Moisescu, Valeriu

Valeriu Moisescu a făcut parte din „generația de aur“ a regiei românești și din mișcarea de reteatralizare a teatrului românesc.

A montat mai ales comedie, văzută ca „dramă eșuată în ridicol, derizoriu sau grotesc”[1] și crezând în spiritul ei contestatar, exploatat din plin în spectacole memorabile precum Bertoldo la curte de Massimo Dursi, spectacolul coupé Caragiale-Ionescu 5 schițe și Cântăreața cheală, D`ale carnavalului de I. L. Caragiale (șapte montări), Gluga pe ochi de Iosif Naghiu sau Mizantropul de Molierè.

Numele său este legat de mari actori ai scenei românești, ca Gina Patrichi, Mihai Pălădescu, Toma Caragiu, Ștefan Bănică și Ion Marinescu, și de importanți scenografi, ca Paul Bortnovski, Mihai Mădescu și Dan Jitianu.

Deși câteva spectacole importante i-au fost oprite de cenzură, și-a păstrat energia senin-subversivă, manifestată inclusiv publicistic. S-a dedicat timp de treizeci și cinci de ani pedagogiei, fiind, după 1990, reformatorul Catedrei de Regie de Teatru a UNATC.

Începuturile

Valeriu Moisescu a absolvit Institutul de Teatru din București în anul 1956, într-o promoție antologică: clasa profesorului Gheorghe Dem. Loghin, din care făceau parte Radu Penciulescu, Lucian Pintilie, Sanda Manu și Mihai Dimiu. Alături de primii doi, studentul Moisescu a fost criticat pentru „periculoase tendințe formaliste, antirealiste, decadente.“[2], înscriindu-se astfel de la început în mișcarea de reteatralizare, pe care o descris-o drept „formă subtilă de opoziție la platitudinea cenușie a unui concept născut mort, cel al «realismului socialist».“[3].

Primii ani la nou-înființatul teatru din Galați au însemnat începutul colaborării cu mari actori prieteni, precum (atunci debutanta) Gina Patrichi, Mihai Pălădescu și Ștefan Bănică, apoi cu Ion Marinescu la Oradea, creatorul unor memorabile roluri în Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand și Omul care aduce ploaia de Richard Nash.

Colaboratorii și regia activă

În 1960, Moisescu a devenit regizor al Teatrului de Stat din Ploiești, condus de Toma Caragiu, cei doi mai artiști și prieteni creând împreună spectacole antologice, precum De Pretore Vincenzo, de Eduardo de Filippo (rolul preferat al lui Toma Caragiu[4]), D`ale Carnavalului și Bertoldo la curte de Massimo Dursi. Tot împreună au plecat la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, gata să fie parte din epoca sa de legendă.

Legătura de un sfert de secol cu principalul teatru de artă al vremii a început în 1964, cu Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, primit cu mult entuziasm. Gina Patrichi debuta în capitală, din nou în regia lui Moisescu, iar Liviu Ciulei, proaspătul director ce se implicase în schimbarea distribuției, lărgind anvergura spectacolului, a spus atunci: „cu rolul acesta cred că se naște o mare actriță“[5].

Crezând în regia activă, pe care a teoretizat-o[6], recunoscându-se în caracterizarea de „pilot de încercare“[7] și crezând în idei și în actorul care le poate reprezenta[8], Moisescu a montat la „Bulandra“ spectacole memorabile, între care Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, Meteorul de Friedrich Dürrenmatt, Gluga pe ochi de Iosif Naghiu și Mizantropul de Molière; create într-o efervescentă colaborare cu marii actori ai teatrului (Rodica Tapalagă, Irina Petrescu, Mihaela Juvara – soția sa, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Ștefan Bănică, Virgil Ogășanu etc.), și hrănite de o camaraderie benefică cu Crin Teodorescu, Lucian Pintilie și Radu Penciulescu.

Moisescu a realizat spectacole antologice și în alte teatre, inclusiv un D`ale carnavalului la Sankt Petersburg, unde Catindatul sfârșea atins de un glonț rătăcit, tragic inspirat de schița caragialeană 1 Aprilie[9]. Traducerea lui Caragiale într-un context cultural mai larg a fost una din preocupările sale constante, culminând cu spectacolul Caragiale-Ionescu Cinci schițe și Cântăreața cheală (Teatrul Mic, 1965). Manifestare a ceea ce Ana Maria Narti numea „fantezie poetică a comicului“[10], purtând, după Crin Teodorescu, „condamnarea unei lumi de fantoșe țopăind într-o veselie mecanică“[11] și vădind ambițiosul demers de a arăta „că umorul absurd are rădăcini solide în literatura română.“[12], spectacolul i-a adus regizorului „nu numai acuzația de antirealism, ci și cea de lipsă de patriotism“[13], fiind cu greu salvat de directorul Radu Penciulescu.

Cenzura

Dar multe din spectacolele sale n-au fost salvate, precum Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu (Ploiești, 1962), Don Juan, oprit la „Bulandra“ în același timp cu celebrul Revizorul de Gogol în regia lui Lucian Pintilie, sau, înainte, Gluga pe ochi de Iosif Naghiu („Bulandra“, 1970), oprit după șaizeci de reprezentații. Aici s-a reușit ceea ce arată Miruna Runcan că și-ar fi dorit Ceaușescu despre Revizorul, și anume ca spectacolul „să fie «executat» de critici (nu și, eventual, interzis).“[14]

Același lucru se întâmplase și cu Mireasa desculță de Hajdu Zoltan şi Sütö Andràs, (1958, Teatrul de Stat din Galați), oprit din motive estetice. De fapt, în spectacol apăreau înregistrări cu vocea lui Gheorghiu Dej într-un fel care sugera, arată regizorul Alexandru Berceanu, „că în România colectivizarea se face forțat“[15].

Cenzura nu l-a descurajat pe Moisescu: în mai 1989, în Mizantropul lui Molière de la „Bulandra“, totul se petrecea într-un spectacol omagial pentru Regele Soare.

Cu toate acestea, și spre deosebire de mulți dintre marii săi colegi, Moisescu a rămas în țară luptând, cu scânteietoare modestie, pentru principiul pe care și-a fundamentat opera: „Eu cred în negarea răului prin spectacole care, structural, nu între paranteze, conțin contestația.“[16].

Publicistica și pedagogia

Însemnări contradictorii, rubrica sa din Teatrul, devenită volum în 1990[17], este o adevărată de lecție de regie, comedie și integritate, disecând cu iubire blestemele și binecuvântările teatrului și demonstrând, cu fiecare pagină, că „omul de teatru este îndrăgostit de sine; artistul este îndrăgostit de toți ceilalți.“[18]

Invitat în 1971 de Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu a început să predea la Institutul de Teatru, al cărui reformator a devenit în 1990, creând și catedre de scenografie și coregrafie. Printre elevii săi, unii urmându-i la catedră, s-au numărat Silviu Purcărete, Ludmila Szekely Anton, Nicolae Mandea, Cristian Hadji-Culea, Mihai Manolescu, Mihai Lungeanu, Claudiu Goga, Theodor-Cristian Popescu, Dragoș Galgoțiu, Alexandra Badea și Gianina Cărbunariu. Aici a creat și Centrul de Studii și Experimente Teatrale „Crin Teodorescu“, fiind inițiatorul și coordonatorul colecției Maeștri ai teatrului românesc în cea de-a doua jumătate a secolului 20.

Mai mult decât multiplele distincții și premii (între care premiul Uniter pentru întreaga activitate în 1998), dragostea cu care este azi invocat în atâtea surse scrise și orale arată că Valeriu Moisescu a trecut proba inventată de el însuși: „verificarea prin uitare“[19]. Memoria sa și a spectacolelor sale rămâne vie, căci, așa cum mărturisește Nicolae Mandea despre cel care i-a fost, și ne-a fost atâtora, profesor, domnul Valeriu Moisescu „A șlefuit talente, a format caractere, a cultivat prietenii. Nu are datorii. Teatrul românesc îi datorează enorm.“[20]

Maria Manolescu Borșa

Identificator obiect digital: https://www.doi.org/10.47383/DMTR.01.17

Note
[1] Valeriu Moisescu, Persistența memoriei, București, Fundația Culturală „Camil Petrescu“ și Revista „Teatrul azi“ (supliment), 2007, p. 190
[2] Ibid., p. 12
[3] Ibid., p. 126
[4] Apud Valeriu Moisescu, „Însemnări contradictorii“ în Teatrul, nr. 3/1987, p. 96
[5] Apud Gina Patrichi, documentarul Monștri sacri – Gina Patrichi, partea I, realizator Lucia Hossu Longin, disponibil https://www.youtube.com/watch?v=GpTXDuHjiFQ, link consultat pe 23 aprilie 2020
[6] Valeriu Moisescu, „Dinamizarea ideii prin regia activă“, în Teatrul, nr. 12/1967, pp. 41-44
[7] a lui Andrei Băleanu, apud Ibidem.
[8] Valeriu Moisescu, „Bucuria de a juca“, în Teatrul, nr. 10/1962, pp. 70-72
[9] Corina Șuteu, „Cu Valeriu Moisesc despre „D-ale carnavalului“ la Teatrul „V. F. Komissarjevskaia“ din Leningrad“, în Teatrul, nr. 7/1984, p. 176
[10] Ana Maria Narti, „Tot despre munca actorului, Colaborarea cu regizorul“, în Teatrul, nr. 6/1965
[11] Crin Teodorescu, „Spre o poezie scenică“, în Teatrul, nr. 7/1967, p. 52
[12] Valeriu Moisescu, op. cit., p. 120
[13] Ileana, Lucaciu (grupaj) „Pe rol: «Întunericul» («Gluga pe ochi») de Iosif Naghiu la Teatrul «Bulandra»“, în Teatrul azi, nr. 2, 1990, p. 16
[14] Miruna Runcan, „Scandalul Revizorul – o recontextualizare politică (I)“, în Observator cultural, nr. 1010 / 2020, consultat la https://www.observatorcultural.ro/articol/scandalul-revizorul-o-recontextualizare-politica-i/?fbclid=IwAR2JBdsL-96BhnA1YsgIVp-xu_YuezquMxJLCUOLkAoUzBsSwJ_yeRx8WXM, pe 23 aprilie 2020
[15] Alexandru Berceanu, „Unde e becul? Cenzura ieri și azi“ în Revista Scena.ro, nr. 20 (4) / 2012, p. 37; eseul descrie procesul de documentare al regizorului pentru proiectul (1958 – 1958) instalaţie submersivă şi subversivă, realizat în colaborare cu o echipă de tineri artiști în anul 2012, la Atelier 35. Pornind de la spectacolul lui Valeriu Moisescu, Mireasa desculță, proiectul discuta mecanismele cenzurii.
[16] Valeriu Moisescu, Persistența memoriei, București, Fundația Culturală „Camil Petrescu“ și Revista „Teatrul azi“ (supliment), 2007, p. 170
[17] Valeriu Moisescu, Însemnări contradictorii. File dintr-un jurnal teatral 1981-1999, Editura Unitext, 1999
[18] Valeriu Moisescu, „Însemnări contradictorii“, în Teatrul, nr. 1/1987, p. 71
[19] Moisescu, Valeriu, „Însemnări contradictorii“, în Teatrul, nr. 11-12/1985, p. 179
[20] Persistența memoriei, București, Fundația Culturală „Camil Petrescu“ și Revista „Teatrul azi“ (supliment), 2007, p. 224

Bibliografie 
O parte din bibliografie a fost preluată din Valeriu Moisescu, Persistența memoriei, București, Fundația Culturală „Camil Petrescu”, Revista „Teatrul azi” (supliment), 2007, pp. 253-255

Memorii și publicistică:
Moisescu, Valeriu, Însemnări contradictorii. File dintr-un jurnal teatral 1981-1999, Editura Unitext, 1999
Moisescu, Valeriu, Persistența memoriei, București, Fundația Culturală „Camil Petrescu”, Revista „Teatrul azi” (supliment), 2007
Moisescu, Valeriu, Proverbe răsturnate, București, Palimpsest, 2012
Colecția Teatrul (1981-1999) și Teatrul Azi (1990-1999), pentru rubrica „Însemnări contradictorii“, publicată și în volum http://revistateatrul.cimec.ro/
Moisescu, Valeriu, „Marea bucurie de a juca“, în Teatrul, nr. 10/1962, pp. 70-72 http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1962/Nr.10.anul.VII.octombrie.1962/imagepages/image38.html
Moisescu, Valeriu, „…Dar eu am văzut idei“ în Teatrul, nr. 10/1963, pp. 62-70 http://revistateatrul.cimec.ro/1963/Nr.10.anul.VIII.octombrie.1963/imagepages/image34.html
Moisescu, Valeriu, „Dinamizarea ideii prin regia activă“ în Teatrul, nr. 12/1967, pp. 41-44 http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1967/Nr.12.anul.XII.decembrie.1967/imagepages/image23.html
Moisescu, Valeriu, „File dintr-un caiet de însemnări. Moscova 1981“, în Teatrul, nr. 2/1982, pp. 89-91 http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1982/Nr.2.anul.XXVII.februarie.1982/imagepages/16779.1982.02.pag088-pag089.html
Moisescu, Valeriu, „Ambiția creatorului unic“ în Scena, nr. 17, 1999, p. 9
*** – „Valeriu Moisescu – Câteva date biografice“, în Teatrul Azi 3-4-5/2002, p. 20 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1834-teatrul-azi-3-4-5-2002
Moisescu, Valeriu, „Gânduri“ în Teatrul Azi 3-4-5/2002, pp. 27-28 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1834-teatrul-azi-3-4-5-2002

Volume coordinate de Valeriu Moisescu:
Paul Bortnovski (coordonator Valeriu Moisescu) – Editura Fundației PRO, București, 2003
Radu Penciulescu (coordonator Valeriu Moisescu) – UATC, 1999
Crin Teodorescu (coordonator Valeriu Moisescu) – UNATC, 2001;
Ion Cojar – UNATC Press, 2006
Monografii și volume care îl menționează pe Valeriu Moisescu:
Teatrul românesc contemporan 1944-1974, Ed. Meridiane 1975, pp. 29-33, 112, 136, 140, 146-149, 155, 196, 238, 296, 324, 327-329, 332
Teatrul românesc la Oradea (Perspectivă monografică), Ed. Revistei Familia, Oradea, 2001, pp. 101, 105-111, 122, 126, 131, 227, 228, 230, 247
Teatrul „Toma Caragiu“ Ploiești, o jumătate de veac 1949-1999, p. 21, 22, 23, 36
Teatrul „Bulandra“ 1947-1997 (Monografie), pp. 31, 33, 36-38, 79-81, 140-145, 147, 148, 151-159, 161
Istoria Teatrului Național din Craiova, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1978, pp. 310, 345, 349, 358-360, 388, 400
Avram, Gabriel, Regizorul Valeriu Moisescu. Ipostaze creative. Editura Antet, 2009
Băleanu, Andrei, Realism și metaforă în teatru, Ed. Meridiane, București, 1965, pp. 226-227
Băleanu, Andrei și Dragnea, Doina, Actorul în căutarea personajului, Ed. Meridiane, București, 1981, pp. 70, 161-162, 291
Bărbuță, Margareta, Demnitatea teatrului, Ed. Eminescu, București, 1984, p. 175, 179
Berlogea, Ileana – Teatrul românesc în sec. XX, Ed. Fundaţiei Culturale Române, pag. 65, 71, 74, 84
Cazaban, Ion – Caragiale si interpreţii săi, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985, pag. 150-153, 159-162, 196, 197
Cazaban, Ion – Posibilităţile analizei iconografice în cercetarea spectacolelor Caragiale, Studii si cercetări de istoria artei, Ed. Academiei R.S.R., 1976, pag. 87, 105, 106 ’
Carandino, Nicolae – Autori, piese si spectacole, Ed. Cartea Românească, 1973, pag. 150-152, 174-177, 217-219
Cocora, Ion – Privitor ca la teatru, voi. III, Ed. Dacia, Cluj, 1982, pag. 172-176
Deleanu, Horia – Elogiu regizorului, Ed. Meridiane, 1985, pag. 212-235
Focșa, Ion – Ghinionul a fost norocul meu, Ed. Naste, Piteşti, 1999, pag. 78, 196, 204, 205, 218, 220, 221, 204-230
Iosif, Mira – Teatrul nostru cel de toate zilele, Ed. Eminescu, 1993, pag. 11-14, 160-164, 279-281
Ichim, Florica – George Constantin şi comedia sa umană, revista Teatrul azi (supliment), Bucureşti, 2004, pag. 157-162
Kivu, Dinu – Teatrul la timpul prezent, Ed. Eminescu, 1993, pag. 19, 23, 52-53, 181,261,284-286
Măciucă, Constantin – Viziuni si forme teatrale, Ed. Meridiane, pag. 242, 247
Marioțeanu Caragiu, Matilda – Toma Caragiu: Ipostaze, Ed. Expert, 2003, pag. 74-79, 81, 88, 91, 94, 107, 230-239, 256-261
Morariu, Mircea, „Valeriu Moisescu – Regia de teatru ca regie activă“, în Teatrul de artă, o tradiție modernă, volum coordonat de George Banu, traducere din limba franceză Mirella Nedelcu-Patureau, Ediția a II-a București, Nemira, 2010, pp. 526-555
Munteanu, Elisabeta – Tinereţea actorilor, Ed. Meridiane, pag. 282-286
Munteanu, Elisabeta – Amintirile Casandrei, Ed. Athena, 1997
Nadin, Mihai – Reîntoarcerea la zero, Ed. Junimea, 1972, pag. 129, 172
Oprea, Stefan – Chipuri si măşti, Casa de presă si editură Cronica, Iaşi, 1996, pag. 195-202
Popescu, Radu – Cronici dramatice, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1974, pag. 59-60, 103-107, 210-213
Paiu, Constantin – Confidențe la arlechin, Ed. Junimea, laşi, 1985, pag. 66-69
Petrovici, Virgil – Lumină si culoare în spectacol, Ed. Albatros, 1974, pag. 168
Patrichi, Mircea – Gina Patrichi, clipe de viaţă, Ed. Unitext, 1996
Robescu, Marius – Autori si spectacole, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1980, pag. 20-27, 47-50
Rădulescu, Neagu – Din fotoliul 13, Ed. Meridiane, 1969, pag. 11,30, 34, 54, 75
Săceanu, Amza – Teatrul ca lume, Ed. Meridiane, 1985, pag. 210-229
Săraru, Dinu – Teatrul românesc şi interpreţi contemporani, Ed. pt. literatură, Bucureşti, 1966, pag. 11—18, 71—74, 166-172, 244-262
Selmaru, Traian – Scena și oamenii ei, Ed. Eminescu, 1980, pag. 20-27, 47-50
Selmaru, Traian – Premiera de diseară, Ed. Eminescu, 1975, pag. 40-43, 107, 110, 194, 195, 225-227
Selmaru, Traian – Acte şi antracte, Ed. Eminescu, pag. 129, 190
Silvestru, Valentin – Un deceniu teatral, Ed. Eminescu, 1984
Silvestru, Valentin – Personajul în teatru, Ed. Meridiane, 1966, pag. 90, 239
Silvestru, Valentin – Prezenţa teatrului, Ed. Meridiane, 1968, pag. 11, 61 Silvestru, Valentin – Spectacole în cerneală, Ed. Meridiane, 1972, pag. 25, 27, 37
Silvestru, Valentin – Ora 19.30, Ed. Meridiane, 1981, pag. 39, 271, 290-297, 383, 391-393, 394, 395
Silvestru, Valentin – Jurnal de drum al unui critic teatral, vol. I (1944-1984), Ed. Meridiane, 1992
Solomon, Dumitru – Dialog interior, Ed. Eminescu, 1987, pag. 59-60
Strihan, Andrei – Contururi scenice, Ed. Eminescu, 1975, pag. 110-114, 157-160, 205-210
Toboşaru, Ion – Consemnări, vol. II, Ed. A.T.M., pag. 112-115
Vasilescu, Stelian – Cred în teatru, Ed. Facla, 1975, pag. 121-131
Octavian Cotescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, pag. 171-173, 216-217, 224, 226, 227
Silvestru, Valentin – Carte despre Toma Caragiu, Ed. Meridiane, 1984, pag. 77, 82-83, 85-86, 94, 99, 101-107, 114-115, 194-197, 209, 210, 220-223, 225
Radu Penciulescu (Monografie, Coordonator Valeriu Moisescu), UNATC, 1999, pag. 6, 9,10, 52-57, 60, 72, 73, 106, 121
Crin Teodorescu (Monografie, Coordonator Valeriu Moisescu), UNATC, 2001, pag. 4-7, 24, 34, 61,89, 306
Paul Bortnovski (Monografie, Coordonator Valeriu Moisescu), UNATC, 2003, pag. 5, 58-62, 64, 107, 158, 188, 193, 251, 252
Ionesco après Ionesco (antologie de texte), Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 2000 (Doina Modola – p. 63-65; Nicolae Mandea – p. 68)
Chiţan, Simona – Michailov, Mihaela – De-a dreptul Victor Rebengiuc, Ed. Licenţia Publishing, Bucureşti 2004, pag. 59-62
Mălaimare, Mihai – Maidane de teatru, Ed. Discobol, Bucureşti, 1998, pag. 5-6
Paraschivescu, Constantin – Histrion de cursă lungă: Gheorghe Dinică, Revista „Teatrul azi“ (supliment), Bucureşti, 2002; pag. 38, 39, 48, 53-57, 66-69
Jitianu, Dan – Sinteza scenografică, Ed. Cronica, Iaşi, 2004
Ghiţulescu, Mircea – Cartea cu artişti: Teatrul românesc contemporan, Ed. Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004, pag. 81, 82, 83
Maliţa Liviu (coordonator) – Viaţa teatrală în şi după comunism, Ed. Efes, Cluj, 2006, pag. 267-286
Parhon, Ion – Victor Parhon. Cronici teatrale, Ed. Fundaţia „Camil Petrescu” – Rev. Teatrul azi, 2006, pag. 5-8

Interviuri cu Valeriu Moisescu:
Paraschivescu, Constantin „Probabil că am prea multe supape“, interviu cu Valeriu Moisescu în Teatrul Azi 3-4-5/2002, pp. 12-19 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1834-teatrul-azi-3-4-5-2002
Patanjoglu, Ludmila, „Valeriu Moisescu: Singura artă care te obligă să conjugi verbul «a fi» la timpul prezent“, în Teatrul, nr. 6/1987, pp. 20-33 http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1987/Nr.6.anul.XXXII.iunie.1987/imagepages/image13.html
Popovici, Ileana, „Valeriu Moisescu: În libertate e mai greu“, în Teatrul azi, nr. 9-10/1990, pp. 17-20 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1735-teatrul-azi-9-10-1990
Șuteu, Corina „Cu Valeriu Moisesc despre «D-ale carnavalului» la Teatrul «V. F. Komissarjevskaia» din Leningrad“, în Teatrul, nr. 7/1984, p. 175-176 http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1984/Nr.7.anul.XXIX.iulie-august.1984/imagepages/18352.1984.07-08.pag174-pag175.html
Varlam, Luminița, „Dezvăluire și mister – Valeriu Moisescu la 60 de ani“, în Teatrul azi, nr. 5-6/1992, pp. 36-37

 În periodice, despre Valeriu Moisescu:
Berceanu, Alexandru, „Unde e becul? Cenzura ieri și azi“ în Revista Scena.ro, nr. 20 (4) / 2012, pp. 35-37 http://revistascena.ro/wp-content/uploads/2018/08/scena_20.pdf
Cazaban, Ion, „Indice la o viitoare monografie“, în Teatrul Azi 3-4-5/2002, pp. 21-22 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1834-teatrul-azi-3-4-5-2002
Cazaban, Ion „Un decor regizoral“, în Teatrul Azi 3-4-5/2002, p. 29 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1834-teatrul-azi-3-4-5-2002
Constantinescu, Marina, „Despre Moisescu“, în Teatrul Azi 3-4-5/2002, p. 26 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1834-teatrul-azi-3-4-5-2002
Constantinescu, Marina, „Exerciții de stil“, în România literară, nr. 12, 2002, accesată la https://arhiva.romlit.ro/index.pl/exerciii_de_stil?caut=Valeriu%20Moisescu pe 12 mai 2020
Drăgănescu, Catinca, „O generație fundamentală – Penciulescu, Esrig, Moisescu“ în Concept, UNATC, Departamentul de Cercetare, vol 9-10 – nr 2/2014 şi nr 1/2015, pp. 166-174 https://unatc.ro/cercetare/reviste/concept09-10.pdf
Goga, Claudiu, „Inconforturi“, în Teatrul Azi 3-4-5/2002, pp. 23-25 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1834-teatrul-azi-3-4-5-2002
Ionescu, Dana, „10 motive pentru care să citești «Însemnări contradictorii»“, de Valeriu Moisescu, în Yorick, nr. 85, 2011, accesată la https://yorick.ro/10-motive-pentru-care-sa-citesti-%E2%80%9Einsemnari-contradictorii%E2%80%9D-de-valeriu-moisescu/ la 12 mai 2020
Lucaciu, Ileana, (grupaj) „Pe rol: «Întunericul» («Gluga pe ochi») de Iosif Naghiu la Teatrul «Bulandra»“, în Teatrul azi, nr. 2, 1990, p. 16 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1724-teatrul-azi-2-1990
Morariu, Mircea „Memoria unui «filosof trist şi a unui moralist vesel»“ în Teatrul Azi, nr. 1-2/2008, p. 220-223 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=2143-teatrul-azi-1-2-2008
Narti, Ana Maria, „Tot despre munca actorului, Colaborarea cu regizorul“, în Teatrul, nr. 6, 1965, pp. 37-38 http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1965/Nr.6.anul.X.iunie.1965/imagepages/image20.html
Purcărete, Silviu, „Profesorul“, în Teatrul Azi 3-4-5/2002, p. 23 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1834-teatrul-azi-3-4-5-2002
Solomon, Dumitru, „Valeriu Moisescu – 65 de ani“, în Teatrul azi, nr. 4-5/1997, p. 19 https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1797-4-5-1997
Teodorescu, Crin „Spre o poezie scenică“, în Teatrul, nr. 7/1967, p. 52 http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1967/Nr.7.anul.XII.iulie.1967/imagepages/image28.html
Ulmu, Bogdan „Jurnalul lui Valeriu Moisescu“, în Convorbiri literare, nr. 7/2002, p. 136

Necrolog:
Chițan, Simona, „A murit Valeriu Moisescu, regizor din generația de aur a teatrului românesc“, în Adevărul din 20 octombrie 2016, accesat la https://adevarul.ro/cultura/teatru/a-murit-valeriu-moisescu-regizor-generatia-aur-teatrului-romanesc-1_5809088a5ab6550cb8bf174c/index.html pe 12.05.2020