrof, Cluj, 1996
Studii pe tema puterii în opera lui Shakespeare:
– Cursa de şoareci şi alte eseuri shakespeariene (ed.revizuită a Cercului de aur), Festivalul Internaţional de Teatru „Shakespeare” din Craiova/ Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2008
– Cercul de aur, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989
Lucrări de teorie teatrală:
– Mască şi iluzie, Humanitas, Bucureşti, 2007;
– Act şi mimare, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1989
– Redescoperirea actorului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985
Volume consacrate creaţiei teatrale a lui Mihai Măniuţiu:
– Mihai Măniuțiu – The trial of communism on stage, capitol în A History of Romanian Theatre from Communism to Capitalism. Children of a restless Time, Routledge, 2020 https://www.taylorfrancis.com/chapters/mono/10.4324/9780429281372-5/mihai-m%C4%83niu%C5%A3iu-cristina-modreanu
– Mihai Măniuţiu – Spaţiul cameleonic de Cristina Modreanu, Ed. Bybliotek, Cluj, 2010
– Mihai Măniuţiu – ipostaze esenţiale de Mircea Morariu, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2008
– Dansînd pe ruine/ Danser sur les ruines/ Dancing on ruins de Dan C. Mihăilescu, Ed. Idea Design & Print, Cluj, 2006
– MĂNIUŢIU. Imagini de spectacol/ Spectacles en images/ Theatre Images de Cipriana Petre-Mateescu, Ed. Idea Design & Print, Cluj, 2002
– The Trilogy of the Double, Ed. Unitext, Bucureşti, 1997
Volume de Mihai Măniuţiu traduse în alte limbi:
– A sintér emlékiratai (trad. în limba maghiară de Karácsony Zsolt), Ed. AB-ART, Slovacia, 2008
– Aktus és utánzás (trad. în limba maghiară de Zsigmond Andrea), Ed. Koinónia, Cluj, 2006
Premii:
– Premiul Teatru Liber – UNDER ANY CLOUD, Festivalul Internaţional de Teatru Independent UNDERCLOUD, 31 august 2016;
– Premiul UNITER pentru întreaga activitate regizorală, 28 aprilie 2014;
– Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol – NOAPTEA WALPURGIEI de Venedikt Etrofeev – la Festivalul de Dramaturgie Contemporană, ediţia a XXI-a, Braşov, 12-20 noiembrie 2009;
– Premiul pentru cea mai bună dramaturgie şi Premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul de Teatru Antic de la Merida, Spania – ELECTRA. (Spectacolul a cîştigat şi Premiul pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal – Mariana Presecan (2008);
– Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol, UNITER – WOYZECK de G. Büchner (2006);
– Premiul „Vlad Mugur“ pentru cel mai bun regizor invitat – acordat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (2006);
– Premiul de „Excelenţă în teatru“ acordat de revista culturală Cuvîntul (2005);
– Premiul pentru cel bun regizor, UNITER – EXPERIMENTUL IOV (2004);
– Premiul pentru cel bun regizor, UNITER – EXACT ÎN ACELAŞI TIMP de Gellu Naum (2003);
– Premiul Interferenţe al Fundaţiei Culturale Române pentru „Contribuţia excepţională la promovarea teatrului românesc în afara graniţelor“ (2000);
– Premiul pentru cel mai bun spectacol, Festivalul Shakespeare Gdansk – TIMON DIN ATENA de W. Shakespeare (1999);
– Premiul pentru cel mai bun regizor al anului acordat de revista culturală Flacăra (1998);
– Premiul pentru cel bun regizor, UNITER – RICHARD AL II-LEA de W. Shakespeare (1997);
– Marele premiu al Festivalului Internaţional de Teatru, Piatra Neamţ, ed. a XII-a – ANTIGONA de Sofocle (1995);
– Marele premiu al Festivalului Internaţional de Teatru, Braşov, ed. a XX-a – SĂPTĂMÎNA LUMINATĂ de Mihail Săulescu (1994);
– Marele premiu şi trofeul oraşului Bucureşi la Festivalul Naţional de Teatru „I.L. Caragiale“ (1993);
– Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol, UNITER – RICHARD AL III-LEA de W. Shakespeare (1993);
– Premiul pentru originalitate în creaţia regizorală la Festivalul Naţional de Teatru „I.L. Caragiale“, ed. a III-a – LECŢIA de Eugen Ionescu (1992);
– Premiul criticii UNITER pentru regie – AFARĂ ÎN FAŢA UŞII de W. Borchert (1991);
– Premiul revistei Tribuna pentru cel mai bun spectacol, pentru spectacolul CU UŞILE ÎNCHISE de J.P. Sartre (1982);
– Premiul pentru cel mai bun spectacol şi cea mai bună regie, Festivalul de Teatru pentru Tineret, pentru spectacolul OEDIP SALVAT de Radu Stanca (1977).
Link-uri către materiale audiovizuale disponibile online (fragmente de spectacol, interviuri etc.)
Interviuri:
- https://youtu.be/A8PJCZl8fvo – Nocturne cu Mihai Măniuțiu (TVR1)
- https://youtu.be/_mRCnwXqHuY – Artdelenisme – Mihai Maniutiu (TVR1)
- https://youtu.be/VaaG1_opILU – Transilvania culturală, 17 sept. 2017 (TVR1)
- https://youtu.be/e2nbfXgEcQ4 – Actorul Marcel Iureș, în dialog cu regizorul Mihai Măniuțiu
- https://youtu.be/XiBKM-zZo74 – Acasă la Cristian Şofron şi la Mihai Măniuţiu
- https://youtu.be/MgO06cAEURs – Păcaleli despre viitor
- https://youtu.be/lYrftadORQQ – Mihai Măniuțiu teatrul dramaturgilor
Fragmente spectacol/spectacole:
- https://youtu.be/3TdN2uDHPjM – Antígona, de Sofocle. Scenografia: Mihai Mădescu. Costume: Doina Levintza. Cu: Oana Ștefănescu (Antigona), Lelia Ciobotariu (Ismena), Liviu Timuș (Creon) et al. Teatrul Tineretului, Piatra-Neamț, 10.05.1996.
- https://youtu.be/fsJ9YOnTNRw – Exact în acelaşi timp, de Gellu Naum, scenografia și ilustrația muzicală: Mihai Măniuţiu. Costume: Cristian Rusu. Cu: Marian Râlea (Cécile/Rafael), Elena Ivanca (Robert/Luiza), Miriam Cuibus (Femeia nebună) et al. Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 03.04.2002.
- https://youtu.be/-aFX62l-EB4 – Trilogia evreiască – Ecleziastul. Cu: Marian Râlea, Diana Văcaru Lazăr, Ofelia Popii, Pali Vecsei, Florin Coșuleț et al. Proiect al Capitalei Culturale Europene, Sibiu, 30.05.2007.
Cronici la spectacole
- Mircea Morariu, „Inutilitatea omului ieșit din termen”, Teatrul azi, nr. 3-4, 2019, pp 139-141.
- Nicolae Havriliuc, „Inefabil și vis”, Teatrul azi nr 1-2, 2018, pp 154-155.
- Ștefan Oprea, „Echipa Măniuțiu la FNT”, Teatrul azi, nr. 1-2, 2018, pp 5-7.
- Maria Hulber, „La cafeneaua Pirandello” Familia, seria V, nr. 6 (619), mai 2017.
- Mircea Morariu, „Pregătirea plecării”, Teatrul azi, nr. 10-11, 2017, pp 204-205.
- Elisabeta Pop, „Un spectacol prea-prea și… foarte-foarte”, Teatrul azi, nr. 1-2, 2014, pp 199-200.
- Sorin Alexandrescu, „Plugarul din studioul de televiziune”, Teatrul azi, nr. 11-12, 2013, pp 23-28.
- Călin Ciubotari, „Hecuba lu’ Măniuțiu: „Aici, la porțile beznei” scenariu de Mihai Măniuțiu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași”, Teatrul azi, nr. 6-8, 2010, pp 168-170.
- Elisabeta Pop, „Exuberance is Beauty: „O vară fierbinte pe Iza” scenariu de Mihai Măniuțiu, Teatrul Național „Lucian Blaga”, Cluj”, Teatrul azi, nr. 8-9, 2007, pp 186-187.
- Mircea Morariu, „Strategiile manipulării, Teatrul azi, nr 12, 2006, pp 127-132.
- Ion Cazaban, „Woyzeck, contemporanul: „Woyzeck” de Georg Büchner, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj” Teatrul azi, nr. 9-10, 2005, pp 168-171.
- Antoaneta Iordache, „Premieră de excepție: „Tragica istorie a doctorului Faust” de Christopher Marlowe, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj”, Teatrul azi, nr. 6-8, 2004, pp 76-77
- Marina Constantinescu, „În mijlocul cenușii”, România literară, 2 aprilie 2003, p 22.
- Ion Cazaban, „Alcesta, dar și Hercules”, Teatrul azi, nr. 11-12, 2003, pp 106-108.
- Ion Cazaban, „La beauté du Diable: „Exact în același timp” de Gellu Naum, Teatrul Național din Cluj”, Teatrul azi, nr. 5-9, 2002, pp 70-71.
- Cristina Modreanu, „Lumea după Electra”, Teatrul azi, nr. 4-5, 2002, pp 49-53.
- Oana Cristea Grigorescu, „Mediul lichid al dansului: „Uitarea (L’Oubli)” de George Banu, Teatrul Național din Cluj”, Teatrul azi, nr. 11-12, 2001, pp 117-118.
- Magdalena Boiangiu, „Non tacebo: „Cetatea soarelui” scenariu dramatic de Mihai Măniuțiu, Teatrul Act”, Scena, nr. 6, 1998, pp 34-3.5
- Cristina Dumitrescu, „Teatrul regelui-actor: „Richard al II-lea” de William Shakespeare, Teatrul Național, București”, Scena, nr. 5, 1998, pp 19-19
- Constantin Paraschivescu, „Ași”, Teatrul azi, nr. 3-6, 1997, pp 68-69.
- Magdalena Boiangiu, „Talentul și fericirea: „Caligula” de Albert Camus, Teatrul Bulandra”; Teatrul azi, nr. 4-5, 1996, pp 20-21.
- Victor Parhon, „Calea regenerării morale: „Antigona” de Sofocle, Teatrul azi, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț”, nr. 8-9, 1996, pp 19-20
- Irina Coroiu, „Redimensionarea unei probleme de conștiință”, Contemporanul, 6 ianuarie 1996 p. 12.
- Victor Parhon, „Teatrul cu miză”, Teatrul azi, nr. 3, 1996, pp 13-14.
- Alice Georgescu, „Operă copleșitoare și derutantă”, Teatrul azi, nr. 4-5, 1993, pp 26-28.
- Victor Scoradeț, Iureșul irezistibil al lui Richard Gloucester”, Contemporanul, 11 martie 1993, p. 14.
- Marina Constantinescu, „Mărul Buckingham și lupul”, România literară, 3 ianuarie 1993, p. 16.
- Horia Gârbea, „Muzicalitatea discursului scenic, Teatrul azi, nr. 1-2, 1991, pp 28-30
- Victor Parhon, „În Elba cu-n pietroi de gât”, Teatrul azi, nr 1-2, 1991, pp 28-31.
- Doina Modola, „Retorica imaginii teatrale în spectacolul „Antoniu și Cleopatra” de William Shakespeare”. Teatrul, nr. 5, 1989, pp 25-27.
- Victor Parhon, „Principiul ordonator al orchestrației originale („Antoniu și Cleopatra” de William Shakespeare – Teatrul Național, Cluj-Napoca)”, Teatrul, nr. 2, 1989, pp 47-50
- Marius Robescu, „„Cu ușile închise” de Jean Paul Sartre (Teatrul „Bulandra”)”, Teatrul, nr. 1, 1983, pp 85-86.
- Mircea Ghițulescu, „Labirintul de Fernando Arrabal”, Teatrul, nr. 6, 1980, pp 38-30.
