Miu, Maria
16 iunie 1957, București
Scenografă
Imaginația plastică a scenografei Maria Miu, una dintre cele mai inventive creatoare de costume și decoruri din România, a dat naștere unor scenografii-lumi stratificate, decodabile pe multiple paliere. Costumele create de Maria Miu, de un rafinament stilistic exemplar, combinând materiale, texturi și cromatici neașteptate, și decorurile care se deschid spre nebănuite interferențe expresive, fac ca scenografiile artistei să fie universuri deopotrivă funcționale, arhitectural simbolice și pictural sugestive. Maria Miu are capacitatea de condensa în detaliile imprimeului unui costum, în liniile frânte sau onduleurile abia perceptibile pe o ceașcă de ceai, în planul înclinat al unei structuri de lemn, în fragilitatea zăpezii și în robustețea unei arene, o gândire scenografică expandabilă. De la cele mai fine particularități vizuale, la decoruri ample, scenografa propune alternanțe de planuri corespondente. Fundalul este întotdeauna la fel de important ca prim-planul. Un accesoriu capătă semnificații.
Maria Miu a absolvit secția Scenografie la Institutul de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din București, în 1981. În ultimul an de facultate l-a întâlnit pe cel alături de care avea să creeze spectacole reper în istoria teatrului românesc, regizorul Alexandru Darie. Despre începutul acestei întâlniri catalizatoare, scenografa spune: „M-a sunat un coleg și m-a întrebat dacă vreau să lucrez cu un student de la Facultatea de Teatru, de la Regie. Am explodat și-am spus: normal, sigur că vreau! În perioada respectivă, la Institutul de Arte Plastice, deși eram la Scenografie, nu era deloc încurajată colaborarea cu Facultatea de Teatru, nu aveam voie să lucrăm nimic în afara cursurilor. Mentorul meu, profesorul Dan Jitianu, era singurul care ne ducea în teatru și ne instruia la fața locului, ne spunea, de exemplu, ce e un arlechin, tot felul de lucruri pe care nu aveam de unde să le știm. Revenind, m-am întâlnit cu Ducu Darie într-o sâmbătă dimineață și mi-a zis că încearcă să facă ceva pe un text puțin cunoscut, i-am zis că și eu lucrez pe un text la fel de puțin cunoscut, și de fapt ne-am dat seama că lucram amândoi, fără să știm unul de altul, pe același text: Familia Cenci de Antonin Artaud, care apăruse în revista Secolul XX, pe care noi toți o devoram la vremea aceea. Așa ne-am întâlnit. Dup-aia Ducu mi-a propus să lucrăm împreună la un spectacol pe care voia să-l facă la Casandra – Magie roșie[1]. Legătura noastră a început dintr-o întâmplare și a devenit poveste de viață. Pentru mine a fost o mare deschidere și o mare șansă, pentru că spectacolul a fost văzut de mulți oameni de teatru care m-au chemat apoi să lucrăm împreună, fie să colaborez cu ei ca regizori, fie să lucrez în teatrele în care erau directori”[2].
După această colaborare, când a absolvit Institutul de Arte Plastice, Maria Miu a fost repartizată la o Casă de Cultură: „Când am terminat eu, s-au închis cele cincisprezece mari orașe unde puteai spera să ajungi să lucrezi într-un teatru și ni s-au dat repartiții peste noapte. Am refuzat repartiția ca profesoară la o Casă de Cultură, pentru că simțeam că nu sunt făcută pentru asta și voiam să fiu într-un teatru. Am fost chemată la Minister și le-am spus că nu am cursuri de pedagogie făcute și nu cred că pot fi profesoară. Câțiva ani am fost free-lancer”[3].
Maria Miu și Alexandru Darie reprezintă unul dintre cele mai vizionare cupluri de artiști din teatrul românesc. Au crescut împreună și și-au rafinat mijloacele de expresie, abordările curajoase și uneori chiar radicale, căutările pendulând între realism magic și poeticitate a concretului, viziunile îngemănate într-o experiență de creație cu o gândire comună și o vibrație exploratorie unitară. Pilonul de forță al spectacolelor lor, dincolo de echipele de actori și actrițe care au creat momente de anvergură interpretativă de neuitat, este tocmai această unitate stilistică perfect armonizată. Maria Miu accentuează această legătură de gândire și creație profundă pe care a avut-o cu regizorul Alexandru Darie: „Drumul meu a fost drumul nostru. Relația noastră era bazată pe o sensibilitate comună. Pe o intuiție comună. Pluteam pe aceeași mare. Se întâmpla ca Ducu să îmi spună trei cuvinte despre lumea pe care și-o imagina. Dar acele trei cuvinte îmi deschideau zone nebănuite, uneori accesau chiar un nivel inconștient de căutare. Relația noastră era perfect rotundă. Era o sferă”[4].
Unul dintre spectacolele care au marcat un moment extrem de important în explorarea unor zone inovative de creație scenografică a fost Poveste de iarnă, realizat în 1994 la Teatrul Bulandra, spectacol cu o atmosferă stranie, spectrală, tensionantă prin atmosfera creată și prin relațiile care se intensificau cu fiecare gest al actorilor și actrițelor, într-un spațiu la granița dintre concret și iluzoriu: „În Poveste de iarnă am inventat zăpada, care era un element central al spectacolului, după două luni de căutări. Am încercat tot felul de materiale și nu ieșea ce îmi doream. Într-o seară, după o repetiție, eram cu niște prieteni și țin minte că am adus ceva în faimoasa pungă de un leu. Și s-a rupt o bucățică din pungă. Așa s-a născut zăpada: din bucățele de plastic desprinse dintr-o pungă. Când am jucat spectacolul la Milano, Giorgio Strehler m-a chemat să mă întrebe de unde am zăpada, cum am făcut-o, pentru că strălucirea ei era cu totul specială”[5].
După Poveste de iarnă a urmat, în 1995, spectacolul Trei surori (Teatrul Bulandra), pentru care Alexandru Darie a primit premiul UNITER pentru regie. Despre semnificația spațiului în Trei surori, considerat un spectacol marcant pentru felul în care aprofunda rupturile emoționale și ridicolul încleștărilor din textul cehovian, Alex Leo Șerban scrie:
„M-aș opri mai întâi la scenografia Mariei Miu, care reuşeşte să fie discretă şi în acelaşi timp <dinamitantă>: un lung spaţiu de joc închis în ambele capete, gracil şi claustrofob. O arcă din lemn uşor şi elastic, fals-maleabil, şi care nu duce nicăieri: pe această scenă, siluetele piesei lui Cehov vor fi <supte>. Una câte una, de porozitatea lemnului. Căci <arca> nu e decât o inaparentă capcană, cele doua capete ale ei – doar pupa şi prora; libertatea este o iluzie”[6].
Un alt spectacol de referință la care scenografa Maria Miu a colaborat cu regizorul Alexandru Darie a fost 1794, distins cu mai multe premii acordate de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru în 1997: premiul pentru cel mai bun spectacol, premiul pentru cea mai bună scenografie (Maria Miu), premiul pentru cea mai bună muzică (Adrian Enescu), premiul pentru cel mai bun actor în rol principal (Cornel Scripcaru), premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar (Florin Zamfirescu). În analiza pe care o face montării, criticul de teatru Marina Constantinescu pune accentul pe rolul construcției scenografice în definirea viziunii spectaculare:
„Un rol determinant în spectacol îl are spaţiul imaginat de scenografa Maria Miu. Scena sălii Toma Caragiu a Teatrului Bulandra concretizează perspectivele multiple din care regizorul a privit revoluţia. Ea este, în acelaşi timp, şi fără modificări substanţiale de decor, o Agoră, în care au loc discuţii, străzi pe care personajele se confruntă, se urmăresc, se aclamă şi se lichidează reciproc, interioare în care se complotează, încăperi ale tribunalului de judecată revoluţionară, boxe ale acuzaţilor, tribune pentru discursurile protagoniştilor, gradene pentru spectatorii acestui teatru al vieţii şi al morţii care este revoluţia. Astfel conceput, locul desfăşurării acţiunii dramatice dă năvală peste public, îl implică şi îl tensionează. în orice clipă, cei aflaţi de-o parte şi de alta a scenei pot schimba locurile, spectatorii de teatru şi spectatorii revoluţiei se privesc în ochi şi aparţin deopotrivă realităţii şi imaginarului”[7].
Cele mai multe scenografii ale Mariei Miu sunt create pe două dimensiuni interferente, cu granițe care se diluează perfect: realism al elementelor din prim-plan, cu un referent precis identificat, și simbolism abstractizant al elementelor de plan secund, care trimit la o ordine vizuală subtilă.
Unul dintre cele mai apreciate spectacole ale anilor 2000 a fost, fără îndoială, Iluzia comică (premiera a avut loc în 1999 la Teatrul de Comedie, regia: Alexandru Darie), considerat o montare de referință prin calitatea vizualității pulsând de tactici magice. Criticul Luminița Batali analizează în detaliu, în Observator cultural, scenografia Mariei Miu:
„Maria Miu a început prin a realiza în proscenium – fiindcă scena, ca și întreg Teatrul de Comedie apartin Modernismului, fiind create in 1935 de arhitectul german Rudolf Frankel –, un ancadrament dintr-o stucatură cu volute si elemente florale. Prin acest procedeu scenografic artista a <îmbrăcat> teatrul de factură modernistă cu un <costum> de vechi teatru european, iar stucaturile florale au pregătit stilistic scena pentru piesa care urma. În primul rând, pentru reprezentația ce avea loc în debutul acțiunii, în peștera vrăjitorului Alcandru care, prin meșteșugul său magic, făcea să apară în fața ochilor bătrânului Pridamant peripețiile fiului său Clindor, fugit în lumea largă. La fel de remarcabil era procedeul scenografic realizat cu mare talent și, prin urmare, eficiență plastică, prin care umbra unei plante înalte profilate pe un fundal azuriu, nocturn și lunar, sugerează un câmp vast, autentică sinecdocă vizuală. Iluzia Comică e de neconceput în afara feeriei, iar decorurile apte să o creeze au fost la înălțimea așteptărilor”[8].
Creatoare a detaliilor subtile, care, suprapuse, devin micro asamblaje picturale, și a spațiilor care se deschid spre corespondențe neașteptate, adevărate geografii sensibile, Maria Miu este o scenografă stilistă rafinată, cu amprentă personală.
În 2016, Maria Miu a primit Premiul UNITER pentru întreaga activitate. Ea este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Mihaela Michailov
Iulie 2023
Identificator obiect digital: https://doi.org/10.47383/DMTR.04.46
Bibliografie
Mihaiu, Horațiu, Scenografi români contemporani, Editura Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2022
[1] Magie roșie (de Michel de Ghelderode), regia Alexandru Darie, scenografia Maria Miu, a avut premiera la Studioul Casandra în 1982.
[2] Fragment din interviul realizat cu scenografa Maria Miu pentru elaborarea articolului de față.
[3] Ibidem
[4] ibidem
[5] Ibidem
[6] Alex Leo Șerban, Dilema, nr. 109, 10–16 februarie 1995
[7] Marina Constantinescu, România literară, 4-10 februarie, 1998
[8] Luminița Batali, Observator cultural, Nr. 261, 24.03.2005
Ovidius In Love. Jurnalul Unui Exilat Îndrăgostit, de Marin Mincu. Regia Alexander Hausvater. Teatrul de Stat – Constanţa, 30.11.2017.
Pe Lacul Auriu, de Ernest Thompson. Regia Dinu Cernescu. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 03.06.2017.
Refugiul, de Jennifer Haley. Regia Horia Suru. Teatrul ‘Odeon’ – Bucureşti, 22.05.2016.
Trei Generaţii, de Lucia Demetrius. Regia Dinu Cernescu. Teatrul ‘Odeon’ – Bucureşti, 25.04.2015.
Vania Şi Sonia Şi Maşa Şi Spike, de Christopher Durang. Regia Horia Suru. Teatrul Foarte Mic – Bucureşti, 04.04.2015.
Mata Hari – Dincolo De Legendă, de Philippe Collas și Eric Villedary. Regia Liana Ceterchi. Teatrul Mic Bucureşti, 19.02.2015.
Dumnezeu Se Îmbracă De La Second-Hand, de Iulian Margu. Regia Ion Caramitru. Teatrul Naţional ‘Ion Luca Caragiale’ – Bucureşti, 06.12.2014.
Scrisoarea, de Ion Luca Caragiale. Regia Horațiu Mălăele. Teatrul Naţional ‘Ion Luca Caragiale’ – Bucureşti, 25.09.2012.
Profesiunea Doamnei Warren, de George Bernard Shaw. Regia Claudiu Istodor. Teatrul Mic Bucureşti, 31.03.2012.
Însemnările Unui Necunoscut, de Feodor Mihailovici Dostoievski. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 30.05.2011.
Tragedia Lui Carmen, de Peter Brook, Jean-Claude Carriere și Marius Constant. Regia Ion Caramitru. Teatrul Naţional ‘Ion Luca Caragiale’ – Bucureşti, 10.06.2010.
Voiajul Domnului Perrichon, de Eugène Labiche. Regia Dinu Cernescu. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 20.04.2010.
Hallottátok, Mi Esett Meg Útban A Fórum Felé ? (Aţi Auzit Ce S-A Întâmplat În Drum Spre Forum ?), de Larry Gelbart și Burt Shevelove. Regia Petre Bokor. Teatrul Naţional – Compania ‘Tompa Miklos’ – Târgu Mureş, 17.02.2006.
Triumful Dragostei, de Pierre Carlet De Chamblain De Marivaux. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 08.10.2005.
Henric Al IV-Lea, de Luigi Pirandello. Regia Liviu Ciulei. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 09.06.2005.
Cum Iubeşte Cealaltă Jumătate, de Alan Ayckbourn. Regia Sanda Manu. Teatrul Mic Bucureşti, 18.10.2003.
Căsătoria, de Nikolai Vasilievici Gogol. Regia Yuri Kordonsky. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 20.09.2003.
De Pretore, de Eduardo De Filippo. Regia Horațiu Mălăele. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 21.05.2003.
Război Şi Pace, de Lev Nikolaevici Tolstoi. Regia Petre Bokor. Teatrul ‘Constantin I. Nottara’ – Bucureşti, 17.05.2003.
Sub Zodia Turnătorului, de Jean-Claude Carriere. Regia Octavian Greavu. Teatrul ‘Constantin I. Nottara’ – Bucureşti, 18.02.2003.
Anatomie. Titus. Căderea Romei, de Heiner Muller. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 17.01.2003.
Ţara Lui Abuliu, de Dumitru Solomon. Regia Horațiu Mălăele. Teatrul de Comedie Bucureşti, 29.09.2002.
Miresele Căpitanului (I-Auzi Ce Întâmplare Caraghioasă S-A Petrecut Pe Drumul Spre Forum !), de Larry Gelbart și Burt Shevelove. Regia Petre Bokor. Teatrul ‘Constantin I. Nottara’ – Bucureşti, 28.03.2002.
Cu Capu’ De Nicovală, de Milos Nikolic. Regia Horațiu Mălăele. Teatrul ‘Constantin I. Nottara’ – Bucureşti, 15.09.2000.
Schimb Urgent… Trei Surori, de Nagle Jackson. Regia Petre Bokor. Teatrul ‘Toma Caragiu’ – Ploieşti, 07.07.2000.
Iluzia Comică, de Pierre Corneille. Regia Alexandru Darie. Teatrul de Comedie Bucureşti, 17.06.1999.
Viforul, de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Constantin I. Nottara’ – Bucureşti, 09.11.1998.
Jacques Égazdája (Jacques Şi Stăpânul Său), de Milan Kundera. Regia Petre Bokor. Teatrul Naţional – Compania ‘Tompa Miklos’ – Târgu Mureş, 16.10.1998.
Ines De Castro, de Alejandro Casona. Regia Mihai Lungeanu. Teatrul Naţional – Compania ‘Liviu Rebreanu’ – Târgu Mureş, 05.10.1998.
Astă Seară Se Joacă Fără Piesă, de Luigi Pirandello. Regia Visarion Alexa. Teatrul ‘Odeon’ – Bucureşti, 01.05.1998.
1794, (Autor sursă de inspirație: Georg Büchner). Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 16.11.1997.
O Scrisoare Pierdută, de Ion Luca Caragiale. Regia Mircea Cornișteanu. Teatrul Naţional ‘Marin Sorescu’ – Craiova, 09.09.1997.
O Batistă În Dunăre, de Dumitru Radu Popescu. Regia Ion Cojar. Teatrul Naţional ‘Ion Luca Caragiale’ – Bucureşti, 15.04.1997.
Vînzătorii Gloriei, de Marcel Pagnol. Regia Elie Malka. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 11.10.1996.
Julius Caesar, de William Shakespeare. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 16.09.1995.
Trei Surori, de Anton Pavlovici Cehov. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’– Bucureşti, 29.01.1995.
Don Quijote, de Mihail Afanasievici Bulgakov. Regia Laurian Oniga. Teatrul Mic Bucureşti, 25.11.1994.
Poveste De Iarnă, de William Shakespeare. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 02.03.1994.
Dacă Dă Dumnezeu Şi Plouă, de Theodor Denis Dinulescu și Nic Mateescu. Regia Dan Micu. Teatrul Mic Bucureşti, 03.07.1993.
Mephisto, de Klaus Mann. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Lucia Sturdza Bulandra’ – Bucureşti, 10.04.1993.
Migrena, de Hanibal Stănciulescu. Regia Radu Băieșu. Teatrul Mic Bucureşti, 25.02.1993.
Jacques Şi Stăpânul Său, de Milan Kundera. Regia Petre Bokor. Teatrul Mic Bucureşti, 01.06.1992.
Equus, de Peter Shaffer. Regia Anca Berlogea. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ‘I.L. Caragiale’ – București, 29.05.1992.
Arthur, Osânditul, de Matei Vișniec. Regia Mihai Lungeanu. Teatrul Foarte Mic – Bucureşti, 31.01.1992.
Mătrăguna, de Niccolo Machiavelli. Regia Dan Micu. Teatrul Mic Bucureşti, 08.05.1991.
Legături Periculoase, de Christopher Hampton. Regia Alexandru Darie. Teatrul de Comedie Bucureşti, 28.02.1991.
Visul Unei Nopți De Vară, de William Shakespeare. Regia Darie Alexandru. Teatrul de Comedie București, 12.10.1990.
Minunea Învierii Lui, de Pătruț Piciu Procopiu. Regia Cristian Hadji-Culea. Teatrul Mic București, 16.04.1990.
Dragă Joey, de Jerome Kilty. Regia Dana Dima. Teatrul Foarte Mic – București, 15.10.1989.
Fără Aprobare, de Petre Ispas. Regia Cristian Hadji-Culea. Teatrul Mic București, 15.06.1989.
Ejjeli Menedekhely (Azilul De Noapte), de Maxim Gorki. Regia Elemér Kincses. Teatrul Naţional – Compania ‘Tompa Miklos’ – Târgu Mureș, 03.03.1989.
Cameristele, de Jean Genet. Regia Alexandru Darie. Teatrul Mic București, 20.09.1988.
O Scrisoare Pierdută, de Ion Luca Caragiale. Regia Silviu Purcărete. Teatrul Mic București, 26.04.1988.
Zece Hohote De Rîs, de Tudor Popescu. Regia Darie Alexandru. Teatrul ‘Regina Maria’ – Trupa ‘Iosif Vulcan’ – Oradea, 29.12.1987.
Coriolan, de William Shakespeare. Regia Dinu Cernescu. Teatrul Mic București, 10.05.1987.
De Ce Nu-Mi Vii? (Recital Individual Adam Erzsebet), adaptare Győző Hajdú. Teatrul Naţional – Compania ‘Liviu Rebreanu’ – Târgu Mureş, 27.10.1986.
Amurgul Burghez, de Romulus Guga. Regia Dan Pița. Teatrul Mic București, 21.06.1986.
Amadeus, de Peter Shaffer. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Regina Maria’ – Trupa ‘Iosif Vulcan’ – Oradea, 12.06.1986.
R.U.R., de Karel Capek. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Tineretului’ – Piatra Neamț, 09.05.1985.
APA; PORŢILE – Porțile (Săptămâna luminată) de Mihail Săulescu. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Regina Maria’ – Trupa ‘Iosif Vulcan’ – Oradea, 05.12.1984.
Zurzavaros Ejszaka (O Noapte Furtunoasă), de Ion Luca Caragiale. Regia Gábor Tompa. Teatrul Naţional – Compania ‘Tompa Miklos’ – Târgu Mureș, 30.04.1984.
Jolly Joker de Tudor Popescu. Regia Alexandru Darie. Teatrul ‘Regina Maria’ – Trupa ‘Iosif Vulcan’ – Oradea, 21.02.1984.
Tata, Fata Şi Trei Crai, de Bogdan Petriceicu Hașdeu. Regia Constantin Săsăreanu. Teatrul Naţional – Compania ‘Liviu Rebreanu’ – Târgu Mureș, 15.09.1983.
Nu Ucideți Caii Verzi, de Radu Iftimovici. Regia Raluca Iorga-Mândrilă. Teatrul Naţional – Compania ‘Liviu Rebreanu’ – Târgu Mureș, 10.06.1983.
Magie Roșie, Michel De Ghelderode. Regia Alexandru Darie. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ‘I.L. Caragiale’ – București, 03.04.1983.
Vânătoarea De Rațe, de Alexandr Vampilov. Regia Nicolae Scarlat. Teatrul Naţional ‘Vasile Alecsandri’ – Iaşi, 19.11.1982.
Autograful Şi Serpentina, de Paul Everac. Regia George Bănică. Teatrul ‘Odeon’ – București, 15.09.1982.
Tot Ce-Avem Mai Sfânt, de Ion Druță. Regia Nicolae Scarlat. Teatrul Naţional ‘Vasile Alecsandri’ – Iași, 22.06.1982.
Filmografie – departamentul costum și garderobă
Domnișoara Christina, după o nuvelă de Mircea Eliade, scenariu de Alexandru Maftei, Raluca Durbacă, Adrian Istrătescu Lener. Regia Alexandru Maftei. Abis Studio,2013 .
Filmografie – costume
Funeralii fericite, scenariu de Adrian Lustig. Regia Horațiu Mălăele. Media Pro Distribution, 2013.
Ursul, scenariu de Dan Chișu. Regia Dan Chișu. Libra Film, 2011.
Ambasadori, căutam Patrie, scenariu de Mircea Daneliuc. Regia Mircea Daneliuc. Româniafilm, 2003.
Casa din vis, scenariu de Fănuș Neagu și Ioan Cărmăzan. Regia Ioan Cărmăzan. Româniafilm, 1991.
Filmografie – design de producţie
În film la Nașu’, scenariu de Cristina Iacob. Regia Cristinei Iacob. MediaPro Distribution, 2012.
Metal Hurlant Chronicles / Cronicile Heavy Metal, scenariu de Justine Veillot, Guillaume Lubrano și Dan Wickline. Regia Guillaume Lubrano. WE Productions, 2012.
Die Deutschen, de Uwe Kersken. Gruppe 5 Filmproduktion, 2008.
Filmografie – decoruri
Die Deutschen, de Uwe Kersken. Gruppe 5 Filmproduktion, 2008.
Filmografie – scenografie
Amen./Amin., după o piesă de teatru de Rolf Hochhuth, scenariu de Jean-Claude Grumberg, Costa-Gavras. Regia Costa-Gavras. Claude Berrí, 2002.
Interviuri:
- Adina, Bardaș, „Maria Miu: Eu fug de stil”, Scena, nr. 10, 1999, p. 26-27.
- Maria, Marin, „ Viitorul rol: Mihai Dinvale, Leopoldina Bălănuță, Nicolae Dinică, Dinu Manolache, Florin Călinescu, Dan Condurache în O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale la Teatrul Mic Regia Silviu Purcărete, scenografia Maria Miu”, Teatrul, nr. 7-8, 1987, p. 138-140.
https://www.uniter.ro/maria-miu-invat-de-la-regizori-actori-tehnicieni-prieteni-copii-intelepti/
Cărți dedicate personalității
- Horaţiu, Mihaiu, Scenografi romani contemporani, Fundația Culturală-Camil Petrescu, București, 2022.
PREMII ȘI NOMINALIZĂRI UNITER
- Nominalizată la Premiul pentru cea mai bună scenografie cu spectacolul „Poveste de iarnă”, la Teatrul Bulandra, București, anul 1995.
- Nominalizată la Premiul pentru cea mai bună scenografie cu spectacolul „1794”, la Teatrul Bulandra, București, anul 1999.
- Nominalizată la Premiul pentru cea mai bună scenografie cu spectacolul „Iluzia comică”, la Teatrul de Comedie, București, anul 2000.
- Câștigătoare a Premiului pentru întreaga activitate în anul 2016 (scenograf).
13 schiţe de costume din spectacolul Furtuna, de William Shakespeare, 2014. Sursa: https://www.artnet.com/artists/maria-miu/13-schi%C5%A3e-de-costume-din-spectacolul-furtuna-de-BqaJ1hRidgTEmdevpppPmw2
- TRAILER: Anatomia unui Clișeu de Alexandru Doru Spătaru, regia Chris Simion – Mercurian, scenografia Maria Miu, 2022, https://www.youtube.com/watch?v=tWbQcJmbV7E ;
- TRAILER: Dumnezeu se îmbracă de la second-hand, regia Ion Caramitru, scenografia Maria Miu TNB, 2021, https://www.youtube.com/watch?v=OSwCGwM_ETU ;
- TRAILER: Tache, Ianke şi Cadâr, regia Horațiu Mălăele, scenografia Maria Miu, Teatrul Bulandra 2021, https://www.youtube.com/watch?v=4LWtR15M2mA ;
- Vania Şi Sonia Şi Maşa Şi Spike, de Christopher Durang, regia Horia Suru, scenografia Maria Miu, 2015, https://www.youtube.com/watch?v=JMI5I6jvOZ4 ;
- TRAILER: Trei Generații, de Lucia Demetrius, regia Dinu Cernescu, scenografia Maria Miu, Teatrul Stela Popescu, 2015, https://www.youtube.com/watch?v=rlaEr6Twy0o ;
- Însemnările Unui Necunoscut, după F. M. Dostoievski, regia Alexandru Darie, scenografia Maria Miu, Teatrul Bulandra, 2014, https://www.youtube.com/watch?v=gaAaw9TVOmA.
Constantin Paraschivescu, „Un hybrid genial”, Teatrul azi nr. 9-10, 2010, pp 222-225.
Mircea Ghițulescu, „O comedie albă sau triumful decorului” Teatrul azi, nr. 7-9. 2006, pp 186-187
Irina Coroiu, „ Libertăți și libertăți”, Contemporanul, nr. 3, 2003, p. 32
Marina Constantinescu, „Regele a murit. Trăiască regele!”, România literară, nr. 40, 1995, p.13
Marina Constantinescu, „A sta sub destin sau Trei surori de Cehov”, România literară, nr. 6, 1995, p 13.
Alice Georgescu, „Joc Secund”, Scena, nr. 15, 1999, p 24.
Marina Constantinescu, „Aripa lui Strehler”, România literară, nr. 11, 30 iunie 1999, p. 16.
Florin Bican, „De la teatrul în teatru la visul în vis”, Euphorion, nr 3, 1991, p 30.
Victor Scoradeț, „Vis și teatralitate”, în Contemporanul, 12 iulie 1990
Valentin Silvestru, „Trasee shakespearologice”, România literară nr. 21, 1987, p 13
Ludmila Patlanjoglu, „Jolly Joker”, Teatrul, nr. 4, 1984, pp 15-17
Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF