Visarion, Alexa
11 septembrie 1947, Băluseni, Botoșani, România
Regizor și scenarist
Una din personalitățile cele mai puternice din peisajul teatral românesc, regizor de teatru și de film, scenograf, profesor, eseist subtil și erudit. Călătorește mult, montează și e apreciat pe scene americane sau europene, evoluează cu aceeași siguranță artistică între teatru și film, între catedra universitară și pagina de carte.
Vorbind mai târziu despre anii tinereții sale, Alexa Visarion mărturisea „eram puternic, vital cu o forță nebună de a merge mai departe”. Forța, care nu l-a părăsit niciodată, dar de fiecare dată decantată în noi registre, îi venea poate ca o contrareacție la climatul potrivnic din anii copilăriei, într-o epocă tulbure (născut în 1947, când, spunea el, „se instaurase dictatura și se legifera frica”[1]). Dar în pofida a tot, a copilărit într-o Moldovă tradițională și cu sentimentul puternic al naturii și al vitalității satului. Aici descoperă plăcerea primară a actului teatral, jocurile tradiționale din sărbătorile legate de trecerea dintre ani, Capra, Ursul, Jienii, manifestări teatrale expresive care au fost prima sa școală de înscenare teatrală. Amintiri sau învățăminte care au lăsat urme : „De atunci știu că nu repetarea în formulă stabilește caratele valorice ale unei reprezentații, ci implicarea. Substanțialitatea acestei implicări.”[2] Iată deci prima sa trăsătură pe care o va păstra de-a lungul anilor, implicarea directă, pasionată. Și o confesiune: „Nu pot să rezist decât dacă ard până la capăt”. O operă, sau un proiect artistic, clădit și organizat în jurul existenței sau al unei trăirii intense. Și mult mai târziu, după ce a traversat și construit o impresionantă operă artistică, aduce o altă mărturisire, care îi definește coordonatele spirituale, reechilibrate și solide:
„Când eram tânăr credeam că autoritate înseamnă putere, și că disciplina și ordinea înseamnă responsabilitate. Acum știu că dragostea poate să ne împlinească și artistul trebuie să îl caute necontenit pe omul care a fost cândva liber.”[3]
A debutat strălucit în 1970 cu un spectacol după piesa lui Arnold Wesker Cartofi prăjiți cu orice, la Studioul Cassandra, student al profesorului Radu Penciulescu. Nu întâmplător, alege o piesă din repertoriul „tinerilor furioși”, curent teatral englez al unei generații în revoltă, în condiții economice dificile și în pragul erei beatnicilor. În același timp, în România, Alexa Visarion aparține generației înșelătorului „dezgheț”, cea din mijlocul anilor 60, care a eliberat cuvântul și a instaurat dreptul (temporar) la imaginație și revoltă. Fără îndoială, spectacolul său de diplomă se înscrie pe linia unor spectacole puternice din România din aceeași perioadă, printre care unele, cele mai apropiate, semnate de Radu Penciulescu, Dansul sergentului Musgrave de J. Arden, 1969, sau Woyzeck de G. Buchner, 1970. În contextul epocii, mulți au subliniat o filiație între profesor și discipol, dar nicidecum o poetică de epigon, cum sublinia mai târziu George Banu. Dar înrudirea există, prin această practică a unui teatru de conflict, direct și vital și e subliniată de vorbele profesorului la câteva decenii distanță:
„Spectacol de excepție, student de excepție, regizor de excepție… Pentru mulți a fost un prilej de speranță, pentru unii prilej de neliniște. E un adevăr: pentru ordinea stabilită a valorilor, se arăta amenințătoare o citire nouă a teatrului.”[4]
Montând Cartofi prăjți cu orice, Alexa Visarion joacă pe o scenă fără cortină, spectacolul coboară către sala, înconjurată de practicabile de lemn pe trei laturi și include spectatorii. Piesa se petrece într-o cazarmă de tineri recruți, un mediu abrutizat și violent. Actorii străbat în marș forțat sala, înconjoară spectatorii, asurziți de bocănitul bocancilor, de clinchetul amenințător al armelor, de gâfâitul soldaților hăituiți până la epuizare. Lucrează deja cu câțiva actori care îl vor însoți multă vreme, nucleul unei echipe, concept în care regizorul crede, Liviu Rozorea, Vladimir Găitan, Mircea Diaconu.
Perseverează în 1972 cu un spectacol la Teatrul din Târgu-Mureș, după Procurorul, de un dramaturg bulgar contemporan, Gh. Djagarov. Este unul din titlurile emblematice ale acestei epoci de revoltă „cu termen redus”, și răspunde aceleiași iluzii, căutarea unui socialism cu chip uman. În epocă însă, tentativa e curajoasă și tulbură multe certitudini. Conflictul se naşte din înfruntarea a două personaje: Anchetatorul (Liviu Rozorea) şi Procurorul (Ștefan Sileanu). Acţiunea este fără ieșire: Procurorul, care încearcă să se sustragă mecanismului administrativ al Anchetatorului și refuză să facă jocul puterii, este arestat și, în cele din urmă, împins la compromis… Alexa Visarion a decupat în câteva secvențe scenariul unui spectacol agitatoric, tulburător, personajele sunt tot timpul în scenă, o punte japoneză descinde către public, din nou prezența actorilor în sală intensifică forța de expresie a spectacolului. Reprezentația solicită aceeași angajare a actorilor cât și a sălii, de bună seamă spectacolul cel mai puternic al acestui deceniu, o montare ieșită din comun, prin pasiune intelectuală și vigoare, după cum sublinia criticul George Banu, prezent în sală: „… nu pot să uit Procurorul lui Alexa, poate cel mai angajat spectacol al generației mele sfâșiate între decepție și speranță politică.”[5] Momentul final, când eroul, cel care a cedat, traversează sala cântând Bandiera rossa, cântecul partizanilor italieni, marcând astfel conflictul dintre forța scenică a simbolului revoluționar și pervertirea sa prin compromis, introducea o tensiune dramatică zguduitoare.
Urmează câteva spectacole de referință pentru dramaturgia română a acelor ani, Pasărea dintr-o altă zi de D.R. Popescu la Teatrul Național din Cluj, 1972, și Vinovatul de Ion Băieșu la Arad în 1971 și în 1972 la Teatrul Nottara din București, în același spirit angajat și polemic.
Câteva trăsături ale stilului Alexa Visarion se conturează și aici cu putere. Pentru Ion Băieșu, întâlnirea cu Alexa Visarion a fost „un moment de grație”, căci, spune dramaturgul:
„Montând Vinovatul la Arad și acum la Teatrul Nottara, regizorul dă incandescență scenei, iar jocul actorilor devine prin laconism de o expresivitate modernă, tragică. (…) Alexa Visarion e un regizor grav, sobru, ferit de teatralism, de gestică obositoare și vetustă, conflictul merge drept, vorba este spusă sec, sterilizată de orice efecte exterioare, cuvântul trebuie să spună, nu să sune frumos.”[6]
Ileana Popovici subliniază, plecând tot de la acest spectacol:
„Alexa Visarion e interesat nu de intrigă ori de personaje, ci de relația aparte pe care o generează vina, amestec de ură și complicitate, de lașitate și cruzime, de ipocrizie și lipsă de scrupule, precum și de puterea ei destructivă și contagioasă. De aceea în aceste spectacole totul e redus la esență, vitalul, culoarea, amănuntul sunt eliminate, ființele se descărnează parcă, pentru a exista numai în virtutea indestructibilei lor legături.”[7]
De astă dată, așadar, suntem în fața unor spectacole situate în zona intimului și a dramelor de conștiință și care instaurează o deschidere către alte registre, ducând până la ritual. Astfel, cu Meșterul Manole de Lucian Blaga, la Teatrul Național din Cluj, în 1973, regizorul trece la un alt univers, un strălucit exercițiu de recitire a clasicilor. (Tema Meșterului Manole sau a Ziditorului îl va urmări multă vreme pe regizor[8] , transfigurată și implicată în propriul său itinerariu artistic, reluată peste ani în filmul Ana, 2014.) Un spectacol în acorduri majore, tragice, cu pasaje de respirație lirică, un joc ritual uneori de o rară violență, pe tema stării de excepție pe care o presupune creația. Joc paroxistic, exacerbat, de „posedați”, regizorul nu ezită să invoce printre referințele sale numele lui Dostoievski. Criticii subliniază că a transformat poezia literară în poezie scenică mergând pe linia teatralizării textului printr-o succesiune de stări și momente, unele de o rară frumusțe, transpuneri scenice ale unor metafore literare. Publicul e chemat în sală de bătăile toacei, ca la mânăstire, urmate de o liniște adâncă. Impresionează expresivitatea personajului colectiv al celor 9 zidari, dramatismul cutremurător în scena jurământului ca și priveghiul ce încheie spectacolul: Manole întins la poalele mânăstirii, ca o veșnică ofrandă adusă creației.[9]
Tot la Cluj, în 1973 (după o primă versiune la Arad în 1971), Alexa Visarion surprinde cu un Unchiul Vanea; dealtfel, Cehov va rămâne, alături de Caragiale și Shakespeare, unul dintre autorii săi fetiș. De astă dată, un spectacol rafinat, din zona teatrului de artă, din familia estetică a unui Lucian Pintilie cu a sa Livada de vișini din 1967. E, probabil, un moment de reîncărcare a bateriilor, în care teatrul îi apare regizorului ca un refugiu în fața mizeriei și a urâtului cotidian.
Care era această lectură nouă a teatrului ? În 1973, la trei ani de la absolvire și cu șase spectacole la activ, Alexa Visarion îi acordă un interviu Mirei Iosif, sub titlul promițător „În pragul răspunderii”.[10] Tânărul regizor ține să se distanțeze de anumite șabloane la modă, sau de ceea ce am putea numi forme fără fond.
„Există la ora actuală un presupus cod teatral, un amestec de ritual, de zgomote, de gesturi, de frazare ritmică a cuvintelor. Un anume tip de comunicare cu sala, utilizat indiferent de substanța piesei, sau stabilind contacte intermitente cu ea. Rezultatul e, desigur, steril. Ajungem la schematism, la monotonie, la spectacole asemănătoare pe texte complet diferite”[11].
Visarion recunoaște calitățile formale ale acestor spectacole, dar ceea ce le reproșează este lipsa de trăire, de incandescență și de adevăr, ceea ce a căutat întotdeauna în spectacolele sale.
„Din nevoia de a ieși din tipare uzate s-au construit noi scheme teatrale cu un anumit avantaj față de cele tradiționale: un relief vizual, o anumită cromatică, etc. Ele produc câteodată, la primul contact, un șoc. Modern, «modernitate» înseamnă cu totul altceva. Există o nevoie sinceră, o necesitate reală de autoexprimare, a noastră, a tinerilor. Autoexprimarea capătă însă o valoare obiectivă, suplă, doar dacă atinge zonele adânci ale substanței scenice. Risipită în soluții estetizante, rămâne pur subiectivă. Teatrul «soluțiilor fără destin» e un teatru născut mort, un teatru fără contacte vitale și în care actorii de multe ori rămîn simpli executanți.”
Căci regizorul iubește actorii, care vor fi întotdeauna aliații săi.
„Teatrul înseamnă actorul, sau mai bine zis actorul și publicul, importanța celorlalți fiind în funcție de anumite perioade. În etapa actuală (n.n. anii 70) un rol esențial îl deține regizorul. El este gânditorul spectacolului, cel care optează pentru atitudine.”
După alți zece ani de experiență, precizează, vorbind în continuare despre actori:
„Înainte de toate îi iubesc și nu pot fără ei. Lucrez cu actorii prin constrângere și eliberare. Modul de a face ca un gând, ca o idee să aibă carne îl fac prin actori, prin făptura vie a Actorului. El este argumentul principal al demersului regizoral”.[12]
Același volum omagial reține o serie de declarații de principiu. Se simte solidar cu generația sa, „O generație înseamnă, în primul rând un sens dat artei”[13]… dar mai ales, se simte solidar cu epoca sa : „Fac spectacole din dorința de a depune mărturie față de timpurile pe care le trăiesc”; și mai ales, „regizorul trebuie să înțeleagă și să asculte vocile ascunse ale timpului său”. Putem desprinde, deja, ceea ce tânărul regizor consideră cel mai important în meseria sa, principii care vor rămâne un credo permanent, de-a lungul anilor.
„Să fii tu însuți, să nu suferi nici o influență din afară, să nu depinzi de conjunctură, să ajungi să gândești ceea ce oamenii trăiesc zilnic, dar nu știu sau nu pot să spună. Pentru un regizor nu este important să știe să lucreze spectacole și filme, ci să mediteze prin ele. Când spectacolul are o miză, stângăciile de construcție se suportă mai ușor. Important este să arunci în aer esențialul.”[14]
Câțiva ani mai târziu, după evenimentele din 1990, criticul pertinent și lucid care a fost Magdalena Boiangiu punctează un moment de cumpănă în cariera regizorului iar interviul este intitulat, semnificativ, „Surparea”. Fără să renunța la radicalitatea concepțiilor sale, regizorul marchează o anume oboseală sau decepție și se explică pe larg:
„…faptul că am fost implicat în evenimentele din decembrie ’89 mi-au dat și o anume doză de tristețe privind rostul omului și a semnificației umane. Până acum teatrul a fost pentru mine și sper să fie până la moarte, un mod de a ține viu dinlăuntrul tău spre lume și să primești de la lume ceva care să reverbereze în tine. Și dintr-o dată, având senzația că am scăpat de cenzura ideologică a apărut o opresie dureroasă a lipsei de semnificație a actului teatral. Teatrul a devenit un comerț elegant…înlăuntrul meu s-a produs un șoc, o surpare, între ceea ce înseamnă teatrul pentru a trăi prin el și ceea ce este teatrul acum, pentru a putea fi important. E un moment dureros…Viziunile pieselor bune, împlinite în ultimii ani simplifică sumar destinul. Îi dau o rezoluție. Sunt viziuni care pun în prim plan răspunsul. Pe mine mă interesează întrebarea.” [15]
Trei autori l-au acompaniat constant: Caragiale, Shakespeare și Cehov. A montat de mai multe ori Unchiul Vania, și prima sa variantă, Duhul pădurii; dar și Pescărușul. Livada cu vișini și Trei surori. Un Cântec al lebedei va reveni mai tîrziu, simbolic, reînoind firul unei cariere. Montează încă din liceu Conul Leonida, piesă pe care o va relua la teatrul radiofonic în 2012 într-un serial inspirat de universul lui Caragiale, Nocturnele lu’Leonida. Pentru Alexa Visarion, Caragiale este la fel de percutant odinioară ca și astăzi. A montat deja din facultate Năpasta, pe care o va pune în scenă de mai multe ori și o va transforma și în film. Regizorul alege o lectură gravă, vibrând de intensitate tragică și sobră. „Anca, Dragomir și Ion erau în mine încă înainte de a-l fi deslușit pe Caragiale. Năpasta e piesa simplității și profunzimii tulburate de misteriosul ecou al tăcerii.” Paradoxal, trecând la comedie, lumea devine un amestec tulbure de instincte și dezlănțuiri morbide. Astfel, el identifică în comedia O noapte furtunoasă, pe care o va monta în 1979 la Teatrul Odeon din București, o stare de somnambulism, o „oribilă tragedie a mistificării”:
„O noapte ploioasă de septembrie, când totul miroase a mucegai, a stătut, când umezeala a uniformizat culorile. Când iritate de îndelungate ceasuri de așteptare nătângă, instinctele năvălesc devastator. O stare de semi somnolență, de slăbicune neputincioasă, metamorfozate în ferocitate, domină atmosfera acestei prelungite agonii, în care tragedia te face să râzi, comedia – să plângi.”[16]
Motivațiile sale nu sunt niciodată simple ilustrații ale textului, ele duc mai departe un dialog pasionat cu o lume, oglindă strâmbă, sau năclăită, odinioară și acum, și care încearcă să violenteze zona conștiinței. Shakespeare este un alt autor care l-a acompaniat din anii studenției, intim legat de o stare interioară esențială de-a lungul anilor:
„Conștiințele nu au putut fi strivite de întuneric. Speranța și deznădejdea s-au înfrățit înlăuntrul nostru în urgia vremii, Am trăit obsedați de libertate. Eram shakespearieni, eram atinși de Shakespeare, pătrunși de el: Teatrul a fost călăuză, speranță.”[17]
Mărturisește că încearcă de aproape cincizeci de ani să asculte „vocile cantatei umane și taina tăcerii ce vibrează în universul shakespearian.”[18] Și astfel s-au născut mai multe volume de eseuri și amintiri, Spectacolul ascuns, Cortina de cuvinte, Goana pe nisip și câteva spectacole pe meridianele globului. Richard al III-lea este un spectacol la care se gândea de când era student și pe care l-a montat în 1984 la compania W. Shakespeare Milwakee, Statele Unite. Regizorul e preocupat de dialogul personajelor elisabethane cu epoca contemporană și propune un Richard foarte apropiat de spiritul lui Camus, cel din Caligula și de Stavrghin din Demonii lui Dostoievski. Pentru Alexa Visarion, regii shakespearieni mor numai noaptea[19]: și. într-o noapte la Rejkavik, în 1989, pe întinderea de lavă stinsă a insulei i-au apărut „tăcuți și obosiți, convoiul de regi shakespearieni, nopțile regilor, nopțile singurătății”. De aici s-a născut ideea spectacolului Nopțile regilor, o serie de monologuri cărora le-a dat viață Ștefan Iordache într-un spectacol unic, spectral, pe scena Teatrului Odéon din Paris, in 1990.
Filmele lui Alexa Visarion pleacă și se hrănesc din teatru, cu multiple puncte de convergență ale firelor narative și substanță metaforică. „Teatrul și filmul mă ajută să mă implic în ce este în jur, regia este în concepția mea implicare – dramatică implicare”. [20] Năpasta, filmul nu va fi o variantă ci o continuare, o adâncire a universului tragic. Ana vine din amintirea unor lumi personale, toate înțelesurile baladei sunt prezente în elipse, în aluzii. Înghițitorul de săbii vorbește despre singurătatea artistului, și mai ales despre „raportul artist-putere-opresivă și despre criza unei societăți ce traversează o etapă tulbure, angoasată.”
Treptat, regizorul lasă loc profesorului, și trece din lumina scenei în umbra catedrelor universitare unde transmite cu aceeași pasiune nevoia esențială de adevăr și implicare. E un eseist neobosit – și rămân aici esențiale câteva volume, pagini unde regăsim intensitatea debuturilor, pasiunea regizorului implicat, itinerarii pasionante de viață și de creație.
În 2015, pe scena Teatrului din Sibiu, un spectacol semnat de Alexa Visarion cu Noaptea bufonilor reunește Cântecul lebedei de Cehov și câteva texte shakespeariene, monoloage din repertoriul unui bătrân actor. Un spectacol simbolic și memorabil. Este ultimul rol al actorului Ilie Gheorghe, dispărut în 2018, căruia îi dădea replica în rolul sufleurului, Marian Râlea. Spectacolul era dedicat profesorului său, regizorul Radu Penciulescu, ca un simbol al unei tradiții mereu vii. În iulie 2020, Marian Râlea și Richard Bovnoczki reiau spectacolul creat de Alexa Visarion pe scena de la Unteatru din București, ca o ștafetă în timp și o continuitate necesară.
Sunt dificil de rezumat câteva decenii de căutări, de împliniri. Rămâne o traversare succintă, cu certitudinea că drumul va continua și ne va surprinde de fiecare dată. Un dialog intens, o gâlceavă a sufletului cu lumea, cea a unui creator bântuit de întrebări și mereu în căutare de noi și vitale confruntări.
Mirella Patureau
20 iulie 2022
Identificator obiect digital: https://www.doi.org/10.47383/DMTR.03.12
Bibliografie
[1] Citat de Bogdan Ulmu, „O poetică trăită a teatrului”, volumul Alexa Visarion sau destinul vocației, Editura Junimea, Iași, 2015, p. 11.
[2] „Puterea, curajul și candoarea unui dialog tranșant”, interviu realizat de Ludmila Patlanjoglu, 1985, in op.cit. pp.375-383.
[3] http://aarc.ro/articol/distributia-din-ana-dupa-33-de-ani-de-la-inghititorul-de-sabii
[4] Radu Penciulescu, „O voce distinctă”, in op.cit., pp. 19-20.
[5] George Banu, „Lumina scenei, umbra școlii”, in Alexa Visarion sau destinul vocației, Ed, Junimea, Iași, 2015, pp. 20-27, reluat în Teatrul azi, nr 1-2, 2020.
[6] Vezi Alexa Visarion sau destinul vocației, ed. cit, p. 187.
[7] Ileana Popovici, cronică la Vinovatul, în revista Teatrul, nr, 4 (anul XVII) aprilie, 1972, pp. 63-64.
[8] Alexa Visarion – De la Ziditorul la Zidirea, Editura Universalia, 2007
[9] Grupaj de cronici semnate de Mira Iosif, Margareta Bărbuță, George Banu în Alexa Visarion sau destinul vocației, ed. cit. Pp.190-194.
[10] Alexa Visarion sau destinul vocației, ed,cit., pp. 347-349.
[11] Ibidem, p.347.
[12] „Omul din centrul inimii”, amplu interviu realizat de Sânziana Pop în 1984, reluat în volumul Alexa Visarion sau destinul vocației, ed. cit. p. 366.
[13] Ibidem, p. 355
[14] Ibidem.
[15] Magdalena Boiangiu, „Surparea”, Dilema, nr 12, aprilie 1993.
[16] Goana pe nisip, Editura bybliotek, 2012, p. 71.
[17] Alexa Visarion, Spectacolul ascuns, UNATC, 2002, p. 10.
[18] Alexa Visarion, Împotriva uitării , ed. ICR Ideea europeană, București, 2017, p, 283
[19] Alexa Visarion, Spectacolul ascuns, ed. UNATC Teatrul pentru speranța, 2002, p.122 -133
[20] Alexa Visarion sau destul vocației. ed. cit, p, 362
Teatrografie (actori/actrițe, regizori/regizoare, critici de teatru):
- Noaptea bufonilor, P. Cehov și William Shakespeare. Cu: Marian Râlea (Actorul) și Richard Bovnoczki (Sufleorul). Teatrul Unteatru, București, 26.07.2020
- Carnavalul, scenariu după D’ale carnavalului de Ion Luca Caragiale. Scenografie: Irina Gurin. Coregrafie: Irina Slobodeniuc. Cu: Anatol Durbală (Nae Girimea), Ion Mocanu (Iancu Pampon), Petru Hadârcă (Mache Răzăchescu), Ghenadie Gâlca (Catindatul), Iurie Focșa (Iordache), Angela Ciobanu (Zița), Olesea Sveclă (Didina Mazu), Cornelia Maros-Suveică (Didina Mazu), Ana Tkacenko (Mița), Dan Melnic (Chelner), Mihai Zubcu (Costică), Valentin Zorilă (Lache), Nicolae Ghereg (Nenea Anghelache), Ecaterina Mardari (Râsu-Plânsu), Draga Dumitrița Drumi-Focșa (Bobocica), Doriana Zubcu Marginean (Caliope), Vadim Buinovschi (un viorist). Teatrul „Mihai Eminescu” din Chișinău, 18/19. 09.2018
- Hughie sau povestea unei amintiri, de Eugene O’Neill. Scenografia: Cristian Niculescu. Costume: Viorica Petrovici. Cu: Richard Bovnoczki (Smith), Andrei Seușan (Hughie), Alexandra Stroe (o himeră). Teatrul Unteatru, București. mai 2017
- Noaptea bufonilor, de A. P. Cehov și William Shakespeare. Cu: Ilie Gheorghe (Actorul), Marian Râlea (Sufleorul). Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu 16.05.2015
- Steaua fără nume, de Mihail Sebastian. Scenografia: Adriana Grand. Cu: Ovidiu Crişan (Udrea), Ramona Dumitrean (Necunoscuta), Miron Maxim (Conductorul), Romina Merei (Domnişoara Cucu), Andreea Papp (O Elevă), Emanuel Petran (Şeful Gării) Dragoş Pop (Grig), Matei Rotaru (Profesorul). Teatrul Naţional ,,Lucian Blaga’’Cluj-Napoca 18.05.2012
- Livada de vișini, de A. P. Cehov. Scenografia: Viorel Penişoară – Stegaru. Cu: Adrian Andone (Iaşa), Gabriela Baciu (Ranevskaia Liubov Andreevna), Oana Bineaţă (Ania), Alexandru Camen (Copil) (Grişa), Ion Colan (Simeonov-Pişcik Boris Borisovici), Valer Dellakeza (Gaev Leonid Andreevici), Anca Dinu (Duniaşa), Corina Druc (Duniaşa), Ilie Gheorghe (Charlotta Ivanovna, Firs), Romaniţa Ionescu (Varia), Sorin Leoveanu (Lopahin Ermolai Alexeevici), Ştefan Mirea (Un Trecător), Raluca Păun (O Fată În Casă), Cosmin Rădescu (Epihodov Semion Panteleevici), Constantin Sârbu (Figuraţie), Lili Sârbu (Figuraţie), Mircea Tudosă (Trofimov Piotr Sergheevici), Petra Zurba (Varia). la Teatrul Național Craiova, în 2006
- Revoluția oarbă, de Leonid M. Arcade. Scenografia: Geta Medinski. Cu: Pavel Bartoş (Mutu-psihanalistul), Adriana Ghiniţă (Spectru), Ovidiu Ghiniţă (Pierre Jean-just), Claudia Ieremia (Meluzica), Călin Ionescu (Puţănel), Horia Dan Ionescu (Cantemir), Doru Iosif (Fermecuş), Valentin Ivanciuc (Pişta De La Bran), Anca Jurchescu (Spectru), Daniel Petrescu (Platon), Ion Rizea (Spectru), Ruslan Rotaru (Strigoieş De La Partid), Monica Rusei (Secretara), Luminiţa Stoianovici (Vaiava), Cristian Szekereş (Bui Başa), Luminiţa, tulgara (Coconad), Cătălin Ursu (Punguţă), Adrian Voichiţescu (Vuţă). Teatrul Naţional ,,Mihai Eminescu”din Timişoara 01.09.2000
- Abatorul roșu, galben, verde și albastru, de D. R. Popescu. Scenografia: T. Th. Ciupe. Cu: Miriam Cuibus (Dina), Ion Marian (Virgiliu), Dragoș Pop (Alex Mânădulce), Melania Rusu (Ana), Dorel Vișan (Cerchez). Teatrul Naţional ,,Lucian Blaga” din Cluj-Napoca 20.11.1999
- Astă seară se joacă fără piesă, de Luigi Pirandello. Scenografia: Maria Miu. Coregrafia: Roxana Golceag. Cu: Mugur Arvunescu (Consumatorii), Ioan Batinaş (Gongu’), Claudiu Bleonţ (Doctorul Hinkfuss), Olga Bucătaru (Cântăreaţa), Constantin Cojocaru (Alte Roluri), Mircea Constantinescu (Pometti), Geo Costiniu (Actorul Principal-rico Verri), Mircea Nicolae Creţu (Consumatorii), Elvira Deatcu (Donna), Florin Dobrovici (Mangini), Mirela Dumitru (Néné), Diana Gheorghian (Actriţa Principală), Nicolai Ivănescu (Alte Roluri), Dorina Lazăr (Actriţa De Caracter), Laurenţiu Lazăr (Consumatorii), Marian Lepădatu (Alte Roluri), Crina Mureşan (Torina), Ovidiu Niculescu (Nardi), Gelu Niţu (Pomarici), Radu Panamarenco (Consumatorii), Sebastian Papaiani (Bătrânul Actor Comic), Oana Ştefănescu (Alte Roluri), Liviu Timuş (Sarelli), Ana Trofin (Alte Roluri), Niculae Urs (Doctorul Hinkfuss), Antoaneta Zaharia (Néné). Teatrul ,,Odeon” din Bucureşti 01.05.1998
- Steaua fără nume, de Mihail Sebastian. Scenografia: Gheorghe Mosorescu. Cu: Claudia Bratu (Eleva), Costică Burlacu (Ichim), Cornel Cimpoae (Grig), Bujor Macrin (Udrea), George Şofrag (Şeful De Gară), George Ţoropoc (Miroiu), Mihaela Trofimov (Necunoscuta), Monica Zugravu Ivaşcu (Domnişoara Cucu). Teatrul Dramatic ,,Maria Filotti” din Brăila 31.10.1998
- Pescărușul, de A.P. Cehov. Scenografia: Eugenia Tărăşescu-Jianu. Cu: Mihai Calotă (Constantin Gavrilovici Treplev), Daniela Diaconescu (Polina Andreevna), Eduard Dumitru (Semion Semionovici Medvedenco), Andrei Finţi (Boris Alexeevici Trigorin), Lucian Iancu (Evghenii Sergheevici Dorn), Mirela Klein (Maşa), Liliana Marin (Saşa), Eugen Mazilu (Ilia Afanasievici Samraev), Alexandru Mereuţă (Piotr Nicolaevici Sorin), Cosmin Mihale (Iacov), Dana Pocea (Maşa), Cristiana Raduţă (Nina Mohailovna Zarecinaia), Stela Sîrbu (Ania), Nina Udrescu (Irina Nicolaevna Arcadina). Teatrul de Stat din Constanţa 11.09.1997
- Tarara-Bumbia, de A. P. Cehov. Scenografia: Alexa Visarion și Gheorghe Mosorescu. Coregrafie: Nicoleta Brânzia. Cu: Mircea Bodolan (Mihail Lvovici Hruşcev), Nicolae Budescu (Ila Ilici Deadin), Dan Burghelea (Vasili), Cornel Cimpoae (Feodor Ivanovici), Simona Cimpoae (Irina), Liliana Ghiţă (Maria Vasilievna Voiniţkaia), Violeta Haret (Maşa), Zane Jarcu (Tolea), George Lemnaru (Petea), Bujor Macrin (Egor Petrovici Voiniţki), Valentin Mircea (Ivan Ivanovici Orlovski), Gheorghe Moldovan (Alexandr Vladimirovici Serebreakov), Dan Moldoveanu (Simion), Crina Novac (Sofia Alexandrovna), Wanessa Radu (Nataşa), Profira Serafim (Svetlana), George Şofrag (Leonid Stepanovici Jeltuhin), Mihaela Trofimov (Elena Andreevna), Monica Zugravu Ivaşcu Iulia Stepanovna), Bianca Zurovski (Elena Andreevna). Teatrul Dramatic ,,Maria Filotti” din Brăila 17.10.1996
- Woyzeck, de Georg Büchner. Scenografia: Doru Păcurar. Cu: Dan Antoci (Doctorul), Liliana Balica (Kathe), Aura Călăraşu (Maimuţa), Gina Cazan (Christine), Radu Cazan (Bătrânul Cu Caterinca), Iulian Copacea (Karl), Bogdan Costea (Georg), Ion Costea (Predicatorul), Dan Covrig (Vestitorul De Bâlci), Sorin Cristea (Nebunul), Dorina Darie (Grete), Constantin Florea (Proprietarul Barăcii), Adriana Ghiniţă (Margaret), Ovidiu Ghiniţă (Woyzeck), Elena Ivaşcu (Ana-else), Diana Jancek (O Fată), Emilia Jurcă (Nevasta), Zoltan Lovas (Tamburul Major), Ovidiu Moţ (Peter), Doru Nica (Cârciumarul), Ioan Peter (Stephen), Monia Pricopi (Marie), Răzvan Săvescu (Andres), Călin Stanciu (Thomas), Sorin Tofan (căpitanul), Teodor Vuşcan (Ovreiul), Adrian Zavloschi (Subofiţerul). Teatrul de Stat din Arad 14.10.1995
- Dragoste și îndrăgostiți, scenariu teatral după W. Shakespeare. Teatrul Fontanen din Malmö, Suedia, în 1994
- Steaua fără nume, de Mihail Sebastian. Scenografia: Viorica Petrovici. Cu: Alexandru Bindea (Udrea), Claudiu Bleonţ (Profesorul), Mircea Cojan (Ichim), Costel Constantin (Grig), Carmen Galin (Necunoscuta), Dragoş Ionescu (Conductorul), Eugenia Maci (Necunoscuta), Bogdan Muşatescu (Şeful De Gară), Claudia Negroiu (Domnişoara Cucu), Raluca Penu (Domnişoara Cucu), Cerasela Stan (Domnişoara Cucu), Valentin Uritescu (Udrea), Antoaneta Zaharia (O Elevă). Teatrul Naţional ,,Ion Luca Caragiale” din Bucureşti 14.05.1994
- Richard II, de William Shakespeare. Kentucky Shakespeare Festival, SUA, în 1993
- Dialog, scenariu colectiv. Scenografia: Dragoș Buhagiar. Mișcare scenică: Lucian Goia. Cu: Ioana Abur, Costache Babii, Luminiţa Blănaru, Viorica Geantă Chelbea, Ioan Georgescu, Paula Ionescu, Elena Manoliu, Virginia Itta Marcu, Cătălina Mustaţă, Lucian Pavel, Mitică Popescu, Nicolae Praida, Dan Săndulescu, Mihaela Sîrbu, Eusebiu Ştefănescu, Viorica Vatamanu, Florin Zamfirescu. Teatrul “Sică Alexandrescu” din Braşov 25.10.1992
- Nopțile regilor după William Shakespeare. Festivalul Internațional de Teatru organizat de Academia Experimentală de Teatru din Paris, în 1990
- Actorii Cu: Leopoldina Bălănuţă, Mariana Cercel, Dan Condurache, Domniţa Constantiniu, Nicolae Dinică, Julieta Ghica, Nicolae Ifrim, Marius Ionescu, Ion Lupu, Dinu Manolache, Petre Moraru, Rodica Negrea, Papil Panduru, Ion Pavlescu, Florin Piersic Junior, Maria Ploae, Mitică Popescu, Nicolae Praida, Adriana Şchiopu, Valeria Seciu, Eusebiu Ştefănescu, Doina Tamaş. Teatrul Mic din Bucureşti, 19.10.1990
- D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale. Teatrul Lindabauer din Reykjavik, Islanda, 1989
- Un carnaval al dragostei, după A. P. Cehov la Teatrul Fontanen din Malmö, Suedia, în 1989
- Trei surori, de Anton Pavlovici Cehov. Scenografia: Emilia Jivanov. Cu: Margareta Avram (Irina), Romeo Bărbosu (Rode V. K.), Mircea Belu (Prozorov A. S.), Cristian cornea (Fedotik A. P.), Irene Catalina Flamann (Olga), Ion Haiduc (Solionii V. V.), Vladimir Jurăscu (Versinin A. I.), Robert Linz (Tuzenbah N. L.), Miron Neţea (Kulighin F. I.), Daniel Petrescu (Cebutikin I. R.), Sandu Simionică (Ferapont), Larisa Mureşan Stase (Maşa), Luminiţa Stoianovici (Natalia Ivanovna), Victoria Suchici (Anfisa). Teatrul Naţional ,,Mihai Eminescu” din Timişoara 06.10.1988
- Familia, de Dina Cocea. Scenografia: Gheorghe Mosorescu. Cu: Sorin Dinculescu (Mircea Sătmaru), Bujor Macrin (Alexandru Sătmaru), Greta Manta (Maria Marin), Valentin Mircea (Niţă Marin), Gheorghe Moldovan (Gheorghe Sătmaru), Rodica Muşeţeanu (Ileana Cristache), Romeo Muşeţeanu (Vasile Cristache), Marilena Negru, (Dorina Sătmaru), Ana Maria Pîslaru (Victoria Sătmaru), Ileana Radu (Valeria Sătmaru), George Ţoropoc (Dumitru Sătmaru). Teatrul Dramatic ,,Maria Filotti” din Brăila 07.03.1987
- Unchiul Vanea de A.P. Cehov. Scenografia: Mihai Mădescu. Cu: Ion Besoiu (Serebreakov), Ion Chelaru (Argatul), George Constantin (Unchiul Vania, Beate Fredanov (Maria Vasilievna), Luminiţa Gheorghiu (Sonia), Mirela Gorea (Sonia), Ica Matache (Marina), Victor Rebengiuc (Astrov), Ovidiu Schumacher (Teleghin), Rodica Tapalagă (Elena Andreevna). Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti 07.06.1985
- Anonimul venețian, de Giuseppe Berto. Scenografia: Daniela Codarcea. Cu: Corneliu Dumitraş (El), Irina Mazanitis (Ea). Teatrul ,,Odeon” din Bucureşti 02.08.1984
- Unchiul Vanea de A.P. Cehov. la Actors Theatre of Louisville, SUA, în 1984
- Richard al III-lea, de William Shakespeare. la University of Wisconsin-Madison, SUA, în 1984
- O sărbătoare princiară, de Teodor Mazilu. Scenografia: Alexa Visarion. Cu: Iulia Boroş (Apolonia), Teodor Buzea (Nemeş), Sebastian Comănici (Varga), Marinela Buceag Pătru (Iuliana). Teatrul ,,Mihai Eminescu” din Botoşani 17.09.1983
- Familia, de Dina Cocea. Scenografia: Doina Roșu. Cu: Lupu Buznea (Niţă Marin), Cornel Ciupercescu (Alexandru Satmaru), Olga Dumitrescu (Ileana Cristache), Radu Dumitrescu (Vasile Cristache), Eugenia Laza Dinu (Dorina Satmaru), Ecaterina Nazare (Maria Marin), Liana Riza Dan (Valeria Satmaru), Bogdan Stanoevici (Mircea Satmaru), Eusebiu Ştefănescu (Gheorghe Satmaru), Niculae Urs (Dumitru Satmaru), Raluca Zamfirescu (Victoria Satmaru). Teatrul ,,Toma Caragiu” din Ploieşti 12.10.1983
- Cântecul lebedei. Despre efectul dăunător al tutunului, de A.P. Cehov. Cu: Nicolae Praida (Nikita), Corneliu Revent (Svetlovidov) și Corneliu Revent (Niuhin). Teatrul ,,Toma Caragiu” din Ploieşti 11.07.1983
- Woyzeck, de Georg Büchner. Scenografia: Octavian Dibrov. Cu: Ion Anghel (Cîrciumarul), Mugur Arvunescu (Calfa), George Bănică (Sublocotenentul), Ileana Cernat (Ana), Ion Chiţoiu (Un Om), Ileana Codarcea (Dansatoarea), Constantin Cojocaru (Andres), Ion Colomieţ (Omul Cal, Al Treilea Ofiţer), Mircea Constantinescu (Omul Cal), Mircea Cristache (Un Copil), Lucia Cristian (Vecina), Traian Dănceanu (Bătrînul Cu Catirinca), Corneliu Dumitraş (Proprietarul Barăcii), Mircea Dumitru (Ovreiul), Sabin Făgărăşanu (Predicatorul), Nicolae Ivănescu (Al Doilea Ofiţer), Dorina Lazăr (Margret, Bunica), Rodica Mandache (Kathe), Irina Mazanitis (Marie), Simion Negrilă (A Treia Calfă), Iarodara Nigrim (Grette), Gelu Niţu (Omul Cal, Ofiţer), Radu Panamarenco (Căpitanul), Valeria Sitaru (Tînăra), Jeanine Stavarache (Omul Maimuţă), Ana Trofin (Eva), Răzvan Vasilescu (Nebunul), Ion Vîlcu (Doctorul), Adrian Vişan (Tamburul Major), Jorj Voicu (Vestitorul Bâlciului), Radu Gheorghe Zaharia (A Doua Calfă), Florin Zamfirescu (Woyzeck). Teatrul ,,Odeon” din Bucureşti 23.01.1981
- Echipa de zgomote, de Fănuș Neagu Scenografia: Daniela Codarcea. Cu: Mircea Albulescu (Nil), Dorina Lazăr (Maria), Irina Mazanitis (Vînzătoarea De Evantaie), Gelu Niţu (Alexandru), Jeanine Stavarache (Gianina), Ion Vîlcu (Muşat), Florin Zamfirescu (Inginerul de sunet). Teatrul ,,Odeon” din Bucureşti 28.05.1980
- O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale, Scenografia: Daniela Codarcea Cu: Ion Anghel (Jupîn Dumitrache), Traian Dănceanu (Nae Ipingescu), Dorina Lazăr (Veta), Rodica Mandache (Ziţa), Radu Panamarenco (Chiriac), Aristide Teică (Nae Ipingescu), Răzvan Vasilescu (Spiridon), Florin Zamfirescu (Rică Venturiano). Teatrul ,,Odeon din Bucureşti 17.06.1979
- Sub soarele acestor ani, de poeți contemporani români. Cu: un colectiv de actori Teatrul ,,Odeon” din Bucureşti 13.08.1979
- Goana, de Paul Ioachim. Scenografia: Octavian Dibrov. Cu: Ileana Cernat (Stela), Traian Dănceanu (Chivu Manta), Corneliu Dumitraş (Sandu), Ion Vîlcu (Sandu), Adrian Vişan (Florin), Florin Zamfirescu (Marcu). Teatrul ,,Odeon’’Bucureşti 09.05.1978
- Da sau nu, de Alexandr Ghelman. Scenografia: Vittorio Holtier. Cu: Ion Anghel (Oleg Ivanovici Komkov), George Bănică (Cernikov), Constantin Cojocaru (Tolea Jankov), Corneliu Dumitraş (Lev Alexeevici Solomahin), Mircea Dumitru (Grigorii Ivanovici Frolovski), Sabin Făgărăşanu (Alexandr Alexandrovici Ziubin), Nicolai Ivănescu (Roman Krilovici Liubaev), Dorina Lazăr (Alexandra Mihailovna Motroşilova), Corado Negreanu (Pavel Emilianovici Batarțev), Radu Panamarenco (Vasili Trifonovici Potapov), Ion Pavlescu (Issa Suleimanovici Aizatulin ), Gina Trandafirescu (O Funcționară), Ana Trofin (Dina Pavolna Milenina). Teatrul ,,Odeon” din Bucureşti, 31.03.1977
- Două ore de pace, de D.R. Popescu. Scenografia: Mircea Marcaboji. Cu: Constantin Adamovici (Ali), Silvia Ghelan (Crina), Gelu Bogdan Ivaşcu (Cahir), Gheorghe Jurcă (Ion), Ion Marian (Grigore), Eugen Nagy (Stelică), Gheorghe Nuţescu (Andrei), Romeo Pop (Constantin), Anton Tauf (Mitru), Octavian Teucă (Costache), Dorel Vişan (Stan). Teatrul Naţional ,,Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. 05.05.1977
- Barbarii, de Maxim Gorki. Scenografia: Georgeta Carra, Vittorio Holtier. Cu: Eugenia Bădulescu (Bogaevskaia), George Buznea (Prefectul), Viorel Comănici (Goghin), George Constantin (Tiganov), Dana Dogaru (Katia), Constantin Guriţă (Reduzobov), Emil Hossu (Lukin), Vasile Lupu (Bărbatul Duniei), George Păunescu (Ivakin), Ion Punea (Pritikin), Ştefan Radof (Monahov), Alexandru Repan (Cercun), Val Săndulescu (Makarov), Valeria Seciu (Blonahova), Ruxandra Sireteanu (Vesiolkina), Marioara Sterian (Steopa), Sandu Sticlaru (Golovastirov), Victor Ştrengaru (Grişa), Liliana Tomescu (Pavlovna). Teatrul ,,Constantin I. Nottara” din Bucureşti. 03.04.1976
- Puterea și adevărul, de Titus Popovici. Scenografia: Alexa Visarion. Cu: Gabriel Constantinescu (Andrei), Gheorghe Doroftei (Mihai Duma), Aurel Ionescu (Tiberiu Manu), Virgil Leahu (Un Tovarăş), Vasile Mureşanu (Moş Nichifor), Aurelian Napu (Petre Petrescu), Constantin Petrican (Pavel Stoian), Ştefan Tivodaru (Vasile Olariu). Teatrul de Stat ,,Victor Ion Popa” din Bârlad. 02.10.1976
- Pasărea Shakespeare, de D. R. Popescu. Scenografia: Vittorio Holtier. Cu: Traian Dănceanu (Nichifor), Corneliu Dumitraş (Oliviu), Vasile Ichim (Mircea), Dorina Lazăr (Ecaterina), Ana Trofin (Irina), Ion Vîlcu (Sergiu), Florin Zamfirescu (Cezar), Teatrul ,,Odeon” din Bucureşti, 27.01.1975
- Puterea și adevărul, de Titus Popovici. Scenografia: T. Th. Ciupe. Cu: Constantin Adamovici (Petre Petrescu), Ionel Banu (Un Tovarăş), Paul Basarab (Andrei), Octavian Cosmuţă (Vasile Olariu), Gheorghe Jurcă (Moş Nichifor), D. Aurelian Marin (Pavel Stoian), Petre Moraru (Mihai Duma), Ion Tudorică (Tiberiu Manu). Teatrul Naţional ,,Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, 08.05.1975
- Sizwe Bansi a murit, de Athol Fugard. Scenografia: Vittorio Holtier. Cu: Constantin Drăgănescu (Styles), Nicolae Praida (Buntu). Teatrul ,,Toma Caragiu” din Ploieşti, 04.10.1975
- Ancheta (Fîntîna cu patru adevăruri) de Vasile Rebreanu. Scenografia: Alexa Visarion. Cu: Elena albu (Ea), Lupu Buznea (Bărbatul), Cornel Ciupercescu (Cristian), Radu Dumitrescu (Tudorache), Radu Panamarenco (Ion), Eusebiu Ştefănescu (Andrei), Vera Varzopov (Oli). Teatrul ,,Toma Caragiu” din Ploieşti, 17.10.1975
- Sizwe Bansi a murit, de Athol Fugard. Scenografia: Vittorio Holtier Cu: Emil Hossu (Buntu), Ştefan Radof (Styles), Victor Ştrengaru (Sizwe Bansi). Teatrul ,,Constantin I. Nottara” din Bucureşti, 27.12.1975
- Năpasta, de I. L. Caragiale. Scenografia: Vittorio Holtier. Cu: Corneliu Dumitraş (Dragomir), Dorina Lazăr (Anca), Gelu Niţu (Gheorghe), Dan Tufaru (Gheorghe), Florin Zamfirescu (Ion). Teatrul ,,Odeon” din Bucureşti, 04.03.1974
- Scufița roșie, de Evgheni Svart. Scenografia: Sanda Mușatescu. Coregrafia: Adina Cezar. Cu: Olga Bucătaru (Vulpea), Ileana Codarcea (Bunica), Athena Demetriad (Iepurele), Sergiu Demetriad (Pădurarul), Luiza Derderian (Veveriţa), Maria Georgescu Pătraşcu (Mama), Vasile Ichim (Lupul), Rodica Mandache (Scufiţa Roşie), Mihail Stan (Şarpele), Jorj Voicu (Ursul). Teatrul ,,Odeon” din Bucureşti, 21.06.1973
- Meșterul Manole, de Lucian Blaga. Scenografia: Vittorio Holtier, Cu: Constantin Adamovici (Manole), Stan Bucur (Zidar), Octavian Cosmuţă (Zidar), Cosmin Ghiară (Zidar), Nicolae Iliescu (Solul), Gelu Bogdan Ivaşcu (Bogumil), Gheorghe Jurcă (Zidar), Octavian Lăluţ (Zidar), Ion Marian (Zidar), Eugen Nagy (Zidar), Anca Maximilian Neculce (Mira), Anton Tauf (Zidar), Octavian Teucă (Zidar), Adrian Vişan (Găman). Teatrul Naţional ,,Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, 10.1973
- Unchiul Vanea, de A. P. Cehov. Scenografia: Vittorio Holtier. Cu: Constantin Adamovici (Unchiul Vanea), Maria Blănaru Rusu (Marina), Carmen Galin (Elena Andreevna), Gelu Bogdan Ivaşcu (Teleghin), Gheorghe Nuţescu (Astrov), Maria Tipan Kaufman (Maria Vasilievna), Ion Tudorică (Serebreakov), Melania Ursu, (Sonia). Teatrul Naţional ,,Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, 09.10.1973
- Procurorul, de G. Djagarov. Scenografia: Vittorio Holtier. Cu: Elisabeta Jar (Sora Procurorului), Zoe Muscan (Mama Lui Pavel), Liviu Rozorea (Anchetatorul), Constantin Săsăreanu (Fratele Procurorului), Ştefan Sileanu (Procurorul), Eugen Tănase (Tatal Procurorului). Teatrul Naţional – Compania ,,Liviu Rebreanu” din Târgu Mureş 11.02.1972
- Vinovatul, de Ion Băieșu. Scenografia: Vittorio Holtier. Cu: Mircea Anghelescu (El), Cristina Tacoi (Ea). Teatrul ,,Constantin I. Nottara” din Bucureşti, 02.04.1972
- O pasăre dintr-o altă zi, de D. R. Popescu. Scenografia: Vittorio Holtier. Cu: Smaranda Alexandrescu (Elevele), Olga Baksay (Elevele), Rodica Daminescu (Soacra), Rodica Fantea (Elevele), Silvia Ghelan (Anişoara), Elisabeta Harbuz (Elevele), Nicolae Iliescu (Liliac), Ligia Moga (Petra), Anca Neculce Maximilian (Nuţa Dobrescu), Gheorghe Nuţescu (Patriciu), Ştefan Pisoschi (Izidor), Clarisa Prodan (Elevele), Gheorghe Radu (Socrul), Liviu Rozorea (Livian), Melania Ursu (Florentina), Dorel Vişan (Ionescu). Teatrul Naţional ,,Lucian Blaga”din Cluj-Napoca, 12.10.1972
- Vinovatul, de Ion Băieșu. Scenografia: Eva Györffy. Cu: Iulian Copacea (El), Zoe Muscan (Ea). Teatrul de Stat din Arad, 05.1971
- Unchiul Vanea, de Anton Pavlovici Cehov. Scenografia: Vittorio Holtier. Cu: Constantin Adamovici (Unchiul Vania), Gheorghe Coraviţă (Paznicul), Gabi Daicu (Sofia Alexandrovna), Olimpia Didilescu (Voiniţchaia), Elena Drăgoi (Marina, Dădaca Bătrînă), Gelu Bogdan Ivaşcu (Telechin Ilia Ilici), Nicolae Nicolescu (Un argat), Larisa Stase Mureşan, (Elena Andreevna), Vasile Varganici (Serebreacov), Adrian Vişan (Astrov Mihail Lvovici). Teatrul de Stat din Arad, 11.1971
- Năpasta, de I.L.Caragiale. Scenografia: Alexa Visarion. Cu: Constantin Cojocaru (Gheorghe), Mitică Popescu (Ion), Marta Savciuc (Anca), Adrian Vişan (Dragomir). Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, 20.09.1970
- Cei doi tineri din Verona, de William Shakespeare. Scenografia: Alexa Visarion. Cu: Doina Alexe Popescu (Iulia), Eugen Aron (Ducele Milanului), Teodor Brădescu (Hangiul), Teodor Buzea (Thurio), Nicolae (Nae) Floca-Acileni (Launce), Alexandra Giugaru Vişan (Lucetta), Constantin Maru (Speed), Ion Plăieşanu (Pauthino), Iulian Popescu (Valentin), Adrian Vişan (Proteus), Ana Vlădescu Aron (Silvia), Sorin Zavulovici (Valentin). Teatrul ,,Mihai Eminescu” din Botoşani, 12.12.1970
Critică de teatru
Cărți:
- Visarion Alexa, Cealaltă scenă, București, Editura Ideea Europeană, 2020
- Visarion Alexa, Nostalgia valorii, București, Editura Ideea Europeană, 2018
- Visarion Alexa Împotriva uitării, București, Editura Ideea Europeană, 2017
- Visarion Alexa Ana – sens și imagine, Sibiu, Editura Universităţii “Lucian Blaga”, 2014
- Visarion Alexa Goana pe nisip, Cluj-Napoca, Editura Bybliotek, 2012
- Visarion Alexa Cortina de cuvinte, Bucureşti, Editura Universalia, 2007
- Mihail Sebastian, Ce vârstă daţi acestor texte?, București, Editura Hasefer, 2007 (co-autori Alexa Visarion, George Bălăiță, Radu Beligan)
- Visarion Alexa De la Ziditorul la Zidirea, Bucureşti, Editura Universalia, 2007
- Visarion Alexa Spectacolul ascuns, București, UNATC Press, 2002
Publicistică:
- „Zborul înalt al amintirii” în Contemporanul, numărul 3, din 2022: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/zborul-inalt-al-amintirii.html
- „Adevărul adevărurilor tăcute” în Teatrul azi, numărul 1-2 din 2022
- „Neliniştile destinului caragialesc” în Contemporanul din 2022: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/nelinistile-destinului-caragialesc.html
- „A fi poporul lui Eminescu” în Contemporanul, numărul 2, din 2022: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/a-fi-poporul-lui-eminescu.html
- „Strigătul măştilor” în Contemporanul, numărul 1, din 2021: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/strigatul-mastilor.html
- „Smerenia” de la Oprişor în Contemporanul, numărul 7, din 2021: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/smerenia-de-la-oprisor.html
- „Originile misterului” în Contemporanul, numărul 10 din 2020: https://www.contemporanul.ro/eseu-publicistica/originile-misterului.html
- „Taina” în Contemporanul, numărul 9, din 2020: https://www.contemporanul.ro/eseu-publicistica/taina.html
- „Ecoul Caragiale” în Contemporanul, numărul 6, din 2020: https://www.contemporanul.ro/lecturi-despre-carti/ecoul-caragiale.html
- „Delir burlesc cu măşti şi idealuri” în Contemporanul, numărul 5, din 2020: https://www.contemporanul.ro/lecturi-despre-carti/delir-burlesc-cu-masti-si-idealuri.html
- „Un festival de legendă” în Contemporanul, numărul 9 din 2017: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/alexa-visarion-un-festival-de-legenda.html
- „Arta actorului, arta de a trăi înţelesurile”… în Contemporanul, numărul 8 din 2017: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/alexa-visarion-arta-actorului-arta-de-a-trai-intelesurile.html
- „În căutarea lui Eugene O’Neill… (II)” în Contemporanul, numărul 7 din 2017: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/alexa-visarion-in-cautarea-lui-eugene-oneill-ii.html
- „În căutarea lui Eugene O’Neill… (I)” în Contemporanul, numărul 6 din 2017: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/alexa-visarion-in-cautarea-lui-eugene-oneill-i.html
- „Din nou Caragiale” în Contemporanul, numărul 5 din 2017: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/alexa-visarion-din-nou-caragiale.html
- „Caragiale prin Caragiale” în Contemporanul, numărul 4 din 2017: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/alexa-visarion-caragiale-prin-caragiale.html
- „Lumina şi magia teatrului – Aureliu Manea” în Contemporanul, numărul 2 din 2017: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/alexa-visarion-lumina-si-magia-teatrului-aureliu-manea.html
- „Clujul teatral” în Contemporanul, numărul 1, din 2017: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/alexa-visarion-clujul-teatral.html
- „Ceva despre Hamlet..”. în Colocvii teatrale, numărul 23, Iași, Editura Artes, din 2017
- „Pentru adevărul artei” în Teatrul, numărul 6, din 06.1976: http://www.cimec.ro/teatre/revista/1976/Nr.6.anul.XXI.iunie.1976/imagepages/13132.1976.06.pag018-pag019.html
Serial radiofonic:
- P. Cehov, Un duel în ziua nunții, , la Radio România Cultural, în 2004 (cu ocazia ”Anului Cehov”)
Filmografie:
Regie de film și scenografie:
- Regia: Alexa Visarion. Cu: Dorel Vișan, Mircea Albulescu, Andras Istvan Demeter. Paradox Film, 2014.
- Luna Verde. Scenografia: Alexa Visarion. Regia: Alexa Visarion. Cu: Maia Morgenstern, Răzvan Vasilescu, Alexandru Potocean. Castel Film, 2008.
- Scenografia: Alexa Visarion. Regia: Alexa Visarion. Cu: Carmen Galin, Mircea Diaconu, Ștefan Iordache, Dan Condurache, Coca Bloos. Studioul de Creație Solaris Film, 1991.
- Punct și de la capăt. Regia: Alexa Visarion. Cu: Victor Rebengiuc, Ovidiu Iuliu Moldovan, Camelia Maxim, Tamara Buciuceanu, George Constantin, Leopoldina Bălănuță, Mircea Diaconu, Diana Lupescu, Vasile Nițulescu. Casa de filme patru, 1986.
- Năpasta. Scenografia: Alexa Visarion. Regia: Alexa Visarion. Cu: Dorina Lazăr, Corneliu Dumitraș, Florin Zamfirescu. Casa de filme patru, 1982.
- Înghițitorul de săbii. Scenografia: Alexa Visarion. Regia: Alexa Visarion. Cu: Mircea Albulescu, George Constantin, Victor Rebengiuc, Ștefan Iordache. Casa de filme unu, 1982.
- Înainte de tăcere. Regia: Alexa Visarion. Cu: Liviu Rozorea, Valeria Seicu, Ion Caramitru. Casa de filme unu, 1978.
- Emisiunea Scena, realizator Călin Ciobotari, invitat Alexa Visarion, Teatrul și sacrul 12.07.2021 https://www.youtube.com/watch?v=XHTi8Kes80I
- Cultura acasă – prelegere susținută de Alexa Visarion, regizor, publicist 22.10.2020 https://www.youtube.com/watch?v=a3BJiInoW1w
- Emisiunea Scena, realizator Călin Ciobotari, Alexa Visarion, Profeții spectaculare 31.10.2020 https://www.youtube.com/watch?v=5QZ8pB_QfiI
- Aniversare „Alexa Visarion 70” la ICR, 30.10.2017 https://www.youtube.com/watch?v=DrQ9jREMGMU
- Interviul săptămânii realizat de All About Romanian Cinema 21.03.2014 https://www.youtube.com/watch?v=Zq63w5DN6Z4â
- Conferința susținută de Alexa Visarion, Teatrul Național din Craiova, 19 mai 2013 https://www.youtube.com/watch?v=6n9i6nLOVq0
- Lansare de carte Lansare de carte Alexa Visarion Cealaltă scenă https://www.youtube.com/watch?v=a3BJiInoW1w
- Filmul integral .. și de la capăt (1987) https://www.youtube.com/watch?v=2zZ55hry-cw
- Filmul integral Înainte de tăcere (1979) https://www.youtube.com/watch?v=L5F8oik3Ocg
- Carnavalul, spectacol integral, Teatrul Național “Mihai Eminescu” din Chișinău https://www.youtube.com/watch?v=HfB4PEDggZ0
- Teatru radiofonic O noapte furtunoasa, de I. L. Caragiale, regia Alexa Visarion, https://www.youtube.com/watch?v=B4GqFlpGNgw
Cronici care tratează opera personalității:
- Angelo Mitchievici ,,Ana şi Regizorul’’ în România literară, numărul: 1-2, 09.01.2015: https://arhiva.romanialiterara.com/index.pl/ana_i_regizorul
- Mircea Morariu ,,Albia negăsită’’ în Familia, numărul 5, 05.2006
- Dumitru Chirilă, ,,Spectacole timișorene’’. ,,Înfățișările morții’’ în Familia, numărul 3, 03.2001
- Călin Stănculescu, ,,Două eşecuri: „Poker” şi „Luna verde”’’ în Luceafărul de dimineaţă numărul 18 (936), 21.04.2001
- Tamara Constantinescu, ,,Lectia de neuitare’’ în Vatra veche, 12.2017
- Alice Mănoiu, ,,Clasicii în top’’ în Adevărul literar şi artistic, numărul 105, 23.02.1992
- Stănescu, ,,Cum se construieşte o „degringoladă”’’ în Adevărul literar şi artistic, numărul 115, 10.05.1992
- Eva Catrinescu, ,,Alexa Visarion în Suedia’’ în Teatrul, nr. 6, 1989: http://revistateatrul.cimec.ro/1989/Nr.6.anul.XXXIV.iunie.1989/imagepages/image45.html
- Erik Rynell, ,,O lectură regizorală plină de forță și personalitate (cronică la spectacolul „Un carnaval al iubirii” realizat de Alexa Visarion la Teaterhögskolan din Malmö, Suedia)’’ în Teatrul, nr. 8, 1989: http://revistateatrul.cimec.ro/1989/Nr.8.anul.XXXIV.august.1989/imagepages/image50.html
- Aurelia Boriga, ,,Prezențe românești în lume: Alexa Visarion’’ în Teatrul, nr. 9, 1988: http://revistateatrul.cimec.ro/1988/Nr.9.anul.XXXIII.septembrie.1988/imagepages/image29.html
- Ludmila Patlanjoglu, ,,Valori ale teatrului românesc: Alexa Visarion’’ în Teatrul, nr. 2, 1987: http://revistateatrul.cimec.ro/1987/Nr.2.anul.XXXII.februarie.1987/imagepages/image18.html
- Mira Iosif, ,,Teatrul american văzut de Ileana Berlogea, Cătălina Buzoianu, Emil Mandric, Sanda Manu, Alexa Visarion’’ în Teatrul, nr. 7-8, 1982: http://www.cimec.ro/teatre/revista/1982/Nr.7-8.anul.XXVII.iulie-august.1982/imagepages/17043.1982.07-08.pag086-pag087.html
- Şerban Cioculescu, ,,Supralicităm victorios’’ în Ramuri, numărul 10, 15.10.1979
- Constantin Paraschivescu, ,,O noapte furtunoasă’’ în Teatrul, numărul 10, 1979: http://www.cimec.ro/teatre/revista/1979/Nr.10.anul.XXIV.octombrie.1979/imagepages/15245.1979.10.pag016-pag017.html
- Mira Iosif, ,,La ce lucrează regizorii? Răspund: Alexa Visarion, Alexandru Colpacci, Kincses Elemer, Nicoleta Toia, Nicolae Scarlat și Alexandru Tocilescu’’ în Teatrul, nr. 9, 1978: http://www.cimec.ro/teatre/revista/1978/Nr.9.anul.XXIII.septembrie.1978/imagepages/14563.1978.09.pag020-pag021.html
Cărți dedicate personalității:
- Vasilica Bălăiță, Univers filmic. Alexa Visarion. Jurnal de spectator, Iași, Editura Artes, 2016 https://www.academia.edu/52410872/UNIVERS_FILMIC_Alexa_Visarion_Jurnal_de_spectator
- Saulea, Elena, Alexa Visarion sau destinul vocației, Iași, Editura Junimea, 2015
Alte referințe în presă:
- Tamara Constantinescu, ,,Teatrul dă viață vieții’’ în Vatra veche nr. 2 , 158 XIV, 02.2022: https://www.slideshare.net/ElisabetaBotan/vatra-veche-2-158-xiv-februarie-2022
- Adrian Epure „Din culisele cinematografiei“. De ce n-a fost Meşterul Manole pe placul cenzurii: „Nu e mistic, e mitic. Tot un drac!“ în Adevărul 18.07.2019: https://adevarul.ro/entertainment/film/din-culisele-cinematografiei-n-a-fost-mesterul-manole-placul-cenzurii-nu-e-mistic-e-mitic-drac-1_5d220126892c0bb0c6339ad4/index.html
- ,,Alexa Visarion 70. Scrisoare deschisă către Alexa Visarion’’ în Cotemporanul, nr. 9, 18.09.2017: https://www.contemporanul.ro/teatru-dramaturgie/alexa-visarion-70-scrisoare-deschisa-catre-alexa-visarion.html
- Radu F. Alexandru ,,Un ziditor’’, în Revista 22, 06.01.2015: https://revista22.ro/cultura/alexa-visarion-un-ziditor
- Iulian Boldea ,,Prim-plan Alexa Visarion’’ în revista Vatra, 10.12.2014: https://revistavatra.org/2014/12/10/prim-plan-alexa-visarion/
- Marina Roman ,,Alexa Visarion: “Eroii seamănă cu mine, dacă nu cumva sunt chiar eu…” în Yorick.ro din 22.03.2010: https://yorick.ro/alexa-visarion-eroii-seamana-cu-mine-daca-nu-cumva-sunt-chiar-eu/
- Călin Ciobotari ,,Alexa Visarion, un căutător de lumină…’’ în 7Iasi: https://www.7iasi.ro/alexa-visarion-un-cautator-de-lumina/
- Ion Bogdan Lefter ,,Portret cu spectacole, filme, mituri şi detalii…’’: http://aarc.ro/articol/portret-cu-spectacole-filme-mituri-si-detalii
