Pintea, Adrian

Published by admin on iulie 13, 2023

Pintea, Adrian

Data și locul nașterii:
9 octombrie 1954, Beiuș, Bihor

Data și locul morții:
8 iunie 2007, București, România

Ocupația în teatru:
Actor (teatru, film, televiziune), regizor, profesor, poet, muzician

Adrian Pintea, sursă fotografie: Cinemagia.ro

Biografie artistică
Alte link-uri relevante
Teatrografie
Filmografie
Fotografii arhiva
Fotografii din spectacole
Caiete program scanate
Afișe & alte materiale scanate din colecții personale
Link-uri către spectacole radiofonice sau TV disponibile în mediul virtual
Cronici
Selecție de link-uri către alte pagini de prezentare a personalității

Biografie artistică

Adrian Pintea, considerat a fi una dintre cele mai importante figuri ale teatrului românesc din a doua jumătate a secolului al XX-lea, se naște la data de 9 octombrie 1954, în localitatea Beiuș. Cu mult înainte de a face primii pași pe scenă, acesta visează să devină medic. Interesul manifestat în adolescență pentru psihologie, psihiatrie și neurologie[1] se traduce, câțiva ani mai târziu, în demersul tânărului actor de a-și înțelege personajele ca ființe tridimensionale, de a le sonda profunzimile și de a le construi pe scenă cu migala și atenția unui chirurg. Paralela dintre munca medicului și cea a actorului se extinde în conștiința lui Adrian Pintea de-a lungul întregii sale cariere – „Ceea ce fac actorii pe scenă este tot un fel de terapeutică, dar cu alte mijloace. (…) Să-l scoți pe om din mizeria de zi cu zi, care-l banalizează, și-l vulgarizează, și-l chinuie și să-l transporți în altă parte, unde, pentru un timp, își poate exersa calitățile pe care, altfel, și le înăbușă aproape cu bună-știință, le împiedică să existe…”[2] Tânărul abandonează însă proiecția unei cariere medicale în detrimentul chemării artistice și termină în anul 1979 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, la clasa de Arta Actorului condusă de profesorul Petre Vasilescu.

Cele trei decenii de activitate artistică desfășurată de Adrian Pintea pun în lumină fascinația sa vie pentru diferite sfere culturale – de la teatru (jucat pe scenă, la microfon sau la televiziune) și film, la literatură și pedagogie. Cariera sa teatrală însumează atât roluri jucate pe cele mai mari scene din capitală (Teatrul Național „I. L. Caragiale”, Teatrul „L. S. Bulandra”, Teatrul „C. I. Nottara”) și în teatre din țară (Teatrul „Regina Maria” – Trupa „Iosif Vulcan” din Oradea, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, Teatrul de balet „Oleg Danovski” din Constanța), cât și producții din repertoriul unor companii independente importante (Compania Teatrală 777, Teatrul Româno-American). Pe lângă rolurile jucate pe scenă, Adrian Pintea are o activitate bogată și în teatrul radiofonic, în studiourile de teatru TV, în film și, nu în ultimul rând în sfera academică, fiind asistent la clasa condusă de Olga Tudorache și, începând cu anul 1990, devenind profesor titular la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.

Orice carieră în teatru reprezintă suma unor întâlniri formatoare, iar acest lucru nu este mai puțin adevărat în cazul lui Adrian Pintea. Încă din timpul facultății, colaborează cu nume importante din teatrul românesc: Cătălina Buzoianu – în Interviu de Ecateriana Oproiu, la Teatrul „L. S. Bulandra” (1976), Ion Cojar – în Excursia de Theodor Mănescu, la Teatrul „Ion Creangă” (1976), Sanda Manu – în Căsătoria de N. V. Gogol, la Teatrul Național „I. L. Caragiale”. Mihai Măniuțiu îl distribuie în rolul Eumet din Oedip salvat de Radu Stanca (1977), într-un spectacol creat la Studioul „Casandra” al I.A.T.C. București, în care joacă alături de Marcel Iureș și Mirela Gorea.

Una dintre întâlnirile fundamentale, care marchează primii săi ani în teatru, este cea cu regizorul Liviu Ciulei, în spectacolul Pescărușul de A. P. Cehov, montat în anul 1977 la Teatrul „L. S. Bulandra”. Despre spectacol și distribuția alcătuită de Ciulei, Mira Iosif remarca într-o cronică din revista Teatrul: „Dintr-un anume punct de vedere, montarea Pescărușului este chiar o demonstrație de tehnică a artei actorului, fiindcă, fără excepție, toți interpreții demonstrează travaliu în compoziții, rigoare în relaționări. Distribuția, previzibilă pentru cîteva roluri (Clody Bertola – Arkadina, Fory Etterle – Dorn) aduce unele clemente de surpriză (Ion Besoiu – Trigorin, Mariana Mihuț – Mașa) și, totodată, dă cu autoritate cale liberă debutanților, opunînd deliberat consacraților actori Clody Bertola și Ion Besoiu (cuplul Arkadina-Trigorin) pe tinerii Mihaela Marinescu și Adrian Pintea (Zarecinaia-Treplev), cu toate stîngăciile și cruditățile tinereții neexperimentate. Distribuția operează o primă demonstrație a viziunii.”[3] Cronica subliniază totodată provocarea trecerii de la producțiile studențești de pe scena Studioului Casandra la scena profesionistă – „Deficienți stilistic și vădit neacomodați cu particularitățile modului de joc practicat pe scenele de la Bulandra, Adrian Pintea și Mihaela Marinescu aduc, dincolo de realele lor calități, dincolo de o interpretare studențește exemplară, impresia studiului de rol, a proiectului-examen. Talentul remarcabil și inteligența scenică a studentului-actor Adrian Pintea au fost prematur puse la încercare cu rolul lui Treplev. Performanța sa, foarte bună pentru scena Casandrei, pare, aici, minoră, micuță. Ε păcat.”[4]

După întâlnirea cu Liviu Ciulei, lui Adrian Pintea i se oferă un alt rol important din dramaturgia universală, interpretându-l astfel pe Romeo din Romeo și Julieta de William Shakespeare, în regia Cătălinei Buzoianu la Studioul „Casandra” (1978). Critica de specialitate consemnează evoluția tânărului actor și o anumită predilecție pentru interpretarea cu tendințe aproape romantice (încadrarea în această „tipologie” va marca stilistic întreaga activitate a lui Adrian Pintea), iar rolul marchează puntea dintre perioada studenției și începuturile carierei sale de profesionist.

După terminarea facultății, urmează o serie de roluri interpretate pe scena Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București – Serghei Alexandrovici în Însemnările unui necunoscut de Feodor Dostoievski, în regia lui Ion Cojar (1979), Ciungul în A treia țeapă de Marin Sorescu, în regia Sandei Manu (1979), Achile în Ifigenia de Mircea Eliade, în regia lui Ion Cojar (1981), Petru în Acești îngeri triști de D. R. Popescu, în regia lui Mircea Cornișteanu (1983)Tom Wingfield în Menajeria de sticlă de Tennessee Williams, în regia lui Mihai Manolescu (1991), Robert Hand în Exilații de James Joyce, în regia lui Ivan Helmer (1991), Iașa în Livada de vișini de A. P. Cehov, în regia lui Andrei Șerban (1992) și la Teatrul „C. I. Nottara” – Henric al IV-lea în Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, în regia lui Dominic Dembinski (1990).

Considerat a fi cel mai important rol din întreaga sa carieră (dacă alegem să definim „importanța” unei performanțe actoricești prin ecourile sale în rândul publicului și al „breslei” teatrale), Hamlet-ul lui Adrian Pintea reprezintă una dintre acele câteva interpretări antologice ale personajului shakespearian din istoria teatrul românesc:

„(…) Prințul Danemarcei, așa cum a fost văzut de Tompa, nu putea avea decât silueta plăpândă și agilă a lui Adrian Pintea, inteligența și sensibilitatea umană și artistică ale lui Pintea, dar mai ales glasul limpede, cu tăișuri sarcastice și catifelări melancolice, al acestui (încă tânăr) actor, chinuit de multă vreme, ca și personajul său de-acum, de insolubila dilemă a fi sau a nu fi – actor. Prin Hamlet, Adrian Pintea a găsit, sper, răspunsul pe care-l căuta… (…) Întâlnirea lui Adrian Pintea cu Hamlet e o încununare a creațiilor sale de până acum. (…) Această aproape simplitate a rostirii lucrurilor profunde, această aproape umilitate în a descifra și transmite tâlcurile ultime ale capodoperei shakespeariene, această aproape smerenie, care poate face neînțelesul de înțeles, e marea calitate a creației lui Adrian Pintea, într-un Hamlet cu valoare de referință în istoria teatrului românesc.”[5]

Viziunea regizorală pe care Tompa Gabor o proiectează pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova este sintetizată de Monica Andronescu, într-un articol-omagiu adus spectacolului – „Tompa Gabor a gândit, de-a lungul întregii montări, scena ca fiind o închisoare din lumini și oglinzi. Pădurea de reflectoare de deasupra, cărora nimic nu le poate scăpa, proiectează o lumină neprietenoasă, acidă, lipsită de perspectiva libertăţii. Jocul de lumini îi permite regizorului să realizeze închisoarea lui Shakespeare: Danemarca e o închisoare – lumea toată e o închisoare.”[6] În această lume de reflexii care par să strivească între ele orice formă de umanitate, un Hamlet-regizor recurge la teatru ca la o ultimă unealtă de stabilire a ordinii firești în lume. Într-un interviu acordat lui Victor Parhon pentru revista Teatrul Azi, Adrian Pintea spune despre personajul său:

„Hamlet e regizor pentru că a descoperit superioritatea teatrului ca mijloc de corectare a răului din lume, superioritatea lui față de sabie, pumnal, față de orice armă, în general. Și e și director de conștiință, cum foarte bine ziceți, măcar pentru că o parte dintre sfaturile adresate actorilor depășesc recomandările tehnice și devin principii ale profesiei de actor. Ceea ce el cere este tirania bunului-simț şi moartea imposturii în artă. Sigur că atunci devine un director de conștiință. Ceea ce e foarte interesant la Tompa Gabor și în explicațiile lui e faptul că, după cum spunea el, n-ar trebui să facă teatru, în mod conștient și responsabil, decât cei pentru care teatrul a devenit o ultimă soluție de exprimare și de răscumpărare a propriilor conflicte cu ei înșiși, cu viața, cu norocul, cu hazardul.”[7]

Despre procesul de lucru alături de regizor, acesta adaugă – „Dacă a trebuit să renunț la ceva, a trebuit să renunț la ușurința cu care credeam că pot să lucrez la spectacolul ăsta. N-a fost așa. Și a trebuit să refac sub bagheta lui Tompa Gabor un drum înapoi spre mine însumi și să-mi dau seama că e la fel de greu să te întorci la ceea ce e simplu și parcă stăpânești din tine, pe cât de greu e să te duci spre un personaj pentru care nu ești recomandat, ca date. (…) Finalmente, am redescoperit înțelesul meu în ce privește noțiunea de profesionist. (…) Una dintre primele indicații ale lui Tompa a rămas ca un fel de parolă pentru mine ca profesionist, de-acum încolo, nu numai când fac, ci și când văd teatru. El a zis: entuziasmul nețărmurit, indiferent de scop, e primul semn al amatorismului. După lucrul cu Tompa la spectacolul ăsta, pot să pronunț, fără să-mi fie teamă că sunt ipocrit sau că nu acopăr zona lor de semnificații, noțiuni ca profesionalism, disciplină, efort.”[8]

La scurt timp după succesul pe care l-a reprezentat Hamlet, în anul 1997, Adrian Pintea trece de la scena naționalului craiovean la scena unei companii independente aflată la început de drum, Compania Teatrală 777, fondată de regizorul Theodor-Cristian Popescu. Așa cum remarcă Raluca Blaga în articolul pe care îl dedică activității acesteia[9], Compania Teatrală 777 a reprezentat una dintre primele inițiative teatrale independente din țară, devenind în cei trei ani de funcționare o insulă creativă alternativă și tonică în teatrul românesc post-decembrist. Primul proiect al companiei este spectacolul cu Copiii unui Dumnezeu mai mic de Mark Medoff, jucat pe scena Teatrului Odeon, marcând prima colaborare dintre Adrian Pintea și Theodor-Cristian Popescu. Ce se dovedește extrem de valoros la acest prim demers artistic al companiei este faptul că, întrebat despre dinamica procesului de lucru la spectacol, actorul recunoaște că acesta a presupus o învățare bidirecțională, care n-a ținut cont de vârsta sau de experiența profesională a celor implicați:

„Cristi Popescu m-a convins să joc în spectacol prin ceea ce mi-a spus; m-a atras, ne-am înțeles perfect, n-am descoperit nici o diferență între noi și nici nu cred că ar exista vreuna. (…) Dacă apare un regizor tânăr, un talent tânăr, întâlnirea cu cei care au puțintel mai multă experiență trebuie să se petreacă urgent, în folosul ambelor părți. Astfel se realizează un transfer de energie, de la cel mai tânăr, mai neexperimentat, către cel mai experimentat, și invers.”[10] Despre personajul și performanța actoricească a lui Adrian Pintea în spectacol, Magdalena Boiangiu remarca – „James Leeds este logoped și îi învață pe surzi să vorbească, să comunice, să se integreze. Așa cum îl interpretează Adrian Pintea, el nu este un fanatic misionar, ci un intelectual care crede în puterea lui de a face lumea mai bună. (…) Uneori, Adrian Pintea glisează cu fermecătoare superficialitate printre gesturi și replici, alteori ne apropie de buza prăpastiei care este sufletul omenesc.”[11]

Anul 1999 aduce un alt moment important din cariera artistică a lui Adrian Pintea, odată cu premiera spectacolului Thomas Becket de Jean Anouilh, la Teatrul „L. S. Bulandra”. Montarea îl surprinde în dublă ipostază – atât de actor, cât și de regizor, iar această opțiune dă naștere unor dezbateri în presa vremii despre validitatea demersurilor semnate de actori „convertiți la regie”. Natalia Stancu subliniază, într-o cronică a spectacolului, reușita ambelor ipostaze pe care Adrian Pintea și le asumă:

„Profesionalitatea, instinctul și gustul lui Adrian Pintea-regizorul, sunt evidente și în tablourile ce sugerează – în stilizări rafinate sau spirituale – atmosfera de vrajbă, climatul otrăvit din familia Plantageneților, frivolitatea francezilor sau fariseismul Curții Papale, memorabilă fiind și scena Crimei din catedrală (care i-a inspirat piesa omonimă lui T.S. Eliot). (…) În mod inteligent (cuvânt niciodată prea des rostit când e vorba de Adrian Pintea) interpretul lui Becket insistă asupra firii stranii, melancolice, greu de înțeles; asupra singurătății, răcelii și înstrăinării personajului, asupra puterii lui limitate de a iubi; asupra stării lui de spectator în lumea în care se mișcă aparent dezinvolt.”[12]

La polul opus, Alice Georgescu privește regia ca fiind o „tentație” nocivă pentru actorul Adrian Pintea – „Adrian Pintea este, fără îndoială, una dintre personalitățile artistice (la fel de bine s-ar putea spune: unul dintre personajele) cele mai fermecătoare şi mai contradictorii ale generaţiei sale. E un actor talentat (perfect stăpân, în acelaşi timp, pe tehnica meseriei), multilateral şi carismatic, un profesor adorat de studentii săi, un scriitor deloc lipsit de succes, un cântăreţ exersat şi sensibil; şi este, mai presus de toate, un om inteligent şi cultivat (pasăre, iertat să-mi fie, cam rară printre slujitorii Thaliei din spaţiul carpato-danubiano-etc.), un om care gândeşte (iar nu se preface…), care e capabil, într-o discuţie, să-şi exprime limpede şi plastic ideile (şi chiar are idei…) şi (iarăşi un lucru rar) să polemizeze cu eleganţă şi înflăcărare, nu cu grosolănie şi fanatism. Din păcate, Adrian Pintea are, de mai multă vreme, un duşman neîmpăcat, perfid, care îl luxează mai abitir decât reuşesc să o facă, unindu-și forţele, douăzeci de buni colegi la un loc. Duşmanul se numeşte Adrian Pintea. (…) Una dintre erorile constante către care îl îndeamnă pe Adrian Pintea alter-ego-ul său fatal este regia.”[13] Pe lângă Thomas Becket, printre titlurile spectacolelor regizate de Adrian Pintea se numără și Comedia erorilor și Romeo și Julieta de William Shakespeare, Fool for love de Sam Shepard, Orfeu în infern de Tennessee Williams, Demonii de F.M. Dostoievski, Chelnerul mut de Harold Pinter, Cei drepți de Albert Camus, Bădăranii de Carlo Goldoni și Repetiție cu Barrymore de William Luce.

În anul 1979, Adrian Pintea debutează în film, cu rolul George Praida în drama de război Între oglinzi paralele (regia Mircea Veroiu), avându-i colegi pe Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin, Fory Etterle. Cariera sa cinematografică va număra colaborări importante cu regizori precum Dinu Cocea (personajul Iancu Jianu, pe care Adrian Pintea îl interpretează în filmele Iancu Jianu, zapciul și Iancu Jianu, haiducul, consacrându-l în memoria cinefililor), Nicolae Mărgineanu, George Cornea, Sergiu Nicolaescu, Dan Pița, Michael D. Sellers și Francis Ford Coppola.

Totodată, la scurt timp după absolvirea facultății, activitatea sa actoricească ia avânt și în sfera teatrului radiofonic. Câteva dintre personajele din dramaturgia românească și din cea universală cărora Adrian Pintea le dă voce sunt Britannicus în Britannicus de Jean Racine, Zefir în Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan, Prințul Mîșkin în Inocența iubirii sau Idiotul de F. M. Dostoievski, Jason în Medeea de Jean Anouilh, Horatiu în Școala nevestelor de Molière, Calisto în Celestina de Fernando de Rojas, Josef K. în Procesul de Franz Kafka, Castriș în Patima roșie de Mihail Sorbul, Leonce în Leonce și Lena de Georg Büchner, Don Juan Tenorio în Seducătorul din Sevilla și Oaspetele de piatră de Tirso de Molina.

O dimensiune importantă din cariera lui Adrian Pintea este reprezentată și de activitatea sa pedagogică. Pentru el, verbele „a preda” și „a juca” sunt complementare, cele două experiențe îmbogățindu-se reciproc și ajutându-l să capete o mai bună imagine de ansamblu a menirii sale artistice. Rugat să compare cele două sfere ale activității sale, Adrian Pintea recunoaște: „Nu le pot pune în competiție, pentru că sunt lucruri care ar fi bine să existe în același timp. Nu cred că e bine să fii pedagog atâta timp cât nu ești practicant pe scenă, într-un fel sau altul; cred că e important să fii tot timpul pe scenă și să vii la catedră de la repetiții și să pleci de la catedră la spectacol. Cred că e un lucru ideal (care, ca toate lucrurile ideale, nu se poate face în toate cazurile).”[14] Despre studenții săi, pe care îi numește „niște superbi inconștienți de cumplita duritate ce îi așteaptă în această profesie”[15], spune că au „talent cu carul”[16], dar că „nu le-ar strica mai multă cultură generală”.[17]

În sala de curs, Adrian Pintea urmărește să creeze un spațiu al libertății de expresie, însă nu este vorba despre o libertate totală, lipsită de orice fel de reguli, ci despre una care să permită o explorare creativă lucidă, aducându-și întotdeauna studenții cu picioarele pe pământ și încercând să îi pregătească pentru a înfrunta direct suișurile și coborâșurile viitoarei lor meserii. Despre unul dintre spectacolele-examen realizate împreună cu aceștia, musical-ul Jesus Christ Superstar, Delia Ungureanu remarca într-un articol din revista Observator cultural: „Fără să fi avut pretenții profesioniste, după cum declara Adrian Pintea, regizorul spectacolului, proiectul ambițios al studenților anului al II-lea s-a dovedit a fi un exercițiu de maturitate, de forță și de ambiție. Performanța notabilă realizată de acești tineri, inițiați în tehnica solicitantă a musicalului, îi recomandă pe actorii zilei de mâine drept actorii zilei de azi. Dar, dincolo de a le fi încercat doar calitățile de actori, opera lui Andrew Lloyd Webber le-a reclamat minuțioase cunoștințe muzicale, precum și acuratețea și sincronizarea matematică a mișcărilor de dans. Conjugate, ele alcătuiesc un test mai mult decât relevant pentru artistul autentic, test pe care studenții lui Adrian Pintea l-au trecut fără probleme.”[18]

Fără a romanța excesiv portretul lui Adrian Pintea (intrat, deja, în conștiința publicului ca o figură de factură romantică, prin prisma unui anumit fel de a fi și a unora dintre rolurile interpretate de-a lungul carierei), putem remarca totuși că el este ceea ce critica de specialitate numește un om de teatru complet. Cu o căutare artistică autentică, ce i-a servit ca motor pe parcursul întregii cariere, cu zeci de roluri interpretate atât în teatru, cât și în film, cu o preocupare vie pentru formarea unor întregi generații de actori tineri, actorul lasă în urmă o moștenire culturală imensă. Dincolo de imaginile surprinse și păstrate de camerele de filmat, dincolo de timbrul aparte și imediat recognoscibil captat de microfoane, merită să ne îndreptăm atenția și spre moștenirea imaterială a lui Adrian Pintea – acel amestec paradoxal de ludic și rigoare cu care pășea în artă și în viață, acea curiozitate fără margini care-l împingea să caute mereu noi și noi forme de expresie și, nu în ultimul rând, acel mod de a înțelege teatrul ca făuritor suprem de conștiințe critice în raport cu lumea înconjurătoare.

Daria Ancuța

Iulie 2023

Identificator obiect digital: https://doi.org/10.47383/DMTR.04.51

Note:

[1] Ioana Florea, „Marii artiști nu sunt încrezuți”, Scena, nr. 5, septembrie 1998, pp. 20-21, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=62559-adrian-pintea-marii-artisti-nu-sunt-increzuti–scena–ptembrie-5-1998.

[2] Idem.

[3] Mira Iosif, „ Cronica dramatică: «Pescăruşul» de A. P. Cehov (Teatrul „Bulandra”)”, Teatrul, Anul 22, nr. 10, octombrie 1977, pp. 68-71, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=44468-cronica-dramatica-pescarusul-de-a-p-cehov-teatrul-bulandra–teatrul–10-1977

[4] Idem.

[5] Victor Parhon, „Hamlet la Craiova: Hamlet la sfârşit de mileniu”, Teatrul Azi, nr. 3 (87), 1997, pp. 5-8, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=52759-hamlet-la-craiova-hamlet-la-sfarsit-de-mileniu–teatrul-azi–3-1997.

[6] Monica Andronescu, „A fost odată Hamlet la Craiova…”, Yorick.ro, nr. 72, 2 mai 2011, https://yorick.ro/a-fost-odata-%e2%80%9ehamlet%e2%80%9d-la-craiova/

[7] Victor Parhon, „Drumul înapoi spre mine însumi”, Teatrul azi, nr. 6-7, 1997, pp. 3-6. https://biblioteca-digitala.ro/?articol=52844-adrian-pintea-drumul-inapoi-spre-mine-insumi–teatrul-azi–6-7-1997

[8] Idem.

[9] Raluca Blaga, „O insulă – Compania Teatrală 777”, Vatra, nr. 1-2/2020, pp. 79-95

[10] Ioana Florea, „Marii artiști nu sunt încrezuți”, Scena, nr. 5, septembrie 1998, pp. 20-21, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=62559-adrian-pintea-marii-artisti-nu-sunt-increzuti–scena–ptembrie-5-1998.

[11] Magdalena Boiangiu, „Vorbind pe mutește”, Teatrul Azi, nr. 12 (96), 1997, p. 25, https://biblioteca-digitala.ro/?cuvinte=Copiii+unui+Dumnezeu+mai+mic.

[12] Natalia Stancu, „ Adrian Pintea şi Marius Chivu în «Thomas A Becket»: «Thomas A Becket» de Jean Anouilh, Teatrul Bulandra”, Teatrul Azi, Anul 1, nr. 1-2, ianuarie 2000, pp. 59-60, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=53432-adrian-pintea-si-marius-chivu-in-thomas-a-becket-thomas-a-becket-de-jean-anouilh-teatrul-bulandra–teatrul-azi–1-2-2000

[13] Alice Georgescu, „Dușmanul lui Adrian Pintea”, Scena, nr. 1, ianuarie 2000, pp. 19-20, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=63637-dusmanul-lui-adrian-pintea-thomas-a-becket-de-jean-anouilh-teatrul-bulandra–scena–nuarie-1-2000

[14] Ioana Florea, „Adrian Pintea: «sunt mai norocos decât mulți oameni din lume»”, Teatrul Azi, nr. 3, 1997, pp. 10-12, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=52760-adrian-pintea-sunt-mult-mai-norocos-decat-multi-oameni-din-lume–teatrul-azi–3-1997

[15]Clara Mărgineanu, „«Nu am nevoie decât de iubire», Teatrul Azi, nr. 1, 1994, p. 11, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=54477-adrian-pintea-nu-am-nevoie-decat-de-iubire–teatrul-azi–1-1994

[16] Idem.

[17] Idem.

[18] Delia Ungureanu, „TEATRU. Jesus Christ Superstar sau triumful tinereții”, Observator cultural, nr. 331, 27 iulie 2006, https://www.observatorcultural.ro/articol/teatru-jesus-christ-superstar-sau-triumful-tineretii-2/

Citește tot articolul

Restrânge articolul

Alte link-uri relevante

Interviuri:

Ioana Florea, „Teatrul este o iluzie”, Cuvântul liber, Anul 21, nr. 124, 27 iunie 2009, p. 3.
Redacția Adevărul, „«Actorii din generația mea nu mai sunt căutați pe piață»”, avedărul.ro, 9 august 2003, https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/actorii-din-generatia-mea-nu-mai-sunt-cautati-pe-1303654.html.
Ioana Florea, „Marii artiști nu sunt încrezuți”, Scena, nr. 5, septembrie 1998, pp. 20-21, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=62559-adrian-pintea-marii-artisti-nu-sunt-increzuti–scena–ptembrie-5-1998.
Victor Parhon, „Drumul înapoi spre mine însumi”, Teatrul azi, nr. 6-7, 1997, pp. 3-6. https://biblioteca-digitala.ro/?articol=52844-adrian-pintea-drumul-inapoi-spre-mine-insumi–teatrul-azi–6-7-1997.
Ioana Florea, „Adrian Pintea: «sunt mai norocos decât mulți oameni din lume»”, Teatrul Azi, nr. 3, 1997, pp. 10-12, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=52760-adrian-pintea-sunt-mult-mai-norocos-decat-multi-oameni-din-lume–teatrul-azi–3-1997.
Magdalena Popa Buluc, „Adrian Pintea: «Hamlet sunt eu»”, Curentul, nr. 37, 4 decembrie 1977, p. 7.
Antoaneta Tănăsesu, „Actor și regizor”, România literară, Anul 28, nr.6, 22 februarie 1995, p.18.
Clara Mărgineanu, „«Nu am nevoie decât de iubire», Teatrul Azi, 1, 1994, p. 11, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=54477-adrian-pintea-nu-am-nevoie-decat-de-iubire–teatrul-azi–1-1994.
Marina Contantinescu, „De vorbă cu…Adrian Pintea”, ro, 1991, http://aarc.ro/en/articol/de-vorba-cu-adrian-pintea.
Aurelia Boriga, „Viața pe scenă. Teatru Top `90”, Flacăra, Anul 1, nr. 52, 26 decembrie 1990, p. 11.
Gabriela Hurezean, „5 minute cu Adrian Pintea”, Sânteia Tineretului, Anul 39, nr. 10463, 18 ianuarie 1983, p. 5.

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Teatrografie

Roluri în teatru:

Jack Barrymore în Repetiţie cu Barrymore, de William Luce, în regia lui Adrian Pintea. Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, Bucureşti, 11.05.2004.
Spiriduș în Visul unei nopți de vară, de William Shakespeare, în regia lui Ion Sapdaru. Teatrul „Regina Maria”, Trupa „Iosif Vulcan”, Oradea, 01.03.2003.
Prospero în Furtuna, de William Shakespeare, în regia lui Sergiu Anghel. Teatrului de balet „Oleg Danovski”, Constanța, 15.06.2001.
Thomas Becket în Thomas à Becket, de Jean Anouilh, în regia lui Adrian Pintea. Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, București, 4.12.1999.
James Leeds în Copiii unui Dumnezeu mai mic, de Mark Medoff, în regia lui Theodor Cristian Popescu, Compania Teatrală 777, București, 23.10.1997.
Hamlet în Hamlet, de William Shakespeare, în regia lui Gábor Tompa. Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova, 05.01.1997.
Cavalerul Hans în Ondine, de Jean Giraudoux, în regia lui Horea Popescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 08.10.1994.
Val în Orfeu în infern, de Tennessee Williams, în regia Adrian Pintea. Teatrul Româno-American, București, 8.02.1994.
Eddi în Fool for love, de Sam Shepard, în regia Adrian Pintea. Teatrul Român-American, București, 25.11.1993.
Iașa în Livada de vișini, de Anton Pavlovici Cehov, în regia lui Andrei Șerban. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 23.04.1992.
Pavlicek în Transfer de personalitate, de Dumitru Solomon, în regia lui Mircea Cornișteanu. Teatrul „Constantin I. Nottara”, București, 01.12.1991.
Robers Hand Ziarist în Exilații, de James Joyce, în regia lui Ivan Helmer. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 13.10.1991.
Tom Wingfield în Menajeria de sticlă, de Tennessee Williams, în regia lui Mihai Manolescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 04.03.1991.
Henric al IV-lea în Henric al IV-lea, de Luigi Pirandello, în regia lui Mihai Mădescu. Teatrul „Constantin I. Nottara”, București, 10.02.1990.
Gulliver în Gulliver în țara piticilor, de Jonathan Swift, în regia lui Mihai Mălaimare. Teatrul „Țăndărică”, București, 1989.
Bulanov în Pădurea, de A.N. Ostrovski, în regia lui Costin Marinescu. Teatrul „Constantin I. Nottara”, București, 18.10.1984.
Petru în Acești îngeri triști, de Dumitru Radu Popescu, în regia lui Mircea Cornișteanu. Teatrul „Constantin I. Nottara”, București, 01.11.1983.
Tiberius Brutus în Negru și roșu, de Horia Lovinescu, în regia lui Dan Micu. Teatrul „Constantin I. Nottara”, București, 07.04.1983.
Vale în Inocentul, de Cristian Munteanu, în regia lui Mihai Tofan. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 21.07.1982.
Achile în Ifigenia, de Mircea Eliade, în regia lui Ion Cojar. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 30.12.1981.
Recitator în Lumină de primăvară, de Autori Colectiv, în regia lui Horea Popescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 24.04.1981.
Vlad în Gimnastică sentimentală, de Vasile Voiculescu, în regia lui N. Al. Toscani. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 07.11.1980.
Jean François în Cavoul de Familie, de Pierre Chesnot, în regia Sandei Manu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 25.06.1980.
Recitator în Inscripție pe piatra de hotar, de Autori Colectiv, în regia Sandei Manu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 25.06.1980.
Toma în Monolog cu fața la perete, de Paul Georgescu, în regia Sandei Manu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 23.11.1979.
Ciungul în A treia țeapă, de Marin Sorescu, în regia Sandei Manu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 05.06.1979.
Serghei Alexandrovici în Însemnările unui necunoscut, de Feodor Dostoievski, în regia Ion Cojar. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 06.02.1979.
Romeo în Romeo și Julieta, de William Shakespeare, în regia Cătălinei Buzoianu. Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Studio de Teatru IATC (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”), București, 20.05.1978.
Avram Iancu în Avram Iancu, de Mihai Măniuțiu, în regia lui Alexandru Dabija. Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Studio de Teatru IATC (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”), București, 12.05.1978.
Treplev în Pescărușul, Anton Pavlovici Cehov, în regia lui Liviu Ciulei. Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, București, 06.07.1977.
Autorul cântecelor în Peer Gynt, de Henrick Ibsen, în regia lui Valeriu Paraschiv. Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”), București, 20.05.1977.
Eumet în Oedip salvat, de Radu Stanca, în regia lui Mihai Măniuțiu. Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”), București, 10.05.1977.
Vlaicu în Cei ce ne-au dat nume/Vlaicu Vodă, de Alexandru Davila, în regia lui Marin Moraru. Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”), București, 11.03.1977.
Stepan în Căsătoria, de Nikolai Vasilievici Gogol, în regia Sandei Manu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București, 21.04.1976.
Fiul în Excursia, de Theodor Mănescu, în regia lui Ion Cojar. Teatrul „Ion Creangă”, 23.06.1976.
Vladimir în Interviu, de Ecaterina Oproiu, în regia Cătălinei Buzoianu. Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, București, 18.12.1976.
Recitator în Și tu faci parte din fericire, de Ady Cusin, în regia Ileanei Cîrstea. Teatrul „Ion Creangă”, București, 21.11.1975.
Bogdan Dragoș în Bogdan Dragoș, de Mihai Eminescu, în regia lui Mihai Dimiu. Teatrul „Ion Creangă”, București, 09.05.1975.
Octav Jinga în Cititorul de contor, de Paul Everac, în regia Nicoletei Toia. Teatrul „Regina Maria”, Trupa „Iosif Vulcan”, Oradea, 29.09.1973.

Regie de teatru:

Jesus Christ Superstar, de Andrew Lloyd Webero. Scenografia: Maria Dore. Cu: studentii anului II ai UNATC – Daniel Dobre (Iisus), Dan Rădulescu (Iuda), Darius Daradici (Caiafa), Mihai Muntenița (Anna), Mihai Niță (Irod), Marius Miron (Pilat), Corina Moise, Alexandra Murăruș si Nicoleta Minzu-Hincu (Maria Magdalena), Ilinca Manolache, Ioana Iacob, Andreea Munteanu, Andreea Constantin, Steliana Bălăcianu, Irina Ungureanu, Andreea Dragnea, Claudia Costea, Alina Vior, Andrei Runcanu, Alexandru Suciu, Cristian Tătaru, Silviu Bertalan și studenti de la Conservator (Mihaela Dobrescu, Olga Berar, Monica Lesiuc, Alexandru Gorneanu, Razvan Diaconu, Vlad Nicolaie, Costin Teodorescu Botta, Lidia Creangă, Lucian Beșchiu, Justin Mihoc, Andrei Popa, Sofian Miron, Teodor Basica, Georgiana Neamțu). Arcub, București, 30.06.2006.
Repetiţie cu Barrymore, de William Luce. Cu: Adrian Pintea (Jack Barrymore), Marius Chivu (Ned, Frank). Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, Bucureşti, 11.05.2004.
Bădăranii, de Carlo Gordoni. Scenografia: Maria Dobre. Cu: Andrei Viziru (Canciano), Gabriel Gheorge (Contele Riccardo), Bogdan Florea (Lunardo), Ileana Gherghina Armășescu (Lucietta), Bogdan Sărățean (Maurizio), Karina Nagy (Felice), Monica Dobrișan (Margarita), Axel Mustață (Simion), Aniela Petreanu (Marina), Marius Miron (Filippetto). Studioul de Teatru „Casandra”, 9.03.2004.
Thomas à Becket, de Jean Anouilh. Scenografia: Mihai Mădescu, Nina Brumușilă. Cu: Adrian Pintea (Thomas Becket), Marius Chivu (Regele Henric al II-lea), Irina Petrescu (Regina mamă), Daniela Nane (Regina tânără), Alina Berzunţeanu (Gwendoline), Doru Ana / Radu Amzulescu (Folliot, episcop de Londra), Șerban Pavlu (Episcopul de Oxford, Al doilea baron), Ion Cocieru (Arhiepiscopul), Vitalie Lupaşcu (Episcopul de York, Primul baron), Lia Bugnar / Marcela Motoc (Saxona, franţuzoaica), Mihai Baranga (Bărbatul saxon, călugărul, Guillaume), Daniel Popa (Comandantul, ofiţerul, soldatul, curierul, anonimul, pajul), Vlad Herghelegiu (Fiul cel mare al regelui Henric), Robert Ursache (Fiul cel mic al regelui Henr.ic, Îngerul), Andrei Aradis (Ludovic, regele Franţei), Valentin Popescu (Papa), Gheorghe Ifrim (Cardinalul), Florin Cosmulescu, Viorel Stoiciu, Mihai Dănilă, Florin Sasu, Valentin Mârşu (Episcopi, acuzatori, baroni). Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, București, 04.12.1999.
Cei drepți, de Albert Camus. Scenografia: Virgil Luscov. Cu: Monica Davidescu, Veronica Casap, Diana Lupan, Rădița Roșu, Andrei Coman, Alexandru Antoniu, Isabela Iacupovici, Dan Istrate, Florin Dumitru, Mihai Motoiu, Mihnea Trușcă. Academia de Teatru și Film București, Studioul de teatru „Casandra” (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București), 1997-1998.
Chelnerul mut, de Harold Pinter. Scenografia: Virgil Luscov. Cu: Mihai Motoiu, Mihnea Trușcă. Academia de Teatru și Film București, Studioul de teatru „Casandra” (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București), 1998.
Demonii, de F.M Dostoievski. Scenografia: Cristi Zamfirescu. Cu: Ionel Popescu (Stavroghin), Nona Oprișan (Varvara Petrovna Stavroghina), Gabriela Curpăn (Maria Timofeevna, fetița), Mihaela Mihai (Maria Timofeevna, Daria Pavlovna), Marcela Motoc (Daria Pavlovna), Mihai Baranga (Kirilov), George Călin (Piotr Stepanovici Verhovenski, Ivan Șatov), Răzvan Roxin (Tihon, Piotr Verhovenski), Maria Varsami (Maria Șatova), Laura Jianu (Maria Șatova), Otilia Caba (Praskovia Ivanovna, Studenta), Florin Grigoraș (Piotr Stepanovici Verhovenski, Ivan Șatov), Gabriel Spahiu (Piotr Stepanovici Verhovenski), Dana Nedelcu (Liza Nikolaevna), Bogdana Lupeș (Arina Prohorovna), Marcelo Cobzariu (Mavriki Nikolaevici), Vitalie Bantaș (Căpitanul Lebeadkin), Mircea Drâmbăreanu (Căpitanul Lebeadkin, Fedka Ocnașul), Alin Pandea (Diavolul), Rona Hartner (Maria Timofeevna), Șerban Puiu (Ignat Lebeadkin, Nicolai Stavroghin), Dan Tudor. Academia de Teatru și Film București, Studioul de teatru „Casandra” (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București), 1996.
Orfeu în infern, de Tennessee Williams. Scenografia: Silvia Pintea. Cu: Adrian Pintea, Cristian Moţiu (Val), Laura Jianu (Lady), Mihaela Mihuţ, Dana Magdici (Carol), Adrian Titieni, Marius Gâlea (Jabe,David), Ionuţ Pohariu (Sheriful Talbott, Uncle Pleasant), Mioara Târzioru (Sora). Teatrul Român-American, București, 8.02.1994.
Fool for love, de Sam Shepard. Scenografia: Silvia Pintea. Cu: Adrian Pintea (Eddie), Laura Jianu, Mihaela Mihuț (May), Adrian Titieni (Old Man), Marius Gâlea, Ionuț Pohariu (Martin). Teatrul Român-American, București, 25.11.1993.
Romeo și Julieta, de William Shakespeare. Scenografia: Diana Cupșa. Cu: Ion Florin Grigoraș (Prințul Escalus, Peter, un spițer), Ionel Glonț (Paris), Cristian Iacob (Montaque), Dragoș Ionescu (Capulet), Silviu Geamănu (Mercuțio), Dan Zamfirescu (Benvolio), Mihai Răducu (Tybalt), Constantin Florescu (Lorenzo), Bianca Brad (Lady Montaque), Anca Dinu (Lady Capulet), Cristina Stoica (Julieta), Cristina Buburuz (Doica Julietei). Academia de Teatru și Film București, Studioul de teatru ATF (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București), 1992.
Comedia erorilor, de William Shakespeare. Scenografia: Diana Cupșa. Cu: Dana Dembinschi (Adriana), Anca Dinca (Emilia, Luce), Manuela Hărăbor (O curtezană), Ozana Oancea (), Ionuț Antonie (Antipholus din Siracuza), Marian Despina (Dromio din Siracuza), Marian Ghenea (Dromio din Efes), Bogdan Ghițulescu (Solinus, Angelo), Patric Petre Marin (Antipholus din Efes), Florin Piersic jr.(Aegeon, Baltazar, Pinch). Academia de Teatru și Film București, Studioul de teatru IATC (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București), 1991.

Ilustrație muzicală spectacole de teatru:

A douăsprezecea noapte, de William Shakespeare, în regia lui Mihai Constantin. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București, 2007.
Demonii, de F.M Dostoievski, în regia lui Adrian Pintea. Academia de Teatru și Film București, Studioul de teatru „Casandra” (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București), 1996.
Orfeu în infern, de Tennessee Williams, în regia Adrian Pintea. Teatrul Româno-American, București, 8.02.1994.
Fool for love, de Sam Shepard, în regia lui Adrian Pintea. Teatrul Român-American, București, 25.11.1993.

Roluri în Teatru TV:

Don Juan în Don Juan sau dragostea pentru pentru geometrie, de Fr. Dürrenmatt, în regia lui Eugen Todoran. Teatrul Național de Televiziune. Casa de producție TVR, 1997.
Ieronim Tănase în Uniforme de general, de Mircea Eliase, în regia lui Constantin Dicu. Teatrul Național de Televiziune. Casa de producție TVR, 1996.
Marchizul de Posa în Don Carlos, de Friedrich Schiller, în regia lui Eugen Todoran. Teatrul Național de Televiziune. Casa de producție TVR, 1995.
Osvald Alving în Strigoii, de Henrik Ibsen, în regia lui Eugen Todoran. Teatrul Național de Televiziune. Casa de producție TVR, 1992
Tom Wingfield în Menajeria de sticlă, de Tennessee Williams, în regia lui Mihai Manolescu, realizat în colaborare cu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, București. Teatrul Național de Televiziune. Casa de producție TVR.s
Harry Tully în Trandafirul și coroana, de J.B Priestley, în regia Domniței Munteanu, regia TV Silviu Jigman. Teatrul Național de Televiziune. Casa de producție TVR în colaboarea cu Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, 1991
Rol în Înaintea furtunii, de Paul Ioachim, în regia lui Constantin Dicu. Teatrul Național de Televiziune. Casa de producție TVR, 1983.
Henric în Henric al lV-lea, de Luigi Pirandello, în regia lui Dominic Dembinski, Teatrul Național de Televiziune. Casa de producție TVR.
Bill în Bill optimistul, de Paul Everac, în regia lui Eugen Todoran. Teatrul Național de Televiziune. Casa de producție TVR, 1981
Rol în Centrul înaintaș a murit în zori, de Augustin Cuzzani, în regia lui Constantin Dicu. Teatrul Național de Televiziune. Casa de producție TVR.
Romeo în Romeo și Julieta, de William Shakespeare, în regia Cătălinei Buzoianu, 1978 – înregistrat și difuzat de TVR, regia artistică Andrei Magalie.
Nicu Albeanu în Curcanii, de Grigore Ventura, regia Virgil Bradateanu, Anca Ovanez-Dorosenco. Teatrul Național de Televiziune. Casa de prooducție TVR, 1977
Bogdan Dragoș, fiul lui Dragul în Bogdan Dragoș, de Mihai Eminseacu, în regia lui Mihai Dimiu, Teatrul Național de Televiziune. Casa de producție TVR, 1977

Roluri în Teatru radiofonic:

Trilogia îndepărtării, de George Banu, în regia lui Gavriil Pinte. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2011, un eseu radiofonic.
Interpret în Zorba Grecul, de Nikos Kazantzakis, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2005.
Hamlet în Hamlet, de William Shakespeare, în regia lui Adrian Pintea. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2004.
Șun în Șun, sau Calea neturburată, de George Călinescu, în regia lui Vasile Manta. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2004.
Sas în Steaua zimbrului de Valeriu Anania, episoade 1-5, în regia lui Constantin Dinischiotu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2004.
Vicontele de Valmont în Legăturile primejdioase sau Scrisori culese într-o societate şi publicate pentru instruirea altor societăți de Pierre Choderlos de Laclos, Episodul 6. Catastrofa legăturilor primejdioase, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2004.
Vicontele de Valmont în Legăturile primejdioase sau Scrisori culese într-o societate şi publicate pentru instruirea altor societăți de Pierre Choderlos de Laclos, Episodul 5. Victoria de dinaintea catastrofei, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2004.
Vicontele de Valmont în Legăturile primejdioase sau Scrisori culese într-o societate şi publicate pentru instruirea altor societăți de Pierre Choderlos de Laclos, Episodul 4. Manual pentru depravarea tinerelor neștiutoare, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2004.
Vicontele de Valmont în Legăturile primejdioase sau Scrisori culese într-o societate şi publicate pentru instruirea altor societăți de Pierre Choderlos de Laclos, Episodul 3. Suferințe sincere, capodopere de ipocrizie, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2004.
Vicontele de Valmont în Legăturile primejdioase sau Scrisori culese într-o societate şi publicate pentru instruirea altor societăți de Pierre Choderlos de Laclos, Episodul 2. O întâmplare care n-ar fi trebuit să existe, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2004.
Vicontele de Valmont în Legăturile primejdioase sau Scrisori culese într-o societate şi publicate pentru instruirea altor societăți de Pierre Choderlos de Laclos, Episodul 1. Planul, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2004.
Dionis, Dan, Umbra în Aducerile aminte în suflet cad în picuri, de Mihai Eminescu, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2003.
Ifrim în Salba Mălinei, de Dominic Stanca, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2003.
Tony Bulandra în Alexandru Davila – Scrisori către actorul X (în ciclul Biografii, memorii), scenariul radiofonic de Elsa Grozea, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2003.
Don Juan Tenorio în Seducătorul din Sevilla și Oaspetele de piatră, de Tirso de Molina, în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2003.
Oreste în Oreste, regele sunetelor, de Ioan Petru Culianu, în regia lui Constantin Dinischiotu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2003.
Ioniță Caloian în Greul pământului de Valeriu (Bartolomeu) Anania, episoade 1-6, în regia lui Constantin Dinischiotu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2002.
Leonce în Leonce și Lena, de Georg Büchner, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1997.
Interpret în Poveste despre Felixandra, de Dan Mihu, în regia lui Mihai Lungeanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1997.
Jan Flemming în Institutorii de Otto Ernst Schmidt, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1996.
Voinic Șulian în Legenda naiului, de Ion Desideriu Sîrbu, în regia lui Mircea Albulescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1996.
Lorenzaccio în Lorenzaccio, de Alfred de Musset, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1996.
Henry Bolingbroke în Regele Richard al II-lea, de William Shakespeare, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1995.
Povestitorul în Craii de Curtea-Veche, de Mateiu Caragiale, episode 1-10, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1995.
Bois D’Enghien în Scaiul, de Georges Feydeau, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1995.
Regele în Răbdarea frumoasei Grizelda, de Charles Perrault, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1995.
Edwin Drood în Misterul lui Edwin Drood, de Charles Dickens, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1995.
Îngerul în Cain, de George Gordon Byron, în regia lui Adrian Pintea. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1995.
Francesco da Urbino în Michelangelo Buonarotti, de Alexandru Kiriţescu, în regia lui Mircea Albulescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1995.
Regele în Sacontala, de Kalidasa, episoade 1-5 (1_Ispita, 2_Inelul de logodnă, 3_Brățara, 4_Altarul de jertfă, 5_Cuvânt și lege, 6_În ceruri), în regia lui Adrian Pintea. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1994.
Interpret în De ce nu Evans?, de Agatha Christie, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1994.
Laponder în Golem de Gustav Meyrink, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1994.
Anonimus în Râul de bâlci, de Ioana Crăciun-Fischer, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1993.
Interpret în Decameronul, de Giovanni Boccaccio, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1993.
Castriș în Patima roșie, de Mihail Sorbul, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1993.
Waclaw în Răzbunarea, de Aleksander (Alessandro) Fredro, în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1993.
Titus în Surâsul Crispinei, de Tudor Popescu, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1992.
Josef K. în Procesul de Franz Kafka, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1992.
Mosby în Arden din Fevershaw, de autor anonim englez din secolul al XVI-lea, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1992.
Hans Castorp în Muntele vrăjit, de Thomas Mann, în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1992.
Chance în Dulcea pasăre a tinereții, de Tennessee Williams, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1992.
Interpret în În larg de Sorana Coroamă-Stanca, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1992.
Tînărul în Interceptor, de Elza Cenușă, în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1992.
Niculiță în Păcat boieresc, de Mihail Sadoveanu, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1992.
Calisto în Celestina, de Fernando de Rojas, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1992.
Sirio în Diana și Tuda, de Luigi Pirandello, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1992.
IIsus, Civilul în Cina cea de taină, de Leonida Teodorescu, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Horatiu în Școala nevestelor, de Jean-Baptiste Poquelin de Molière, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Locotenentul Morel în Deşertul tătarilor, de Dino Buzzati, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Krzysztof în În fața magazinului bijutierului, de Karol Józef Wojtyła (Papa Ioan Paul al II-lea), în regia lui Constantin Dinischiotu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Allan în Maitreyi, de Mircea Eliade, în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Troilus în Troilus și Cressida, de William Shakespeare, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Artur în Tango de Sławomir Mrożek, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Sergentul Troy în Departe de lumea dezlănțuită, de Thomas Hardy, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Egist în Preludiu la Electra, de Petru Dumitriu, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Interpret în Memento mori, de Mihai Eminescu, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Jason în Medeea, de Jean Anouilh, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Don Pedro în Regina moartă, de Henry de Montherlant, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Admetos în Alkestis, de Dan Botta, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Ragaiac în Rusoaica, de Gib Mihăescu, în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1991.
Henric în Cununia, de Witold Gombrowicz, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1990.
Jim în Cartea nunții, de George Călinescu, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1990.
Voievodul Nenoroc în Cocoșul negru de Victor Eftimiu, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1990.
Interpret în Oratoriul – Anotimpurile, de Joseph Haydnt (în ciclul Biografii, memorii), scenariul radiofonic de Virginia Velcescu, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1989.
Ioan în Geniu Pustiu, de Mihai Eminescu, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1989.
Rol în Arheologia dragostei, de Ion Brad, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1989.
Gelu în Orașul cu salcâni, de Mihail Sebastian, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1989.
Ahile în Iphigenia, de Mircea Eliade în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1989.
Saint-just în Robespierre, de Romain Rolland, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1989.
Irimia în Haiducii, de Panait Istrati, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1989.
A. Rosetti în Cu prețul vieții, de Mihail Joldea, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1989.
Lucretius în Spartacus, de Mihail Davidoglu (Moise Davidson), în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1989.
Simon în Vă place Brahms?, de Françoise Sagan (Françoise Quoirez), în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1989.
Rol în Porni Luceafărul, de George Chirilă, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1989.
Dates, Timocles în Un dac la Roma de Tudor Popescu, episode 1-4, în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1988.
Prințul Mîșkin în Inocența iubirii sau Idiotul de Feodor Mihailovici Dostoievski, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1988.
Ionuț Jder în Frații Jderi, de Mihail Sadoveanu, episode 1-12, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1988.
Mihail în Mihail de Panait Istrati, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1988.
Dănuț în La Medeleni, de Ionel Teodoreanu, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1988.
Melchthal în Wilhelm Tell, de Friederich von Schiller, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1988.
Zefir în Trandafirii roșii, de Zaharia Bârsan, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Romeo în Ultimul duel, de Fred Firea, în regia Olimpiei Arghir. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Gaston în Călător fără bagaj, de Jean Anouilh, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Britannicus în Britannicus, de Jean Racine, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Pan în La Pontul Euxin, de Mihail Davidoglu (Moise Davidson), în regia lui Constantin Dinischiotu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Bob în Insula, de Mihail Sebastian, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Longaville în Zadarnice necazuri de iubire, de William Shakespeare, în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Telemah în Odiseea, de Homer, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Neznamov în Vinovații fără vină, de Alexandr Nicolaevici Ostrovski, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Interpret în Ib şi Cristina, de Hans Christian Andersen, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Interpret în Vremea faptelor sau Nu pot să dorm, de Ion Brad, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Eminescu în Iubind în taină am păstrat tăcerea, de Eugenia Busuioceanu, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1987.
Rol în Rudin, de Ivan Sergheevici Turgheniev, în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1986.
Tudor Arghezi în Mărturisirea, de Gala Galaction, în regia lui Cornel Popa. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1986.
Rol în Castelul pălărierului, de Archibald Joseph Cronin, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1986.
Romeo în Romeo și Julieta de William Shakespeare, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1986.
Didier în Marion de Lorme, de Victor Hugo, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1986.
Tofan în Pană Lesnea Rusalim, de Victor Eftimiu. în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1986.
Interpret în Cărarea pierdută de Henry Alain Fournier (în ciclul Biografii, memorii), scenariul radiofonic de Eugen B. Marian, în regia lui Titel Constatinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1986.
Tancredi în Ghepardul de Giuseppe Tomasi di Lampedusa (în ciclul Biografii, memorii), scenariul radiofonic de Titel Constantinescu, în regia lui Titel Constatinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1986.
Gérard Philipe în Gérard Philipe (în ciclul Biografii, memorii), scenariul radiofonic de Cristina Corciovescu, în regia lui Titel Constatinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1986.
Marco în Neranțula, de Panait Istarti, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1985.
Kleomede în Ostatecul de Radu Stanca, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1985.
Făt-Frumos în Deliana, de Dan Botta, în regia lui Leonard Popovici. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1985.
Bob Frunzeti în Prințul de Tudor Teodorescu-Braniște, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1985.
Hyllos în Hercule pe muntele Oeta, de Seneca, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1985.
Interpret în O zi mai lungă decât veacul, de Cinghiz Aitmatov, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1985.
Îndrăgostitul în Pasărea albastră, de Maurice Maeterlinck, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1985.
Profesorul de franceză în Douăzeci și cinci de minute, de Ion Luca Caragiale, în regia lui Grigore Gonța. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1983.
Jheltkov în Brățara cu granate, de Alexandr Ivanovici Kuprin, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1983.
Interpret în Clavecinul bine temperat de Johann Sebastian Bach (în ciclul Biografii, memorii), scenariul radiofonic de Virginia Velcescu, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic.
Frank în Tapaj nocturn, de Marc-Gilbert Sauvajon, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1982.
dAnquetil în Ospătăria La regina Pedauque, de Anatole France, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1982.
Interpret în Viața și opera lui Heinrich Heine (în ciclul Biografii, memorii), scenariul radiofonic de Dan Amedeo Lăzărescu, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1982.
Victorin în Verișoara Bette de Honoré de Balzac, în regia lui Constantin Dinischiotu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1982.
Radu în Manechinul sentimental, de Ion Minulescu, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1982.
Rol în Copila din flori, de Grigore Ventura, în regia lui Titel Constantinescu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1981.
Spătarul Hrană în Viforul, de Barbu Ştefănescu Delavrancea, în regia lui Cristian Munteanu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1980.
Trăistie în Lina, de Tudor Argezi, în regia lui Dan Puican. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1980.
Studentul în Ce-i pasă calului!…, de Andrzej Otrebski, în regia lui Zdzislaw Dabrowski. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1979.
Matache în Ciulinii Bărăganului, de Panait Istati, regia lui Mircea Veroiu. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1978.
Serghei Vasilievici Miatlevi în Călătoria dilenaților, de Bulat Okudjava, în regia lui Adrian Pintea. Teatrul Național Radiofonic.

Regie de Teatru Radiofonic

Hamlet, de William Shakespeare. Cu: Adrian Pintea (Hamlet), Mircea Albulescu (Polonius), Claudiu Bleonţ (Osric), Mihai Constantin (Claudius), Ion Pavlescu (Actorul), Oana Pellea (Gertrude), Răzvan Vasilescu (Guildenstern), Valentin Uritescu (Primul gropar), Doru Ana (Horațio), Dan Condurache (Fortinbras), Marius Kivu (Duhul regelui răposat), Iarina Demian (Actrița), Bogdan Brebu (Francisco), Gabriel Gheorghe (Bernardo/Al doilea gropar), Orodel Olaru (Preotul), Gheorghe Pufulete (Gentilomul), Ionuţ Kivu (Marcellus), Delia Nartea (Ofelia), Liviu Lucaci (Laertes), Petre Lupu (Rosencrantz). Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 2004.
Cain, de George Gordon Byron. Cu: Marius Stănescu (Cain), Marcel Iureş (Lucifer), Mircea Albulescu (Adam), Monica Ghiuţă (Eva), Mihai Călin (Abel), Laura Jianu (Adah), Maria Varsami (Zilah), Adrian Pintea (Îngerul). Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1995.
Peter Rugg, dispărutul de William Austin. Cu: Mircea Rusu (Peter Rugg), Mircea Albulescu (James), Irina Petrescu (Doamna Crove), Șerban Cellea (Domnul), Ion Haiduc (Vizitiul), Eugen Cristea (Spectatorul), Valentin Teodosiu (Portărelul), Cristian Iacob (Hardy), Sorin Gheorghiu (Funcționarul), Ionuț Puhariu (Spinge), Gheorghe Pufulete (O voce). Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1994.
Sacontala, de Kalidasa, episoade 1-5 (1_Ispita, 2_Inelul de logodnă, 3_Brățara, 4_Altarul de jertfă, 5_Cuvânt și lege, 6_În ceruri). Cu: Adrian Pintea (Regele), Laura Jianu (Sacontala), Catrinel Dumitrescu (Anusuia), Valeria Seciu (Guatami), Mircea Albulescu (Camva), Mirela Popescu (Priamvada), Dan Condurache (Vatayana), Mihai Dinvale (Vidușaca), Mircea Constantinescu (Bradasena), Eugen Cristea (Un glas), Valentin Teodosiu (Durvasas, Alt sihastru), Mircea Rusu (Matali), Mihai Niculescu (Slujbașul, Aditi, Glasul codrului), Alexandrina Halic (Copilul), Dan Tudor (Pescarul), Carmen Ionescu (Servitoarea), Constantin Dinulescu (Kasyapa), Petronela Lazăr (Prima slujnică), Manuela Golescu (A doua slujnică), Radu Paramarenco (Sangarava, Un sihastru), Șerban Cellea (Braminul). Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1994.
Într-un Tomis întârziat, de Claudiu Iordache. Cu: Mihai Dinvale, Ion Pavlescu, Răzvan Ionescu, Adrian Titieni, Mircea Albulescu, Adrian Pintea, Ion Haiduc, Şerban Cellea, Valentin Teodosiu, Laura Jianu, Marina Velcescu, Cristian Iacob, Radu Panamarenco, Ionuţ Pohariu, Alexandru Bindea, Sorin Gheorghiu, Gheorghe Pufulete, Nicolae Crişu, Candid Stoica. Teatrul Național Radiofonic, înregistrare în 1994.
Călătoria dilenaților, de Bulat Okudjava. Cu: Adrian Pintea, Mariana Buruiană, Răzvan Ionescu, Dana Dogaru, Monica Ghiuță, Mihai Dinvale, Irina Mazanitis, Janin Stavarache, Petre Lupu, Iarina Demian, Radu Duda, Ion Pavlescu, Gheorghe Pufulete, Ion Chelaru. Teatrul Național Radiofonic.

Critică de teatru:

Cărți:

Adrian Pintea, Umbrit, poezii, București, Editura Florile Dalbe, 2003.
Adrian Pintea, Pământul americanului, proză, Eminescu, București, 1996.
Selecție de versuri din mai mulți tineri poeți în revistele anului 1977, Catarge, Ed. Eminescu, București, 1978.

Eseuri:

Adrian Pintea, Hamlet sau actorul lucid, București, Editura Allfa, 2002.

Articole:

Adrian Pintea, „Insula lui Prospero”, Teatrul, Anul 33, nr. 1, ianuarie 1988, pp. 89-90, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=49740-insula-lui-prospero–teatrul–1-1988.
Adrian Pintea, „Armăsarul de jar al bunului simț profesional”, Cinema, Anul 22, nr. 9, septembrie 1984, p. 24.
Adrian Pintea, „Garanția de credibilitate este absolut obligatorie”, Cinema, Anul 20, nr. 8, august 1982, p. 5.

Texte:

Adrian Pintea, „Eu dacă aș fi copil și aș pleca în vacanță”, Scînteia Tineretului, Anul 38, nr. 10331, 14 august 1982, p. 2.
Adrian Pintea, „Istoria lui Țilindru”, Revista Luceafărul, nr. 20, 16 mai 1981, p. 4.
Adrian Pintea, „Darul conversației”, Revista Luceafărul, nr. 16, 19 aprilie 1980, p. 4.
Adrian Pintea, „Vizita tatălui”, Revista Luceafărul, nr. 52, 27 decembrie 1980, p. 4 .

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Filmografie

Roluri în film:

Pandit în Youth Without Youth, în regia lui Francis Ford Coppola. American Zoetrope, 2007.
Regele Phillip în Gryphon, în regia lui Andrew Prowse. SUA, 2007.
Romanov în Natasha, în regia lui Jag Mundhra. Inspired Movies, Raj Film Production, Producciones Cinematográficas, 2007.
Alexandru Nichita în Daria, iubirea mea (serial tv), în regia lui Alex Fotea. MediaPro Pictures, 2006.
King Prasutagus în Warrior Queen Boudica (documentar tv), în regia lui Patrick Taulère și Kim Hawkins. History Channel, 2006.
Supervisor Frisch în Caved In, în regia lui Richard Pepin. CineTel Pictures, Kentauros Entertainment, 2006.
Antim, Povestitorul în Femeia visurilor, în regia lui Dan Pița. MediaProPictures, Eurofilm, 2005.
Grapini în 7 Seconds, în regia lui Simon Fellows. 7 Second Film Co. Ltd., Andrew Stevens Entertainment, 2005.
Iancu de Hunedoara în Vlad, în regia lui Michael D. Sellers. Quantum Entertainment, Media Pro Pictures, Basra Entertainment, 2003.
Vambery în Vlad Nemuritorul, în regia lui Adrian Popovici. Artis Film Romania, Artis Film GmbH, Societatea Nationala de Televiziune, Prima TV, 2002.
Commandor Reese în The Elite, în regia lui Terry Cunningham. MediaPro Pictures, American Cinema, 2001.
Goran Mladnov în Diplomatic Siege, în regia lui Gustavo Graef-Marino. Tapestry Films, Trimark Pictures, 1999.
Reporter în Une mère comme on n’en fait plus (film TV), în regia lui Jacques Renard. France 2, 1997.
Doctorul român în Captaine Conan, în regia lui Bertrand Tavernier. Les Films Alain Sarde, Little Bear, TF1 Films Production, 1996.
Jolly Jack în Josh Kirby… Time Warrior: Chapter II, The Human Pets, în regia lui Frank Arnold. Full Moon Features, SUA, 1995.
Jolly Jack în Josh Kirby… Time Warrior: Chapter I, Planet of Dino-Knights, în regia lui Ernest Farino. Full Moon Features, SUA, 1995.
Jan Manescu în Das Alibi, în regia lui Heide Pils. Hamburg Film, 1995.
Rol în Ochii care nu se văd (serial TV), în regia lui Dan Necșulea. Studioul de Film TVR, 1994.
Doctorul în Nostradamus, în regia lui Roger Christian. Allied Entertainments Filmex, Nostradamus Enterprises Ltd., Vereinigte Film Partners, 1994.
Ryan în Lurking Fear, în regia lui C. Courtney Joyner. Full Moon Features, SUA, 1994.
Borgia în Trancers 4: Jack of Swords, în regia lui David Nutter. Full Moon Features, SUA, 1994.
Killer în Mandroid, în regia lui Jack Ersgard. Full Moon Features, SUA, 1993.
Egor Paschievici în Domnișoara Christina, în regia lui Viorel Segovici. Studio Televiziunea Română, Departamentul Film Teatru, 1992.
Sculptorul Vlad Crudu, fiul lui Manole în Moartea unui artist, în regia lui Horea Casa de Filme Unu, 1991.
Mihai Eminescu în Un bulgăre de humă, în regia lui Nicolae Mărgineanu. Casa de Filme Patru, 1990.
Gelu Ruscanu în Cei care plătescu cu viața, în regia lui Șerban Marinescu. Casa de Filme Patru, 1989.
Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân în Mircea, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Casa de Filme Cinci, 1989.
Vasile Făerag, geolog în Vulcanul stins, în regia lui George Cornea. Casa de Filme Patru, 1987.
Iorgovan în Pădureanca, în regia lui Nicolae Mărgineanu. Casa de Filme Patru, 1987.
Adjuvantul în Bătălia din umbră, în regia lui Andrei Blaier. Casa de Filme Patru, 1986.
David, reparatorul de piane în Adela, în regia lui Mircea Veroiu. Casa de Filme Patru, 1985.
Lică în Fapt divers, în regial lui Andrei Blaier. Casa de Filme Patru, 1985.
Zeno în Lumini și umbre (serial TV), în regia lui Andrei Blaier, Mihai Constantinescu, Mircea Mureșan. Studio de Film TV, 1981.
Petre în Cartea privirilor (scurtmetraj), în regia Horia Constantin. Casa de Filme Patru, 1981.
Nicolae Tonitza în Ștefan Luchian, în regia lui Nicolae Mărgineanu. Casa de Filme Trei, 1981.
Iancu Jianu în Iancu Jianu, haiducul, în regia lui Dinu Cocea. Casa de Filme Unu, 1981.
Iancu Jianu în Iancu Jianu, zapciul, în regia lui Dinu Cocea. Casa de Filme Unu, 1981.
Ionică (dublaj voce) în Lumina palidă a durerii, în regia lui Iulian Mihu. Casa de Filme Patru, 1980.
George Praida în Între oglinzi paralele, în regial lui Mircea Veroiu. Casa de Filme Cinci, 1979.
Theodor Diamant în Falansterul, în regia lui Savel Stiopul. Casa de Filme Unu, 1979.
Rol în Pentru patrie, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Casa de Filme Trei, 1978.
Șt. O. Iosif în Aurel Vlaicu, în regia lui Mircea Drăgan. Casa de Filme Cinci, 1978.
Băiatul cu pasărea în Mânia, în regia lui Mircea Veroiu. Casa de Filme Patru, 1978.

Dublaj voce filme:

Monzenrath în Alladin (serial). Walt Disney Television Animation, 1987. Dublat de TVR, 1997.
Rege vikingilor (ep.21) în Povești cu Mac-Mac sau Poveștile rățoiului. Walt Disney Television Animation. Dublat de TVR, 1991.

Vezi tot conținutul

Restrânge conținutul

Fotografii arhiva

Vezi toate fotografiile

Restrânge fotografiile

Fotografii din spectacole

Vezi toate fotografiile

Restrânge fotografiile

Caiete program scanate

Caietul-program al spectacolului Romeo în Romeo și Julieta, de William Shakespeare, în regia Cătălinei Buzoianu. Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Studio de Teatru IATC (azi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”), București, 20.05.1978. © Arhiva de Teatru UNATC