Manea, Aureliu
4 februarie 1945 București
13 martie 2014 Galda de Jos, jud Alba
Regizor, eseist, scriitor
În teatrul românesc, regizorul Aureliu Manea încarnează mitul singular al artistului vizionar. Atributul descrie reputația de contestatar al formei încă din anii formării la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie ”I.LCaragiale” Bucureşti (1963-1968) – clasa Radu Penciulescu, Mihai Dimiu – unde se remarcase alături de colegii săi de an, Andrei Șerban și Ivan Helmer, prin răsturnarea paradigmei reprezentării teatrale din epocă. Regizorul Andrei Șerban afirma despre Manea că „era cel mai vizionar” din generația lor, regizoarea Cătălina Buzoianu considera că a fost “singurul regizor din țara noastră a cărui artă s-a convertit în mitologie”[1], dar și cel mai fragil, am completa, din perspectiva destinului marcat de hiper-sensibilitate. În cele două decenii de activitate, viziunea și intuițiile sale artistice s-au lovit adesea de reticența actorilor și de neînțelegerea publicului, în pofida interesului constant al criticii care sesizase încă de la primele spectacole curajul de a sparge canonul interpretativ al textelor clasice și originalitatea lecturii ce transformă cuvântul rostit în ritual, conjugat semnului și metaforei vizuale. De altfel, Aureliu Manea a rămas în toată creația sa scenică fidel textului dramatic pe care l-a servit în cele mai curajoase interpretări regizorale, ancorate în prezența creatoare a actorului purtător de sens și de semn teatral: „Cred în textul dramatic până la limita extremă. Adică: sistemul de imagini, ritualul, reacțiile, monoloagele vreau să le așez în semnificație maximă”[2]. Exercițiul practic al regiei a fost dublat constant de reflecția și teoretizarea procesului creației în două cărți concluzive pentru esența concepției lui Aureliu Manea asupra teatrului: Energiile spectacolului (ed. Dacia, 1983) și Spectacole imaginare (ed. Dacia, 1986)[3]. Scriitorul a secondat permanent regizorul, Manea fiind un pasionat cititor de filozofie, spirit curios, interesat de toate domeniile cunoașterii pe care le-a topit în eseistică. A scris trei piese de teatru, o nuvelă și un eseu publicate în volumul Texte regăsite: sfârșitul lumii va fi un clip (ed. Casa Cărții de Științe Cluj-Napoca, 2012). „La mine, din copilărie, era o legătură între dorinţa de a scrie şi dorinţa de a face teatru. Sunt sigur că, dacă nu reuşeam, aş fi pierdut bucuria vieţii, fără teatru aş fi ajuns un infirm sufleteşte” mărturisea regizorul în interviul acordat în 1986 Ludmilei Patlanjoglu.[4] De altfel, după 1982, în anii în care teatrele îi refuzau colaborarea, cronicile de artă cu care a colaborat la revistele clujene „Tribuna” și „Steaua” au reprezentat o sursă de supraviețuire, complementară angajării la Teatrul de Păpuși „Puck” Cluj.
Spectacologia sa se întinde pe două decenii de activitate, din 1968 până în 1991 când s-a retras din viața activă din motive de sănătate la „Căminul de recuperare şi reabilitare neuropsihică” din Galda de Jos (jud. Alba) unde s-a stins din viață în 2014. Periodizarea creației de scenă, propusă de regizor în interviuri, marchează câteva etape sincrone cu rafinarea teoriilor sale despre teatru. Tânăr student, în urma unei excursii de studii în Polonia, ia contact cu Teatrul Laborator al lui Jerzy Grotowski. Marcat de vizionarea spectacolului Prințul Constant, va integra în spectacolele sale experiența teatrului sărac și va asimila valoarea corpului ca semn în scenă. Primele spectacole au decantat influența grotowskiană în dirijarea actorului spre jocul ritualic, stimulând calitatea de creator a actorului, nu doar de executant al intențiilor regizorale.
Caracteristică spectacolelor din primii ani după absolvire (1968-1970) e violența imaginilor, general remarcată de critici. Regizorul grupează aceste spectacole sub eticheta „naturalismului subiectiv”[5] ce amprenta ritualic partitura actorilor în maniera de rostire, complementară simbolisticii imaginii. „Era o etapă în care nu se punea problema receptării; spectacolele nu erau atente la spectatori. De aceea le și numesc subiective. Se urmărea dezintegrarea măștii sociale, dar a personajului, nu a spectatorului. Se realiza totuși un lucru ciudat. Personajele erau trădate, nu se ținea cu nici unul. Exista o mare distanțare de cuvintele pe care ei le rosteau.”[6] Spectacolul reper al acestei etape este examenul de licență, realizat în 1968 la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, Rosmersholm de Henrik Ibsen, considerat și debutul pe scena profesionistă, cu toate că lucrase anterior Filoctet de Sofocle la Teatrul Național Iași care s-a jucat, însă, doar din 1969. Critica recunoaște în spargerea canonului lecturii lui Ibsen, forța unui creator novator. Renunță la decorurile naturaliste și cere actorilor o rostire împotriva textului, golită de emoție, marcată de lungi pauze. Critica[7] salută revelarea invizibilului din text, o premieră pe scena românească, marcată aici prin prezența personajului mort care motivează astfel psihologic comportamentul celorlalte personaje. „Eu mă consider un regizor care, în primul rând, construiește prin vizualizare, totdeauna am fost tentat ca despre acțiunile sau personajele pe care autorul le aruncă în culise să fac ritualuri ce se văd.”[8] Alte spectacole reprezentative pentru etapa „naturalismului subiectiv” sunt Anotimpurile de Arnold Wesker la Teatrul Național din Timișoara (cu Florina Cercel și Ovidiu Iuliu Moldovan, unul din actorii săi preferați) (1969), Britanicus de Racine, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1969) și Acești îngeri triști de D.R.Popescu la Teatrul Național Timișoara (1970) despre care există bogate referințe critice, dar și semnale despre recepția reticentă a publicului.
Perioada se încheie abrupt, cu o sincopă de un an, după care Manea revine la regie la invitația generoasă a directorului Teatrului din Turda, Viorel Știrbu. Aici va trăi cei mai împliniți ani ai carierei sale (1970-1975) în atmosfera protejată, de libertate neîngrădită și colaborare creatoare cu tehnicienii și artiștii apropiați. Cu o echipă restrânsă[9] (scenograful Paul Salzberger, actorul Vladimir Brânduș, regizorul tehnic Ovidiu Cosac și luministul Szentgyörgyi Otto) a coagulat un adevărat laborator de creație din care s-au născut o serie de spectacole reper în spectacologia lui Manea. În etapa turdeană a „distanțării” (eticheta îi aparține regizorului) montează mai ales autori contemporani, preferați pentru distanțarea de story-ul dramaturgic care permitea exacerbarea aspectelor kitsch, cultul gagului, metode prin care Manea circumscrie limitele destinelor umile ale personajelor: Tigrul de Muray Schisgall (1971), Roata în patru colțuri de V.Kataev (1971), Gaițele de Kirițescu (1972), Mașina de scris de Jean Cocteau (1972). Succesul turneului bucureștean al ultimelor trei spectacole menționate i-a consolidat reputația de regizor vizionar. În această perioadă elaborează o metodă de abordare neutră a lecturii la masă prin care stimulează nașterea expresiei spontane a creativității. Primele lecturi eliberate de orice intenție interpretativă lasă personajul să se contureze în subconștientul actorului, pe care l-a tratat mereu ca partener al regiei, împreună cu care a căutat expresia personajului, croită după stilistica spectacolului. Interesat de psihologie, Manea încerca să-și trăiască viața civilă din timpul repetițiilor cât mai aproape de lumea personajelor; antrena și actorii în jocuri de căutare și descoperire a lumii și epocii personajului. Spectacolele nu s-au bucurat de mare popularitate la publicul local, dar cronicile entuziaste și vestea despre fenomenul amorsat în teatrul de provincie circula în țară și i-a adus la Turda pe unii dintre cei mai importanți artiști ai epocii: Ciulei, Pintilie, Penciulescu, Beligan. Dar dincolo de recunoașterea breslei și a publicului, pentru Manea procesul nașterii spectacolului era sursa împlinirii sale. Teatrul turdean a rămas punctul de stabilitate al carierei regizorului și după primii ani de „laborator” cu spectacole reper din perioada 1977-1982 lucrate ca angajat al instituției: Domnișoara Iulia de Strindberg (1978), Medeea de Seneca (1980).
În perioada 1972-1976 se deschide o nouă etapă prin angajarea sa la Teatrul Național Cluj, marcată de interesul pentru montarea repertoriului clasic. La Naționalul clujean își dorise să aibă „onoarea” de a lucra, dar când ajunge aici coagulează cu destulă dificultate atmosfera de încredere în echipă, lovindu-se de comunicarea dificilă și de reticența actorilor. Va colabora însă cu naționalul clujean un deceniu, caracterizat ca o perioadă a „realismului greu de semnificații” în care reia experiențe mai vechi, probate în IATC unde montase Lecția de Ionesco și un scenariu după Macbeth de Shakespeare. Spectacolele de acum propun „un teatru al formelor multiple, al arhetipurilor colective”[10], pentru care rămân reprezentative producții ca Jocul dragostei și al întâmplării de Marivaux (1973), A douăsprezecea noapte de Shakespeare (1975), O sărbătoare princiară de T.Mazilu și Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I.L.Caragiale (1978). Un episod dramatic îl reprezintă povestea spectacolului A douăsprezecea noapte. La Cluj, Manea a revenit la textul pe care îl începuse la Teatrul Bulandra București în 1972, la invitația lui Liviu Ciulei, și pe care îl părăsise în faza repetițiilor la scenă, rănit de atmosfera ostilă creată de unul din actori. Intențiile regizorale se concentrau pe articularea unui mecanism de spectacol care să decupeze mesajul textului.[11] Spectacolul bucureștean a fost finalizat de Liviu Ciulei, semnat în regie colectivă, și a devenit unul din cele mai longevive și valoroase spectacole din epocă. Pentru etapa clujeană, actorul Anton Tauf rememora[12] calitatea repetițiilor cu Manea și cauzele dificultăților de sincronizare cu trupa: „Aureliu Manea avea o finețe și o delicatețe deosebite. Purta în el o candoare proprie marilor artiști. Sensibilitatea lui era dincolo de obișnuit, te citea dintr-o privire. Din această calitate a lui se nășteau, uneori, și tristețile sale. Avea impresia că actorii nu-l urmează, că îl trădează. Lucra febril în faza trecerii de la lectură la mișcarea scenică. Ridica spectacolul rapid, moment de moment, cu explicații clare, fără să reia tablou de tablou sau scenele pentru fixare. Revedea spectacolul în ansamblu și, bineînțeles, nu arăta așa cum l-a imaginat. Era, de fapt, o fază a repetițiilor pe care el o ardea. În care actorii aveau nevoie – ca întotdeauna – de timpul necesar pentru a lega în interpretare, textul de mișcare. Astăzi, aș spune că acest regizor genial ar fi avut nevoie de un secund, care să noteze mișcarea și să reia fără el repetițiile pentru asimilarea indicațiilor.” Fervoarea și pasiunea lui Manea pentru teatru s-ar fi putut împlini total doar într-o atmosferă de laborator, după modelul grotowskian, cu o echipă care să îl urmeze și să creadă necondiționat în căutările și viziunile lui. În realitate, actorii se acordează greu la ritmul de lucru și la dedicația frenetică a regizorului, procurându-i motive de dezamăgire și dezechilibru. Aceste neajunsuri în relație cu colectivul l-au urmărit în majoritatea teatrelor cu care a colaborat și a constituit sursa suferințelor regizorului. Totuși, reușește să lucreze în ultima parte a deceniului șase câteva spectacole importante în alte teatre din țară, la Ploiești, Cluj și Timișoara, locuri în care se coagulează fulgurant atmosfera securizată de care depindea echilibrul său: Macbeth de Shakespeare (1976) și Arden din Kent, anonim englez (1978) la Teatrul din Ploiești, Titanic vals de Tudor Mușatescu (1979) și Acești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu (1980) la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu la Teatrul Naţional Timişoara (1982).
Treptat, relațiile cu teatrele se degradează pe parcursul deceniului șapte, i se refuză colaborările, starea de sănătate se degradează, deși va mai lucra la Cluj, Ploiești și Craiova. Din 1982 se refugiază la Teatrul de păpuși „Puck” Cluj unde va monta spectacole pentru copii cu aceeași dedicare totală și pasiune pentru scenă. Ultimul spectacol memorabil rămâne Trei surori de Cehov la Teatrul din Ploiești (1988), după care s-a pensionat de boală în 1991. Ulterior, a mai revenit o singură dată la scenă, în 2012, pentru a împlini un proiect mai vechi, de care rămăsese atașat, după ce îl abandonase în 1976 la București. Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado a fost găzduit în unică reprezentație de Teatrul Metropolis București.
În 1994 regizorului Aureliu Manea i se decernează premiul UNITER pentru întreaga activitate, un gest de recunoaștere a acestui artist singular, iubit de cei cu care a colaborat, respectat pentru originalitatea spectacolelor sale, dar și pentru calitățile sale personale: sensibilitate, inocență și bunătate. Acest premiu recunoaște contribuția sa la istoria teatrului românesc și compensează anii de umbră din finalul carierei. „A obține o victorie teatrală în situaţii tragice a fost condiţia artei mele”[13], descria regizorul cu luciditate în interviuri destinul spectacolelor sale și al său ca artist. Amintirea lui Aureliu Manea e vie în memoria actorilor și criticilor[14] care au crezut în spectacolele și în calitatea lui de artist vizionar. În semn de recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea teatrului românesc, din luna august 2014 Teatrul Municipal din Turda se numește Teatrul Aureliu Manea .
Oana Cristea Grigorescu
Identificator obiect digital: https://www.doi.org/10.47383/DMTR.01.16
Note
[1] v. El, Vizionarul:Aureliu Manea, pg 231.
[2] v. idem, pg 183.
[3] v. Irina Coroiu, revista Teatrul, nr.6, 1987, rubrica „Cronica cărții” http://www.cimec.ro/teatre/revista/1987/Nr.6.anul.XXXII.iunie.1987/originalimages/20120.1987.06.pag058-pag059.jpg
[4] v. Teatrul azi,1999, nr 1-2, pg. 10-15 (interviu retipărit în revista Teatrul azi în dosarul dedicat regizorului în 1999)
[5] Interviu acordat Adrianei Simlovici, în 1972, republicat în volumul El, Vizionarul: Aureliu Manea, pg 180
[6] Ibidem.
[7] v. grupajul de cronici din El, vizionarul:Aureliu Manea, pg. 239-240
[8] Idem.pg. 174, interviu acordat lui Nicolae Prelipceanu (în 1972)
[9] v. detalii despre perioada turdeană în interviul acordat de actorul Vladimir Brânduș Narcisei Pintea, în teza acesteia de doctorat Aureliu Manea -un destin teatral, anexa 2 (nepublicat, UBB Cluj, 2016).
[10] El, vizionarul: Aureliu Manea , pg.181
[11] Ibidem, ”În încercarea de a da formă unui text important va fi mesajul, nu numai imaginea de teatru. Importante vor fi interpretarea unui scenariu, adaptarea unui mecanism de spectacol la niște cuvinte atât de libere.”
[12] v. Roxana Croitoru interviu cu Anton Tauf, https://www.teatrulnationalcluj.ro/eveniment-371/vizionarul-aureliu-manea/
[13] v. interviu acordat Ludmilei Patlanjoglu, Teatrul azi,1999, nr 1-2, pg. 10-15.
[14] Valentin Silvestri: „El a rămas însă constant și funciar un inovator. N-a creat două spectacole asemănătoare.Este e de o originalitate absolută în tot ce face — chiar și atunci cind te deconcertează. Originalitatea sa își are temeiul în credința-i nestrămutată că între Teatru, Individ și Timp, văzute ca entități, există o relație inexorabilă, flexibilă, mereu schimbătoare, spectacolului incumbîndu-i, ca o datorie, să o descopere și s-o propună contemporanilor spre meditație pozitivă.”, El, Vizionarul: Aureliu Manea, pg 237.
Câştigător al Premiului UNITER pentru întreaga activitate în anul 1994 (regizor)
Spectacole regizate:
* Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado, Teatrul Metropolis, București, din 2012
* Woyzeck, Teatrul Toma Caragiu – Ploieşti – 09.04.1990
* Arca bunei speranţe, Teatrul Naţional Marin Sorescu – Craiova – 17.09.1989
* Trei surori, Teatrul Toma Caragiu – Ploieşti – 11.12.1988
* Sub clar de lună, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca -30.01.1986
* Execuţia se repetă, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca – 10.11.1984
* A doua conştiinţă, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca – 07.07.1984
* Surorile Boga, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca – 29.12.1983
* Csabitas (Seducţie), Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca – 26.10.1983
* Somnoroasa aventură, Teatrul Naţional Mihai Eminescu – Timişoara – 26.03.1982
* Ifigenia în Taurida, Teatrul I. D. Sârbu – Petroşani – 21.03.1982
* Tartuffe, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca – 04.04.1981
* Medeea, Teatrul Municipal – Turda -09.10.1980
* Ezek a kepmutato bolondok (Aceşti nebuni făţarnici), Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 16.05.1980
* Noul mers al inimii, Teatrul Municipal – Turda – 06.12.1979
* Titanic Keringo (Titanic vals), Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca – 09.11.1979
* Domnişoara Iulia, Teatrul Municipal – Turda – 26.04.1979
* Hangiţa, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca – 31.03.1979
* Conul Leonida faţă cu reacţiunea; O sărbătoare princiară, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca – 26.12.1978
* Fedra, Teatrul Radu Stanca – Sibiu – 05.10.1978
* Arden din Kent, Teatrul Toma Caragiu – Ploieşti – 04.03.1978
* Cotele apelor Dunării, Teatrul Municipal – Turda – 17.09.1977
* Pacea, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca – 21.11.1976
* Macbeth, Teatrul Toma Caragiu – Ploieşti – 28.03.1976
* O noapte furtunoasă, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca -13.10.1975
* A douăsprezecea noapte, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca – 14.01.1975
* Povestea unui ghicitor, şi-a bogataşului furat, şi-a hoţului păgubitor, şi-a văduvei de lăudat, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca – 16.12.1973
* Jocul dragostei şi al întîmplării, Teatrul Naţional Lucian Blaga – Cluj-Napoca – 26.05.1973
* Maşina de scris, Teatrul Municipal – Turda – 27.05.1972
* Gaiţele, Teatrul Municipal – Turda, 13.04.1972
* Roata în patru colţuri (Squaring the Circle), Teatrul Municipal – Turda -23.12.1971
* Tigrul, Teatrul Municipal – Turda -06.06.1971
* Aceşti îngeri trişti, Teatrul Naţional Mihai Eminescu – Timişoara -26.02.1970
* Britannicus, Teatrul Tineretului – Piatra Neamţ – 15.11.1969
* Anotimpurile, Teatrul Naţional Mihai Eminescu – Timişoara – 30.01.1969
* Rosmersholm, Teatrul Radu Stanca – Sibiu – 07.04.1968
* Filoctet, Teatrul Naţional Vasile Alecsandri – Iaşi, 10.04.1967
(Sursa: http://cimec.ro/SCRIPTS/TeatreNou/Detaliu_Regizori.asp?nr=1&pm=MANEA,%20AURELIU )
Cărți autor Aureliu Manea
* Aureliu Manea, Energiile spectacolului , ed. Dacia, 1983
* Aureliu Manea, Spectacole imaginare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986
* Aureliu Manea, Texte regăsite: sfârșitul lumii va fi un clip, prefață George Banu, Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 2012
* Aureliu Manea, Spectacole imaginare, Eikon, 2018.
* Aureliu Manea, Imaginary Performances in Shakespeare, Routledge, 2020
Articole autor Aureliu Manea:
Articole publicate în Revista Teatrul:
* Aureliu Manea, Opinii de regizor: Spectacol imaginar – „Căsătoria” în Revista Teatrul, Nr. 1/1981, pp. 53-54.
* Aureliu Manea, Despre o ştiinţă a regiei în Revista Teatrul, Nr. 10/1976, p. 50.
Articole publicate în Revista Teatrul azi:
* Aureliu Manea, Andrei Șerban în Teatrul azi, nr. 5,6/2014, pp. 16-17.
* Aureliu Manea, Grotowski în Revista Teatrul azi, Nr. 3,4/2009, pp. 29-30.
* Dosar Aureliu Manea, Revista Teatrul azi, nr 1-2, 1999
Cărți despre Aureliu Manea:
* Justin Ceuca, Aureliu Manea, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007.
* El, vizionarul: Aureliu Manea (coordonator Florica Ichim), Supliment al Revistei Teatrul azi, București, 2000.
* Narcisa Adriana Pintea, teza de doctorat Aureliu Manea – un destin teatral (coord. Miruna Runcan), UBB Cluj, Facultatea de Teatru și Televiziune, 2016 (nepublicată)
Despre Aureliu Manea în volume de specialitate:
*Voiaj la Tokyo pe urma unor aștri stinși. In memoriam Aureliu Manea în George Banu, Scena lumii: anii Dilemei, Polirom, București, 2017.
* Monica Matei-Chesnoiu, Shakespeare in the Romanian Cultural Memory, Fairleigh Dickinson University Press, 2006, p. 176.
Documentare despre Aureliu Manea:
* Lumina din jurul trupului, regizor Ghorghe Preda (2004)
* Despre teatru, dragoste de om și sălbăticie, regia Cătălin Ștefănescu (20 min.), 2004.
Sursa: http://cinefan.ro/film/1633-despre-teatru-dragoste-de-om-si-salbaticie-2004
Teze de doctorat despre Aureliu Manea ( sursa Biblioteca Națională a României):
* Narcisa Adrina Pintea, Aureliu Manea – un destin teatral – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, coordonator: prof. univ. dr. Daniela Gologan (Miruna Runcan)
Mircea Morariu, Prejudecată spulberată: Aureliu Manea, eseu despre un regizor de Justin Ceuca în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 2008, pp. 217-220.
Despre Aureliu Manea în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 7-8.
Ludmila Patlanjoglu, «Aureliu Manea: am slujit arta teatrului cu credință și fanatism» în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/1999, pp. 9-15.
Cătălina Buzoianu, Exorcism: Aureliu Manea în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, p. 17.
Alexa Visarion, Aureliu Manea: un dar al teatrului în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 17-18.
Gheorghe Preda, Jucăriile lui Hyeronimus Bosch sau note la un film despre Aureliu Manea în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 18-19.
Maria Vodă Căpușan, Stilul Manea în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 19-20.
Vittorio Holtier, Teribila cruce a artistului în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 20-22.
Stagiunea 1967-1968 – spectacolul Rosmersholm de Henrik Ibsen, Teatrul de Stat din Sibiu în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 23-25.
Stagiunea 1968-1969: spectacolul Anotimpuri, Teatrul Naţional din Timişoara, în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp.27-29.
Stagiunea 1968-1969: spectacolul Filoctet de Sofocle, Teatrul Naţional din Iaşi în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 31-32.
Stagiunea 1969-1970: spectacolul Britannicus de Racine, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 34-35.
Stagiunea 1969-1970: Aceşti îngeri trişti de D.R.Popescu, Teatrul Naţional din Timişoara în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 36-37.
Stagiunea 1969-1970: Recital de poezie, Teatrul Naţional din Timişoara în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, p. 37.
Stagiunea 1970-1971: spectacolul Tigrul de Murray Schisgal, Teatrul de Stat din Turda în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 39-40.
Stagiunea 1971-1972: spectacolul Roata în patru colţuri de V.Kataev, Teatrul de Stat din Turda în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 40-41.
Stagiunea 1971-1972: spectacolul Gaiţele de A.Kiriţescu, Teatrul de Stat din Turda în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, pp. 42-43.
Stagiunea 1971-1972: spectacolul Maşina de scris de Cocteau, Teatrul de Stat din Turda în Revista Teatrul azi, Nr. 1, 2/ 1999, p. 46.
Irina Coroiu, «Spectacole imaginare» de Aureliu Manea (rubrica Cartea de teatru) în Revista Teatrul, Nr. 6/1987, pp. 58-59.
Corina Șuteu, «Energiile spectacolului» de Aureliu Manea (rubrica Cartea de teatru) în revista Teatrul, Nr. 11/1983, pp. 84, 85.
* Alexa Visarion, Lumina și magia teatrului – Aureliu Manea, Contemporanul – Ideea europeană, nr. 2/februarie 2017, pp.31-32.
* Alexa Visarion, A avut har, a iubit oamenii… [Rubrica Împotriva uitării], Contemporanul – Ideea europeană, nr. 3/martie 2017, pp.31-32.
* George Banu, Coroana de tinerețe și moarte, România literară, nr.15/4 aprilie 2014, p. 17.
* Raluca Zamfirescu, El și noi, Teatrul azi, 7,9/2014, pp. 134/139.
* Nicolae Prelipceanu, Aureliu Manea. O amintire, Viața românească, nr. 1,2/2014, pp. 232-233.
* Marina Constantinescu, Despărțiri [despre Vittorio Holtier și Aureliu Manea] în România literară, nr. 12/21 martie/ 2014, p. 17.
* Visky András – Croitoru, Roxana (trad..) – Spaima de iubire, Teatrul azi, nr. 11,12/ 2013, pp. 34-35 (despre piesele lui Aureliu Manea)
* Nicolae Prelipceanu, Aureliu Manea, Viața românească, nr. 5,6/2012, pp. 21-212. http://www.viataromaneasca.eu/revista/articol/1198/
* Mircea Morariu, Manea – meteoritul, [recenzie la Texte regăsite de Aureliu Manea], Teatrul azi nr. 10,11/2012, pp.230-233.
* Marina Constantinescu, El condor passa [despre Aureliu Manea] în România literară, nr. 6/16 februarie/ 2007, p. 22.
* Eusebiu Ștefănescu, Cazul Aureliu Manea, Scrisul românesc, nr. 7,8/ iulie/august 2005, p. 27.
* Elisabeta Pop, El, vizionarul -Aureliu Manea, Familia (Oradea), nr.3/2001, pp. 114-117.
”Aureliu Manea mai are ceva de spus victoria inocenței asupra cinismului” de Anca Ioniță în Revista Scena.ro Nr. 19(3), 2012, p 28.
Stagiunea 1968-1969: spectacolul Filoctet de Sofocle, Teatrul Naţional din Iaşi în Revista Teatrul azi Nr. 1,2 / 1999, pp. 31-32.
Stagiunea 1967-1968: spectacolul Rosmersholm de Henrik Ibsen, Teatrul de Stat din Sibiu în Revista Teatrul azi, Nr. 1,2/1999, pp. 23-25.
Stagiunea 1969-1970: spectacolul „Britannicus” de Racine, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ în Revista Teatrul azi, nr. 1,2/1999, pp.34-35.
Stagiunea 1969-1970: „Aceşti îngeri trişti” de D.R.Popescu, Teatrul Naţional din Timişoara în Revista Teatrul azi, nr. 1,2/1999, pp. 36-37.
Stagiunea 1971-1972: spectacolul „Roata în patru colţuri” de V.Kataev, Teatrul de Stat din Turda în Revista Teatrul azi, Nr. 1,2/1999, pp. 40-41.
Stagiunea 1970-1971: spectacolul „Tigrul” de Murray Schisgal, Teatrul de Stat din Turda în Revista Teatrul azi, Nr. 1,2/1999, pp. 39,40.
Alice Georgescu, O realitate suprareală: „Woyzeck” de Georg Büchner, Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti în Revista Teatrul azi, Nr. 3/1990, p. 22.
Eva Catrinescu, Pas la pas prin teatre: Experiment şi eroare („Arca bunei speranţe”de I. D. Sîrbu – Teatrul Naţional din Craiova) în Revista Teatrul Nr. 10/1989, pp. 46-47.
Victor Parhon, Cronica dramatică: „Sub clar de lună” de Teodor Mazilu (Teatrul Naţional din Cluj-Napoca) în Revista Teatrul Nr. 6/1986, pp. 55-59.
Constantin Paraschivescu, Cronica dramatică: „Execuţia se repetă (Horea)” de Mircea Vaida (Teatrul Naţional din Cluj-Napoca) în Revista Teatrul nr. 12/1984, pp. 62-64.
Paul Cornel Chitic, Cronica dramatică: „A doua conştiinţă” de Barbu Ştefănescu Delavrancea (Teatrul Naţional din Cluj-Napoca) în Revista Teatrul, nr. 10,11/1984, pp. 81-82.
Paul Tutungiu, Cronica dramatică: „Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu (Teatrul Naţional din Timişoara) în Revista Teatrul nr. 2/1982, p. 44.
Constantin Paraschivescu, Cronica dramatică: „Ifigenia în Taurida” de Goethe (Teatrul de Stat „Valea Jiului” din Petroşani) în Revista Teatrul nr. 4/1982, pp. 53-55.
Ion Cocora, Cronica dramatică: „Medeea” de Seneca (Teatrul de Stat din Turda) în Revista Teatrul nr. 12/1980, pp. 53-54.
Dinu Kivu, Cronica dramatică: „Aceşti nebuni făţarnici” de Teodor Mazilu (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca) în Revista Teatrul nr. 7,8/1980, pp. 127-129.
Mira Iosif, Cronica dramatică: „Titanic-vals” de Tudor Muşatescu (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca) în Revista Teatrul nr. 12/1979, pp. 52-53.
Anca Neculce-Maximilian, Cu Fedra, prin umbra şi lumina ei în Revista Teatrul, nr. 2/1979, pp. 23-24.
Margareta Bărbuță, Cronica dramatică: „Fedra” de Racine (Teatrul de Stat din Sibiu – secţia română) în Revista Teatrul, Nr. 1/1979, pp. 46-47.
Mira Iosif, Cronica dramatică: „Arden din Kent” anonim englez din secolul al XVI-lea (Teatrul Municipal din Ploieşti) în Revista Teatrul nr. 4/1978, pp. 43-44.
Virgil Munteanu, Cronica dramatică: „Cotele apelor Dunării” de Valentin Munteanu (Teatrul de Stat din Turda), Revista Teatrul, Nr. 10/1977, pp. 58-59.
Vladimir Brânduș, Actori şi roluri – Corneliu Revent: Macbeth în Revista Teatrul nr. 8/1976, p. 11.
Mira Iosif, Cronica dramatică: „Macbeth” de Shakespeare (Teatrul Municipal din Ploieşti) în Revista Teatrul nr. 5/1976, pp. 43-45.
Virgil Munteanu, Cronica dramatică: „A douăsprezecea noapte” de Shakespeare (Teatrul Naţional din Cluj) în Revista Teatrul nr. 2/1975, pp. 63-65.
Virgil Munteanu, Cronica dramatică: „Singurătatea trăgătorului la ţintă” de Vasile Rebreanu şi Mircea Zaciu, „Povestea unui ghicitor, şi-a bogătaşului furat, şi-a hoţului păgubitor, şi-a văduvei de lăudat” (Teatrul Naţional din Cluj) în Revista Teatrul, Nr. 1/1974, pp. 34-36.
Mira Iosif, Cronica dramatică: „Jocul dragostei şi al întîmplării” de Marivaux (Teatrul Naţional din Cluj) în Revista Teatrul, nr. 11/1973, pp. 54-55.
Stagiunea 1971-1972: spectacolul „Maşina de scris” de Cocteau, Teatrul de Stat din Turda în Revista Teatrul azi Nr. 1,2 /1999, p. 46.
Ileana Popovici, Cronica dramatică: Gaiţele de Al. Kiriţescu, Maşina de scris de J. Cocteau (Teatrul de Stat din Turda) în Revista Teatrul, Nr. 7/1972, pp. 48-50.
Cornel Paul Chitic, Cronica dramatică: Gaiţele de Al. Kiriţescu (Teatrul de Stat din Turda) în Revista Teatrul, Nr. 5/1972, pp. 40-41.
Mira Iosif, Cronica dramatică: „Britannicus” de Jean Racine (Teatrul Tineretului Piatra Neamţ) în Revista Teatrul nr. 5/1970, pp. 96-97.
Mihai Dimiu, Prin teatrele din ţară: Timişoara – „Anotimpurile” lui Manea în Revista TeatrulNr. 4/1969, pp. 79-82.
Mira Iosif, Spectacole ale tinerilor regizori: Aurel Manea – Filoctet de Sofocle la Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi în Revista Teatrul, Nr. 6/1969, pp. 27-29.
* Pe râu printre mesteceni, de Vasile Rebreanu,
Regia Aureliu Manea
Producție Radio Cluj, 1975
Distribuție: Dorel Vișan, Octavian Teuca
https://www.mixcloud.com/xfy1055/va-ofer-rebreanu-vasile-pe-rau-printre-mesteceni-regia-aureliu-manea/
Arhiva paginii Aureliu Mannea de pe site-ul cimec.ro curpinde cronicile publicate la spectacolele lui Aureliu Manea în revista Teatrul și câteva articolele scrise de Aureliu Manea în aceeași revistă.
http://www.cimec.ro/SCRIPTS/TeatreNou/detaliu_regizori.asp?sq=MANEA,%20AURELIU
Arhiva cronicilor și articolelor Aureliu Manea disponibile în www.biblioteca-digitală.ro
https://biblioteca-digitala.ro/?cuvinte=aureliu+manea
Film de scurtmetraj (dramă) Prăbușirea (2011), 20 min. Filmul este dedicat regizorului de teatru Aureliu Manea și prietenilor săi de la Centrul de recuperare și reabilitare neuropsihică Galda de Jos, județul Alba.
scenariu: Aureliu Manea, regie: Gheorghe Preda, distribuția: Corina Moise, Vitalie Bantaș etc.
https://www.youtube.com/watch?v=VrDztBkGMCU
* Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aureliu_Manea
* Ne-a părăsit regizorul Aureliu Manea – https://www.uniter.ro/ne-a-parasit-regizorul-aureliu-manea/
* Regizorul Andrei Şerban, despre Aureliu Manea: „Rică s-a sfâşiat pe sine în căutarea vieţii adevarate ascunse de aparenţa iluzorie a vieţii de fiecare zi” – https://adevarul.ro/cultura/teatru/regizorul-andrei-Serban-despre-aureliu-manea-rica-s-a-sfasiat-sine-cautarea-vietii-adevarate-ascunse-aparenta-iluzorie-vietii-zi–1_532564f60d133766a8f1dfcb/index.html
* Să spunem lucrurilor pe nume: Aureliu Manea a fost genial – Trilogia Aureliu Manea. Roxana Croitoru, un interviu cu Tompa Gábor – https://agenda.liternet.ro/articol/17235/Roxana-Croitoru-Tompa-Gabor/Sa-spunem-lucrurilor-pe-nume-Aureliu-Manea-a-fost-genial-Trilogia-Aureliu-Manea.html
* George Banu, Aureliu Manea, stingerea definitivă – https://adevarul.ro/cultura/teatru/manea-stingerea-definitiva-1_532ea0400d133766a8267c07/index.html
* Viorica Manea, sora regizorului Aureliu Manea (1945-2014), despre “Spectacole Imaginare”
http://www.romanianactors.com/viorica-manea-sora-regizorului-aureliu-manea-1945-2014-despre-spectacole-imaginare/
* Hotărârea nr. 197 privind atribuirea Teatrului Municipal Turda, denumirea de ”TEATRUL AURELIU MANEA” – https://primariaturda.ro/hotararea-nr-197-privind-atribuirea-teatrului-municipal-turda-denumirea-de-teatrul-aureliu-manea-turda/
* De azi, e Teatrul Național „Aureliu Manea” Turda – https://www.youtube.com/watch?v=X7GBdxpK7a8
* In memoriam Aureliu Manea – https://www.teatrulnationalcluj.ro/eveniment-198/in-memoriam-aureliu-manea/
* Aureliu Manea de trei ori/ de Radu Constantinescu. GALERIE FOTO – https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/aureliu-manea-de-trei-ori-de-radu-constantinescu-galerie-foto-11360674
* Aureliu Manea revine în teatru, la Metropolis – http://www.onlinegallery.ro/stire/aureliu-manea-revine-teatru-la-metropolis